''A indrazni inseamna sa iti pierzi echilibrul pentru moment. A nu indrazni inseamna a te pierde pe tine insuti cu totul.''
Soren Kierkegaard
''A indrazni inseamna sa iti pierzi echilibrul pentru moment. A nu indrazni inseamna a te pierde pe tine insuti cu totul.''
Soren Kierkegaard
Religia ta nu este rochia pe care o porți afară.
Ci haina de lumină pe care o țesei în jurul inimii tale.
P. Yogananda
Mă căsătoresc mai bine cu Primăvara, eu, pentru că și-a protejat sămânța
în ciuda ploii, a frigului și a iernii,
pentru că a avut curajul să nu uite cine este
în timp ce furtuna a suflat de jur împrejur,
pentru că s-a gândit de o mie de ori – de data aceasta nu va mai veni vremea mea – dar când a spus-o nu a crezut:
a rezistat și s-a protejat.
Mă căsătoresc mai bine cu primăvara, eu,
pentru că în ciuda tuturor înflorește mereu.
Francesca Pachetti
Speranța este ca sarea, nu hrănește, dar dă savoare pâinii.
José Saramago
''Sentimentul niciodată nu se apropie…. … El apare brusc şi electrocutează. Cred că sentimentul este însuşi sufletul. Sentimentul este tot ce poate fi mai antiabstract, mai concret, din conştiinţa omului. Memoria nu urmează întocmai traiectul sentimentului. Ea e mai puţin vie, are tendinţa de abstract sau, în cel mai bun caz, de mit.''
Nichita Stanescu
(n. 26 noiembrie 1909 - d. 28 martie 1994).
Eugen Ionescu - Wikipedia
„Iraţionalitatea este cu mult mai puternică decât raţionalitatea: ne-o dovedesc anume comportamentul, erorile noastre. Nu ştim ce facem, credem că ştim sau că putem face acte care ne-ar duce către un ţel – întoarcem spatele ţelului, facem ceea ce n-am fi voit să facem, ajungem la contrariul scopurilor dorinţei noastre, ale sărmanei noastre voinţe. Nu suntem stăpânii evenimentelor, care se întorc împotriva noastră. [...] Am avut, poate, în operele mele clipe de rugăciune, inconştient, clipe de spiritualitate… spiritualitate dincolo, deasupra putreziciunii.“ (Eugčne Ionesco)
„Speranța nu se poate naște decât din disperarea cea mai adâncă, mai autentică.”
„Cred deci, într-un anumit fel, în adevărul etern, în adevărul divin, în lupta lui Dumnezeu împotriva Satanei.”
„Nu prin literatură ajungi în vecinătatea lui Dumnezeu, trebuie să-I vorbești cu cuvinte potrivite, cu cuvinte verificate. Drumul ne este totuși indicat. Cuvintele pot să fie mute. Tăcerea meditației e grăitoare. Totul e indicat, jalonat pe cărarea strâmtă a Harului. Însă eu nu urmez cărarea, cărare pe care se văd totuși urmele de pași ale altora. Sunt urme peste tot. Nu știu, sau nu pot, sau nu doresc să fiu pe o cale bătută. Bătute sau nu, toate drumurile pot sfârși prin a duce la El. Eu nu sunt pe nici o cărare, bătută sau nu. Bat pasul pe loc. (…) Și, mai cu seamă, mă întreb: oare-L iubesc cu adevărat? Nu știu. Știu totuși un lucru: îmi este indispensabil. Asta e, oare, Iubirea?”
„Dumnezeu inaccesibil. Dar, în Iisus, accesibil. De aceea s-a făcut El, cel nenumit, Iisus, a luat numele de Iisus. Cred, poate. Da, mi se pare că cred, fără să cred prea tare că cred;”
„Eu nu sunt la înălțimea celor care știu că cred, nici a celor care cred fără să o știe. Dar poate că și eu cred fără să cred că cred, fără să prea știu dacă cred sau nu cred. Doamne, fă să cred în Tine!”„Poate că Dumnezeu știe. Iar eu nu. Poate, în ceea ce am scris, am ajutat, poate că totuși i-am făcut plăcere lui Dumnezeu?? Am avut, poate, în operele mele clipe de rugăciune, inconștient, clipe de spiritualitate… spiritualitate dincolo, deasupra putreziciunii.”
