Mariana Cruceru
Iubite-ţi mulţumesc…
Mi-aduci prinosul zilnic de dor şi de iubire,
Şi nu ştiu dacă merit atât de mult sublim,
Şi nu ştiu dacă merit această fericire,
Ce-mi dăruieşti, iubite, din ceasul când ne ştim…
.
Ştiu doar atât : că cerul, când şi-a croit înaltul,
Te-a întrebat – pesemne - ce constelaţii vrei,
Căci n-aş vedea, prin vremuri, zenit să-mi fie altul,
Decât acea lucire ce-adastă-n ochii tăi…
.
Şi-ţi mulţumesc, iubite, că eşti aici mereu,
Cu gândul şi cu fapta, cu poezia ta,
Cu dragostea-ți duioasă, cum numai Dumnezeu
A pus în legea firii, pe când ne întrupa…
.
Pluteam în nefiinţă, doar “vietuiam” (mai ştii ?!)…
Tu mi-ai adus iubirea romantică în prag,
Şi-atunci mă simt datoare să scriu în poezii,
Că a fost scris în astre… ca tu să îmi fii drag…
.
Şi trec prin anotimpuri la braţul tău acum,
Mi-e toamna prea departe, la modul cum iubesc,
Căci primăveri de doruri, azi mi-au ieşit în drum,
Şi pentru toate astea, iubite-ţi mulţumesc !
Răspunde cu citat
Marcaje