"Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gînd e mai încet,
și inima-ți zvîcnește mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adînc, în pămînt undeva...
Aici se vindecă setea de mîntuire..."
Lucian Blaga
Kalmar Zoltan
"Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gînd e mai încet,
și inima-ți zvîcnește mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adînc, în pămînt undeva...
Aici se vindecă setea de mîntuire..."
Lucian Blaga
Kalmar Zoltan
Caută în parfumul florilor şi a naturii liniştea sufletească şi bucuria vieţii.
Wang Wei
Florile sunt adevaratul simbol al dragostei .
Park Benjamin
''Sufletul călătorește în urma unui parfum. Parfumul viselor.''
"Florile nu au speranta.Pentru ca speranta inseamna maine, iar florile nu poseda decat ziua de astazi."
Antonio Porchia
Idilă - Traian Demetrescu
Se bucură pomii de floare...
E cald și senin...
Și berzele vin...
Și prispa e plină de soare.
Sub streașina veche și-naltă
Sunt cuiburi — și-n ele
S-ascund rândunele...
Și vântul aleargă pe baltă...
Un farmec te-mbată de-aiurea:
E vânt aromit
De câmp înflorit...
Și sună de glasuri pădurea...
Molatic la vale se duce
O turmă de oi; —
Un viers de cimpoi
Uitatele doruri ți-aduce...
"Copilul este un mare dar al vieţii noastre aici: aduce cu el inocenţa, drăgălăşenia şi bunătatea. Copilul îndulceşte viaţa noastră atât de amară; făptura sa mică cu aripi la suflet ne dă multe învăţăminte. Un scriitor a spus: «Zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu». În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină şi frumuseţe."
Ernest Bernea
"La români, numele popular al lunii mai este Florar sau Frunzar. Românii considerau că aceasta este luna în care raiul coboară pe pământ. Pe vremuri țăranii aşteptau ziua de 1 mai cu mare bucurie, conotaţia muncitorească apărută de aproximativ un secol nefiindu-le cunoscută. Pe lângă denumirile cele mai cunoscute de Arminden sau Armindeni (cu o mulțime de variante locale: Armandin, Armendei, Armendel, Armenden ș.a.), sărbătoarea se mai numea şi Ziua pelinului, Ziua beţivilor, Băui, Maiu sau Păui. Denumirea „arminden” ar provini din cuvântul slav ierminden, care nu însemna altceva decât „Ziua Sfântului Irimia”…
Ernest Bernea considera că la sărbătorile de primăvară „majoritatea manifestărilor sunt legate de fecundație și rod. Fie om, animal sau plantă, toate trec printr-o renaștere asemănătoare aceleia a ritmului cosmic”.
Ernest Bernea considera că la sărbătorile de primăvară „majoritatea manifestărilor sunt legate de fecundație și rod. Fie om, animal sau plantă, toate trec printr-o renaștere asemănătoare aceleia a ritmului cosmic”.
Iată câteva detalii concrete privitoare la Armindeni, ultima mare sărbătoare a primăverii, etnologul Ion H. Ciubotaru precizând că ritualurile specifice „indică supraviețuirea unor elemente de totemism arboricol și de dendrolatrie”.
Stâlpul de armindeni sau copacul de mai. În ajun se aducea din pădure o prăjină înaltă sau chiar un copac căreia i se lăsau câteva crenguţe în vârf; uneori, tot în vârf, i se punea o cruce sau o roată făcută din spice de grâu sau cununi de flori. Prăjina sau copacul sunt alese din anumite esenţe, socotite sfinte, în special fag și mesteacăn, însă putea fi și frasin, stejar, brad sau jugastru. Puse în anumite locuri, în mijlocul satului, al stânei, între hotare sau în mijlocul ogrăzii ori în faţa casei, prăjinile sau copacii erau lăsaţi „până sî părăsăşti ie sângurî” sau se puneau pe foc după seceriș, când se cocea pâine din grâul nou.
Tot în seara ajunului se aninau la uşile şi ferestrele caselor şi grajdurilor, precum şi la porţile ogrăzilor, pelin și/sau ramuri verzi din copacii deja amintiţi. Atât prăjina, copacul, cât şi ramurile verzi, se numeau armindeni, maial sau maiagă, fiind considerate substitute ale unei străvechi divinităţi a vegetaţiei. Scopul acestei divinităţi era protejarea gospodăriei, a aşezării şi a ogoarelor de duhurile rele, extrem de active acum şi sub forma cumpenelor.
Potrivit etnologilor, copacul de mai sau armindenul semnifică „fertilitatea terestră și, prin extindere, fertilitatea cosmică”, având și rosturi apotropaice. Are o largă răspândire, fiind regăsit în mai toate țările Europei. Ion Taloș sugera că „arborele semnifică viață și e pus pe aceeași treaptă cu omul”; în acest sens, amintește de acele legende în care, la începutul lumii, copacii veneau singuri pe la casele oamenilor.
Prin unele zone, înainte de a se ieși la iarbă verde, se mai și lucra. Astfel se explică Ziua plugarilor și anumite însămânţări care se fac acum. Prin Şendreşti – Bacău se știa până nu demult că „unu mai îi ziua plugarului”. În această zi, oamenii își puneau pelin la brâu şi în pălărie, dar și la gâtul boilor, jug și plug, după care începeau aratul; uneori, boii erau afumați cu tămâie. Adesea se făcea o anumită milostenie instituită prin forța tradiției; se spune că „la Armindin, era obiceiul să se are pentru cini n-avea plug sau n-avea animale di tracţiune”, adică pentru cei sărmani și singuri, care „n-aveau puteri sî-şi ari: bătrâni, bolnavi, nevoiaşi ori văduve”.
De obicei, „Armindenul este ziua sămânţatului în grădină”. Prin Pojorâta – Suceava așa se explică faptul că „de Armindin, lumea începe lucru în grădină, sî margă bini pisti varî”. Acum îi bine să se semene fasole, castraveţi (numiți în Moldova pepeni), bostani, harbuji, varză, dar și flori, uneori chiar și cânepă. Tot acum „îi zâua pomilor, îi bini sî răsădeşti măcar un pom” în grădină şi-n cimitire. La Băbuşa – Vaslui se zicea, ușor ironic, că „dacă n-ai sămănat păpuşoiul pânî la Armindeni, poţi puni melesteul pi foc, nu mai ai nevoie de el, că nu se mai face mălai!”
De abia după ce aceste treburi erau gata se putea merge la marea petrecere... Țăranii din Hălceni – Iaşi știau până acum câteva decenii că la 1 mai „toţi oamenii ies la câmp, în crâng, în păduri, undi sî veselesc cu vin-pelin şî cu muzâci. Încing hora, beu, mânâncî”. Prin unele locuri exista chiar temerea că „dacî nu sărbătoreşti Armindenul, ai sî ai un nacaz”… Dacă se întâmpla să plouă, oricum se făcea petrecerea, acasă la gospodari sau la cârciumă… Interesant e că pe alocuri, Armindenul avea legătură cu obiceiul Mărțișorului: „Luau di la gât mărţişorul pus de întăi mart şî cu banul cela de argint sî cumpăra vin negru pregătit cu pelin verde”; „Atunci se bea mărţişorul, adicî sî faci un chef cu vin roşu împelinat”; „Se dezleagă mărţişorul de la gât ori di la mânî şî sî pitreci la pădure”.
Care erau ingredientele tradiționale ale zilei de 1 mai? Patru, cel mult cinci: iarbă verde din codri sau de pe imașuri, vinul (roșu sau negru) pelin, anumite bucate, bucuria și veselia, că doar nu era înmormântare… Câteva cuvinte despre fiecare.
Fascinația exercitată de culoarea verde de primăvară e evidentă în relatările de altădată; era obligatoriu ca scena acestor întâlniri-petreceri să fie iarba verde, fie aceasta prin poienile pădurilor sau la marginile lor, fie pe pajiştile înverzite din preajma satelor, fie în vii, acolo unde se aflau adesea și crame. Verdele este asociat cu viața, primăvara, tinerețea, speranța, bucuria, chiar cu nemurirea și produce asupra psihicului uman o acțiune de calmare și liniștire. B. P. Hasdeu remarca că multe cântece românești încep cu „Frunză verde” și sugera că ar fi o trăsătură etnică specifică legată de sentimentul înfrățirii cu natura.
Ieşirea oamenilor la iarbă verde pentru a bea vin roşu sau negru (niciodată alb!) cu pelin verde era echivalată cu „prinderea la sânge”. Se bea vin roşu pentru a deveni roşu la faţă ca vinul şi sănătos tot anul, considerându-se că în ziua de 1 mai se înnoieşte sângele. Credem că această practică își are originea într-o credință ancestrală, potrivit căreia „o dată cu reînnoirea sevei în arbori se schimbă și sângele tuturor viețuitoarelor”.