„Mă tem de Dumnezeu. Îl iubesc mai mult în fiul Său: El este un prieten. El este fratele meu: nu suntem noi, cu toții, fiii lui Dumnezeu, Fecioara nu e Ea mama noastră? Suntem copiii lui Dumnezeu.”
Mai mult:https://bookhub.ro/cautarea-intermit...ugene-ionesco/
E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viaţa cu o nuanţă de impersonal, cu un numinosum.Cine n-a făcut niciodată experienţa acestui lucru a pierdut ceva esenţial.Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este misterioasă într-o anumită privinţă, să simtă că în ea se întîmplă şi lucruri a căror experienţă o poate face, chiar dacă rămîn inexplicabile, şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor. Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume. Numai atunci viaţa este întreagă. Pentru mine, lumea a fost de la bun început infinit de mare si de insesizabilă.
''Intr-adevar, supravietuiesc doar cei care iubesc. Cum de nu ne-am dat seama? (...)
Am vazut, deci, ca supravietuiesc cei care iubesc, si sunt chiar ei cei care ofera, fara sa banuiasca, ospitalitate zeilor.''
Carl Gustav Jung
Mandala simbol al totalității - o perspectivă jungiană
".... sunt persoane care se cred speciale, și fac mult zgomot pentru a atrage atenția, iar altele, în tăcere, chiar sunt.
Sunt speciale prin faptul că nu cerșesc admirație.
Nu trec în fală prin lume, nu așteaptă aplauze, nu creează aparențe, nu respiră minciună.Nu urăsc, nu invidiază, refuză vorbăria fără sens și bârfa, nu complotează, nu sunt părtașe la intrigi, nu lingușesc,nu distrug, ci zidesc.
Le este suficient să fie sincere și să facă binele din umbră, sunt tăcute și banal de simple, răbdătoare și puternice. Le ador!
Nu mă îndoiesc că măreția și frumusețea lumii sunt ascunse în orice și oricine. "
Walt Witman
Cu două degete muiate în apă poţi să stingi o lumânare. Închizând pleoapele, poţi stinge o rază de soare. Dar noapte nu se face. Căci noapte nici nu poate fi. Nici noaptea pământului, noaptea cea mare, nu e noapte, ci doar o umbră într-un univers de lumină.
Lucian Blaga
Meditatia lui Christos
Christos cel ce lumineaza in gandirea mea,
Christos cel care traieste in simtirea mea,
Christos cel care urzeste in voirea mea,
Lumineaza-ma din cap pana in inima,
Tese dinspre inima spre membre,
Revarsa-te dinspre membre spre lume,
Ca sa contemplu fiinta Ta luminoasa de iubire,
Sa invat sa traiesc in vointa Ta de jertfire.
Asa cum ea actionand tese in devenirea omenirii,
Si astfel ma simt ca parte din fiinta Ta,
Si strabatut cu totul de fluxul Tau de iubire.
Nu eul meu ci Christos actioneaze in mine!
Rudolf Steiner
''Ţie îţi este dat, Doamne, să iei parte la bucuria acestui ritm?
Să te confunzi, să te pierzi, să te sfarmi
în vârtejul acestei imense transfigurări?
Toate lucrurile se grăbesc, fără răgaz, fără a se uita înapoi,
fără ca nicio putere să poată opri ceva în loc –
toate lucrurile se grăbesc.
Potrivindu-şi pasul cu ritmul acestei neobosite muzici,
fiecare anotimp soseşte dansând, apoi trece mai departe –
culori, sunete şi parfumuri îşi varsă nemărginitele cascade
în această supraabundenţă care se cheltuieşte şi renunţă
la ea însăşi şi moare în fiecare clipă."
Rabindranath Tagore
Momentan sunt 387 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 387 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje