Elena Latan

[latan.elena]

Mintea începătorului


Oamenii spun că este dificil să practici Zen, însă există o neînţelegere în ceea ce priveşte acest motiv. Este dificil din cauză e greu să ne păstrăm mintea "pură". Scopul practicii nu este de a dobândii noi calităţi, ci de a ne păstra această minte a începătorului. printr-o practică îndelungată, vom evolua într-un fel sau altul, dar există pericolul să pierdem infinita semnificaţie a minţii originale.
În practica Zen, lucrul cel mai important este de a nu fi dualişti. "Mintea originară" include totul. Este mereu totală şi suficientă în sine. Acest lucru nu înseamnă că mintea este închisă, din contră, mintea trebuie să fie goală, va fi gata pentru orice, va fi deschisă pentru tot.
Dacă discriminaţi prea mult, vă limitaţi pe voi înşivă. Dacă sunteţi prea pretenţioşi sau prea lacomi, mintea nu este deschisă şi suficientă în ea însăşi, devine prea complicată.
În mintea începătorului nu există gândul "Am realizat ceva". Toate gândurile care se rotesc în jurul sinelui limitează mintea. Când nu avem gânduri despre realizare sau despre sine, înseamnă că suntem nişte veritabili începători, şi atunci cu siguranţă vom putea învăţa ceva. Mintea începătorului este mintea compasiunii. Când mintea ne este compasională, ea este nelimitată. Astfel, vom fi cu adevărat noi înşine, vom fi plini de înţelegere faţă de toate fiinţele, vom fi în practica "justă".
Ca urmare, lucrul cel mai dificil este de a ne păstra întotdeauna această minte a începătorului. Nu este necesar să avem o cunoaştere aprofundată în practică. Chiar dacă citiţi multă literatură, trebuie să citiţi fiecare frază cu o minte proaspătă. Nu trebuie să spuneţi "eu ştiu ce e aia" sau "am atins iluminarea". Acest secret este valabil pentru toate artele: să fi mereu un începător.
În mintea începătorului există o multitudine de posibilităţi, însă în cea a expertului nu există decât foarte puţine.

Shunryu Suzuki

[latan.elena]

Femeia-perlă



Plămădită atent din spumă de mare,
ce alunecă uşor printre degete omeneşti,
Femeia-perlă se ivi dintre jumătăţile dantelate
ale sidefului de scoică în care crescuse ocrotită,
departe de privirile curioase ale neamurilor de peşti.
Timidă, feciorelnică, păşii graţios cu piciorul gol
pe nisipul umed de trecerea valului grăbit şi sărat.

Ce agitaţie şi câtă intindere albastră e afară,
gândi ea, mişcându-şi rotund ochii de culoarea mării.
Cum se închină marea cu fiecare picătură de apă
ce sărută ţărmul încins de razele luminoase,
îşi spuse Femeia-perlă privind fix spre soarele vesel
şi ce dans frenetic, fremătător, răsunător
cu zbucium de valuri năvalnice atingând uscatul
cuprinde aerul, mişcă vântul, îmi leagănă părul!

Orice îşi imaginase ea în răgăzul coconului de scoică
i se dezvăluia acum împrejur, iradiind prospeţime,
făcând-o să-şi îndepărteze braţele fine
pentru a cuprinde între ele întreaga frumuseţe;
începu să strălucească alb luminos, cristalin
şi oglinda apei o reflectă vălurit, pulsând magic.
Poezia din jurul ei o îmbrăţişa sfânt cu stropi de petale
şi feminitatea ei rafinată înflori perlat.




SURSA: http://poeziaiubirii.blogspot.ro/201...eia-perla.html

[latan.elena]

O scoică a văzut o perlă căzută pe fundul oceanului. După mari eforturi, a reușit să apuce perla și a așezat-o lângă ea, pe o frunză. Știa că oamenii caută perle, așa că s-a gândit: - Aceasta perlă îi va tenta. O vor lua, iar pe mine mă vor lăsa în pace.
Când a apărut primul căutător de perle, ochii acestuia erau conditionați să caute scoici, nu perle stând pe frunze. De aceea, el a apucat scoica, care, întâmplător, nu avea înăuntru nicio perlă, și a lăsat perla să cadă din nou pe fundul oceanului.

Morala: ''Știți exact unde trebuie să priviți. Tocmai de aceea nu reușiți să găsiți Esențialul.''

[latan.elena]

Omul se află într-o dilemă din simplul motiv că el nu numai că e inteligent, dar e și conștient de inteligența lui. Asta e ceva unic la om, e un privilegiu, dar se poate transforma foarte ușor în chinul lui. Omul e conștient că e inteligent. Această conștiență aduce propriile ei probleme. Prima problemă este aceea că creează egoul.
Eul – personalitatea – nu există decât la om, și el începe să se dezvolte pe măsură ce copilul crește. Părinții, școala, facultatea ajută la întărirea eului din simplul motiv că timp de secole omul a trebuit să se zbată pentru a supraviețui și ideea de supraviețuire a devenit o fixație, o condiționare inconștientă și profundă că numai personalitățile puternice pot supraviețui în lupta vieții. Viața a devenit doar o luptă pentru supraviețuire. Iar savanții au întărit această convingere, venind cu teoria «supraviețuirii celor mai capabili». Așa că fiecare copil e ajutat să devină tot mai puternic în eul său, și așa apar problemele.
Pe măsură ce eul se întărește, el începe să înconjoare inteligența ca un strat gros de întuneric. Inteligența e lumină, eul e întuneric. Inteligența e foarte delicată, eul e foarte dur. Inteligența e ca un trandafir, eul e ca o piatră. Și așa-zisele autorități în materie spun că, dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să fii ca o piatră, trebuie să fii tare, invulnerabil. Trebuie să devii o citadelă, o citadelă închisă, astfel încât să nu poți fi atacat din afară. Trebuie să devii impenetrabil.
Și uite așa ajungi să fii închis. Atunci începi să mori în ceea ce privește inteligența, pentru că inteligența are nevoie de cerul liber, de aer, de soare, de vânt pentru a crește, pentru a expanda, pentru a înflori. Pentru a rămâne viu e nevoie de o curgere constantă; dacă acea curgere stagnează, ea devine încetul cu încetul un fenomen mort...
Osho


https://anitanna.wordpress.com/vara-...mment-page-13/

[latan.elena]

''În toate triburile primitive, apa simbolizează viaţa. Viaţa se bazează pe apă: trupul uman este compus în proporţie de optzeci şi cinci la sută din apă. Iar viaţa depinde de ea – viaţa animalelor, a copacilor, a omului şi a păsărilor, toate depind de apă. Aşa că apa trebuie ridicată în slăvi. Aşa cum soarele era adorat de oamenii primitivi, şi apa era preaslăvită; ambele erau respectate ca nişte zei. Şi acest lucru este semnificativ şi ca metaforă.
Apa reprezintă câteva lucruri. În primul rând, ea nu are formă, dar cu toate acestea poate să ia orice formă. Dacă verşi apă într-un urcior, atunci ea va lua forma lui; dacă verşi apă într-un pahar, atunci va lua forma paharului. Este perfect ajustabilă. Aceasta este frumuseţea sa: ea nu are rigiditate. Şi omul ar trebui să fie asemenea apei, fără rigiditate, dezgheţat, nu ar trebui să fie de gheaţă.
Apa se deplasează mereu către mare. Oriunde este, mişcarea sa este mereu către mare, către infinit. Omul ar trebui să fie asemenea apei, să se deplaseze mereu către Dumnezeu. Apa rămâne pură când curge şi se deplasează; ea devine impură, stagnează, dacă este inactivă. Aşa că omul şi conştiinţa sa ar trebui să curgă, să se deplaseze, să nu se blocheze nicăieri.
Omul devine impur, murdar, atunci când se blochează. Dacă el ar curge şi ar fi gata să meargă mai departe în orice moment fără a se agăţa, fără a căra greutăţile trecutului, atunci el ar rămâne pur, inocent.''

OSHO-ABCul Iluminării







clipul videopostat de Quattro Elementtos.



