Val Răzeşu
Ochii tăi
În temnița tăcerii nu se moare,
Doar se cioplesc destinele pe cruci...
Te strig mereu pe numele de floare,
In amintiri ascunse să mâ duci.
Tu desenezi pe gratii uşi secrete
Şi evadează crinii în parfum
Cĺnd îi apucă o ciudată sete
De a porni spre Necuprins la drum.
Cuvintele îşi caută un trup
De rouă, de lumină, de mister,
Şi din tăcerea lumii când se rup,
Tu le deschizi aripile spre cer.
Ca în văzduh, pe tâmpla-ngândurată
Îşi strigă pescăruşii visul lor,
În ochii mei, ce nu plâng niciodată,
Doar tu îi vezi, în lacrima de dor.
Doar ochii ce iubesc fără măsură
Văd Nevăzutul cum îmbracă chip,
Te-mbrățişează mârile din mine,
Când locuieşti castele de nisip.
Tot ce nu poate clipa să cuprindă
Şi zămisleşte Timpul pe ascuns,
Se vede-n ochii tăi, ca-ntr-o oglindă
În care Veşnicia a pătruns..
iunie 2016
Marcaje