Vinul, de regulă roșu sau negru, pelin sau pelinaş se bea din oale de lut. De ce țineau oare strămoșii la această beție de 1 mai? O primă explicație, ușor amuzantă: „Se zice că în această zi pelinul este mai dulce”… Răspunsurile practicanților din trecut erau diverse. Cele mai multe vizau primenirea, împrospătarea, schimbarea sau înnoirea sângelui, după care urmau altele privitoare la înnoirea maiului, adică a ficatului; o altă serie semnificativă de răspunsuri aveau legătură cu sănătatea participanților: „Sî n-aibî junghiuri toatî vara”; „Ca sî nu ti prindă frigurile”; „Ca să nu te doară şalele şi să ai putere la treabă”; „Vor fi peste an roșii în obraji”; „Ca sî ai spor la lucru toată vara”; „Ca sî fie iuţi la treabă”; „Ca să fie sănătoşi, harnici şi să poată munci bine pisti an”; „Ca sî prindim puteri”; „Omu sî hii tari” ș.a. Oricum, etnologii au asociat întotdeauna vinul, în special cel roșu, cu sângele; vinul este considerat o băutură de origine celestă, simbol al veseliei, dragostei, dar și al adevărului (In vino veritas nu?), fiind legat de cunoașterea absolută.
Pelinul era folosit acum în toate variantele sale: mic, roșu, negru, pelinița ș.a. Nu era pus doar în vin, ci și la streașina casei sau la stâlpii porților; femeile, mai ales, îl așezau la brâu, sub bârneţe, în partea dreaptă, ori în sân, dar şi sub pernă și în așternut, ziceau ele pentru a nu le necăji Rusaliile, ca să fie sănătoase şi agere toată vara sau spre a fi ferite de vrăji. Cert este că atunci când au dispărut bârnețele, pelinul a continuat să fie pus la buzunare sau la fustă…
Ivan Evseev socoate că românii pun pelin în vin după exemplul grecilor antici, care îl foloseau ca adaos la prepararea acestei licori, atribuindu-i proprietăți întăritoare, vindecătoare sau apotropaice. Oamenii de știință au descoperit că uleiul eteric, azulena, absintina și substanțele tanante pe care le conține pelinul justifică din plin utilizarea sa în cadrul acestor sărbători.
Bucatele nu erau prea multe, dar cu siguranță erau apetisante: pâine, friptură de miel, caş dulce sau proaspăt şi ceapă nouă sau verde. Legătura cu sărbătoarea pascală e evidentă, dar sesizăm și alta, la fel de puternică, cu energiile noului anotimp, simbolizat prin caș și ceapă.
Ieşirea la iarbă verde era acompaniată adesea şi de lăutari, bucuria și veselia trebuind să fie nota generală a zilei de 1 mai: „Armindeiul esti o pitreceri la câmp cu bucate, vin pelinat şi jocuri pe iarbă verde”, „Oamenii şuguiesc cu fimeili, îşi ureazî noroc la câmp, iar sara joacă”, „Sî duc la păduri cu muzîcî şî pitrec pânî sara”, „Petrec acolo, pe iarbă verde”, „Sî făceu hori, sârbe, jocuri, cu muzicanţi, petrec alături de prieteni buni şi de lăutari”… Desigur, făcând așa acum, își doreau ca această stare de spirit să se prelungească și peste vară. Uneori, aceste petreceri câmpenești erau sistate dacă 1 mai cădea într-o zi de sec sau în Postul Mare.
Trăită sub semnul fertilizator al Armindenului, sărbătoarea de pe 1 mai era una a bucuriei, amintind de începutul Anului Nou de primăvară, când natura „exploda”, iar oamenii erau contaminaţi de această răbufnire violentă a vegetaţiei. Să dea Domnul să plouă-n fiecare lună mai spre a avea mereu mălai!"
Sursa: Muzeul etnografic al Moldovei
Ultima modificare făcută de latan.elena; 02.05.2022 la 15:49.
Plenitudinea şi binefacerea adusă de contact, când oamenii sunt împreună, îi scapă unei omeniri ai cărei membri nu se iau în considerare şi nu se tratează reciproc decât ca obiecte.
...
Pentru că oamenii nu îşi arată îndeajuns între ei,
chiar şi pe plan fizic,
o fraternitate întemeiată pe Fiinţa esenţială,
suntem înconjuraţi de oameni frustraţi şi îngheţaţi.
Peste tot, ca printre gratiile unui grilaj,
se întind mâini în căutarea altor mâini
care să le ia cu afecţiune.
Când, pe neaşteptate, aceasta se produce,
barierele cad dintr-o dată şi
o inimă îngheţată se topeşte în caldul curent al vieţii.
Dar aceasta se întâmplă foarte rar.
K.G. Durckheim
" Pentru a iubi cu adevărat trebuie să ai înţelegere.
Înţelegerea înseamnă să percepi profunzimea întunericului, a durerii şi a suferinţei celeilalte persoane.
Crearea fericirii este o artă ".
Thich Nhat Hanh
Nu este niciodată singur Cine este în companie de gânduri nobile.
Arthur Schopenhauer
" Timpul merge în același ritm;doar sentimentele au viteze diferite. Fiecare zi poate fi o viață întreagă sau o bătaie de inimă , depinde cu cine o petreci."