No water .. no life
Majestic Kaieteur, Guyana

Fără apă.. Nu viaţa
Majestic Kaieteur Falls, guyana

[latan.elena]

OSHO : ” Fiecare vrea să fie extraordinar. Este o cerință a EGO-ului să fie cineva care este special, unic și incomparabil. Acesta este paradoxul ; cu cât încerci mai mult să fii excepțional, cu atât mai mult te prezinți mai banal, deoarece fiecare se află după extraordinar. Este o dorință atât de obișnuită. Acea dorință de a fi obișnuit este în fapt extraordinarul, pentru că rareori cineva își dorește să fie un nimeni oarecare. Rareori cineva dorește să fie doar un spațiu gol. Încă aceasta este cu adevărat extraordinar, pentru că nimeni nu dorește așa ceva. Astfel, atunci când devii obișnuit, de fapt devii extraordinar.”










Podmoskovnye vechera *HD*russian langu

Anna Netrebko: Caecilie HD

Anna Netrebko The Rose & Nightengale


Anna Netrebko O Mio Babbino Caro HD #operaplanet Opera Planet

[latan.elena]

“Sa astepti oricat, sa astepti orice. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.” O. Paler






clipul video postat de Quattro Elementtos

[latan.elena]

Orice experientã initiaticã este o experientã misticã.
Dar nu orice experientã misticã este o experientã initiaticã.
O experientã initiaticã duce la nasterea unei noi contiinte,
omul devine constient de sensul vietii lui:
acela de a deveni martor al divinului în existentã.
Si se simte responsabil de realizarea destinului sãu,
lucrând asupra sa în acest sens.

K.G. Durckheim









Hara înseamnã în japonezã "abdomen".
Prin Hara omul îsi aflã centrul de greutate care în mod indirect îi permite sã se situeze în centrul fiintei, legat fiind deopotrivã la cer si la pãmânt.
Hara este de fapt o atitudine a omului în totalitate.
Altfel spus, omul si-a relaxat Eul si acum se odihneste "relaxat" în centrul fiintei sale,
liber de temerile Eului,
actionând pornind de la acest centru,
devenind capabil sa-si îndeplineasca vocatia lui primordiala:
aceea de a exprima Fiinta în existenta.



Despre aceasta carte pe site: aici si Prefata pe blog aici.




SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2012.htm

[latan.elena]

Vizibilul este o mărturie a Invizibilului care îi dă formă şi îl conţine. Dar pentru că omul a pierdut limbajul creaţiei Dumnezeu a vorbit prin înţelepţi şi prin profeţi. Însã este acelaşi limbaj, aceeaşi informaţie. A şti să citeşti arborii, piatra, furtuna sau soarele înseamnă a şti deja să citeşti Biblia. Cuvântul lui Isus reia informaţia, mesajul comunicat deja prin natură, prin înţelepţi şi prin profeţii evrei. El reia mesajul şi îl precizează. El explică mai mult pentru că oamenii au devenit din ce în ce mai surzi şi mai orbi.

Jean Yves Leloup – L’Enracinement et l’ouverture




SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2012.htm

[latan.elena]

Dana Popescu


Ne întâlnim în iubire.
Vorbești cu sufletul, vorbești cu nemurirea.
Cine privește spre exterior visează, cine privește în interior se trezește.
La școala vieții nu se dau diplome.
Promovarea este pecetluită cu fericirea, iar corigența cu nefericirea. Se dau restanțe până se iau note de trecere la toate examenele. Fiecare clipă pe care o trăim reprezintă șansa de a schimba totul în viața noastră. Rușinea și critica nu schimbă niciodată o persoană. Lumea are nevoie de dragoste.
Orice om are o poveste. Dacă ar sta cineva să te asculte ar scrie o carte sau poate ar face un film la care unii ar plânge, alții ar râde. Într-o zi vom zâmbi cu toții dintr-o poză de album. Învățăm să privim spre cruce, spre Hristos, spre Înviere. Adorm mestecând cele trei cuvinte… Această clipă nu se mai întoarce niciodată!…
ieromonah Hrisostom Filipescu