Victor Hugo - Wikipedia
"Vai de cei care au iubit doar trupuri, forme, înfățișări. Moartea le va lua totul. Încearcă să iubești sufletele. Le vei regăsi."
''Pentru a putea vedea, aprindeţi-vă inima! Când inima este înflăcărată, ea poate înţelege natura.''
Victor Hugo
Când în cele din urmă se întâlnesc două suflete
Când în cele din urmă se întâlnesc două suflete,
Care de atâta timp s-au căutat între mulțime,
Când își dau seama că sunt cupluri,
Care sunt înțelese și corespund,
Într-un cuvânt, sunt la fel,
atunci apare pentru totdeauna o uniune pasională și pură ca ei,
o uniune care începe pe pământ și durează în cer.
Acea unire este iubire
iubire autentică, așa cum foarte puțini bărbați pot concepe cu adevărat,
iubirea care este o religie,
Asta îl îndumnezeiește pe cel iubit a cărui viață emană
De fervoare și pasiune și pentru care jertfele
Mai mari sunt cele mai dulci bucurii.
O mujer
Fată, dacă aș fi rege mi-aș da regatul,
tronul meu, sceptrul meu și oamenii îngenuncheați,
coroana mea de aur, bazinele mele de porfir,
și flotele mele, pentru care marea nu ar fi suficientă,
pentru o privire de la tine.
Dacă aș fi Dumnezeu, pământul și valurile,
îngerii, demonii supuși legii mele.
Și haosul profund al măruntaielor adânci,
eternitatea, spațiul, cerurile, lumile
Aș da pentru un sărut de la tine!
Femeia căzută
Nu insulta niciodată femeia căzută!
Nimeni nu știe ce greutate a greutat-o,
nici câte lupte a îndurat în viață,
Până când în cele din urmă a căzut!
Cine nu a văzut femei fără suflare
se agață cu nerăbdare de virtute,
și rezistă vântului aspru de la vici
cu o atitudine senină?
Picătură de apă atârnată de o ramură
că vântul se cutremură și te face să tremuri;
Perla pe care o varsă potirul florilor,
și asta este noroi când cazi!
Dar totuși picătura de pelerin poate
puritatea sa pierdută de a recâștiga,
și se ridică din praf, cristaline,
și înainte ca lumina să strălucească.
Lasă femeia căzută să iubească,
lăsați praful căldura sa vitală,
pentru că totul recuperează o viață nouă
cu lumină și dragoste.
Bărbatul și femeia - Victor Hugo
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfințește.
Bărbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primește lumină, inima primește iubire.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin rațiune, femeia este invincibilă prin lacrimi.
Rațiunea convinge, lacrimile înduioșează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia – de orice sacrificiu.
Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremația, femeia are intuiția.
Supremația semnifică forță, intuiția reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger.
Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspirația bărbatului este către gloria supremă,
aspirația femei este îndreptată către virtutea desăvârșită.
Gloria face totul măreț, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijează, evanghelia ne face perfecți.
Bărbatul gândește, femeia intuiește.
A gândi înseamnă a avea creier superior.
A intui, simțind înseamnă a avea în frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perlă care îl împodobește, lacul, poezia care-l luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă.
A zbura înseamnă a domina spațiul, a cânta înseamnă a cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
În fața templului ne descoperim, în fața sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârșește pământul,
femeia acolo unde începe cerul.
Marcaje