Fredrik Backman
Fii destul de curajos să trăieşti în mod creativ. Locul creativ unde nimeni altcineva n-a mai fost vreodată.
Alan Alda
"Dincolo de speranţă m-a aşteptat suferinţa , dincolo de suferinţă m-a aşteptat poezia , dincolo de poezie nu există nimic".
Ioanid Romanescu
„Nimeni nu a reușit să măsoare, nici măcar poeții, cât poate inima să ducă.”
Zelda Fitzgerald
Trebuie să ai gânduri dulci și minunate. Ele vor fi cei care te vor ridica în aer.
Peter Pan
Christine Ellger, Art Photographer
“Cum să fac să nu o iau în brațe
când o văd trecând prin univers ?
îmi fac o listă:
de pus mereu în buzunar un trotuar de rezervă, când o văd
că se apropie de mine scot trotuarul și trec pe partea cealaltă
mă prefac neatent, întorc capul spre zid mă zidesc în el
trec prin zid
sau:
mă întorc brusc și o iau la fugă înapoi, toată lumea va înțelege,
(am uitat ceva esențial, undeva, cu zece douăzeci treizeci
de ani în urmă, fug înapoi spre copilărie)
sau, și mai bine, când o văd că se apropie de mine
îmi ridic brațele, le transform în aripi, descopăr brusc
că sunt capabil să zbor, la revedere, Domnișoară
nu mai sunt obligat să mor dacă nu vă iau în brațe
sau, și mai bine, nu mă mai nasc, nu mai scriu nimic
nici măcar acest poem nu mai există
nu, nu pot să-i fac asta, ea trăiește cu un poem pe zi
mai bine mă prefac în poem
se va parfuma cu mine, se va lipi de mine la micul dejun
mă va citi poate de mai multe ori…”
Matei Vișniec
Nathaniel @Femalepentimento
"Pentru a cuceri scopul și pentru a realiza transformarea, ai nevoie de un sacrificiu. Pentru a realiza ceea ce este nou, vechiul trebuie abandonat, cel puțin în parte. Este principiul antic al "mori ca sa devii! "".
Kenower W Bash - Vise pentru copii
https://www.facebook.com/permalink.p...10113557271549
https://www.youtube.com/watch?v=rn4gylGDjjU
Eşti cea mai frumoasă poezie
Eşti cea mai frumoasă poezie
Tocmai pentru că nu crezi în versuri,
Crezi în tine şi în libertatea ta
Fără constrângeri, fără graniţe,
N-ai putea să te conformezi
Unor rime, fie ele şi reuşite,
Eşti cea mai frumoasă poezie
Fără măcar să-ţi pese
Cine îţi e poetul.
Habar nu ai câtă poezie poţi să-mi dai
Habar nu ai câtă poezie poţi să-mi dai
Prin porturi vechi, prin salbe
Prin arcuri peste timp, prin cai
Alergând prin foaie verde de susai
Străbătându-mi toate gândurile albe,
Prin albul umerilor, spumă-n halbe
Băute pe nemâncate, pe nerăsuflate,
Habar nu ai câtă poezie poţi să-mi dai
Prin zâmbetul tău din colţul gurii
Prin fâstâceala din mijlocul naturii
Atunci când te joci cu ecuatorul
Şi-n podul palmei ai nord polul
Spălându-mi visele cu promoroacă
Toate gândurile albastre ca să-mi treacă,
Habar nu ai câtă poezie poţi să-mi dai
Din somnul de frumuseţe de după-amiază
Când toţi pisoii torc şi visează
Că beau ceai verde japonez cu iasomie
Şi scriu cu pernuţele în aburul din geam o poezie
Despre coşul de răchită plin de gheme,
Despre felul de a mă iubi fără a te teme,
Habar nu ai câtă poezie poţi să-mi dai
Când mai devreme, când mai târziu
La braţ cu toamna te plimbi prin Cişmigiu
Fluierând a dragoste, dar şi a nepăsare,
Şi mirosind a gând şi a covrigi cu sare
Mă cauţi ca pe-un pierdut prin buzunare
Prin focul stins demult prin felinare.
Habar nu ai câtă poezie poţi să-mi dai.
Marius Tuca
https://www.versuri.club/search.php?keyword=marius-tuca
https://lyricstranslate.com/ro/mariu...83-lyrics.html
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.05.2022 la 21:50.
Înainte de a merge la culcare în fiecare seară, găsește o modalitate de a-ți îndepărta grijile. Șoptește-o într-o scrisoare sau scrie-o într-un jurnal, apoi pune-o deoparte și uită de ea. Este posibil ca dimineața să fie mult diminuate sau chiar să dispară.
Paul Wilson
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.05.2022 la 23:21.
Momentan sunt 335 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 335 vizitatori)
Marcaje