Elena Latan

[latan.elena]

"Nu există mari descoperiri și nici progrese reale atâta timp cât există un copil nefericit pe pământ. "




Copiii nu au trecut.
și ăsta e tot misterul.
de inocența magică a zâmbetului lor.

Milan Kundera




"În dragoste se descoperă tot ce-i mai minunat în om. Fiecare dintre noi e ca un mugur care poate deveni o floare superbă."

Protoiereu Igor Gagarin




''Dumnezeu vine la tine sub multe forme. Fiecare lucru care ţi se întâmplă în viaţă este o parte din experienţa ta legată de Dumnezeu. ''

Paul Ferrini



''Mai mult decât utilaje avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligenta, avem nevoie de bunătate și blândețe.''

Charlie Chaplin

[latan.elena]

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Din nori îți cos o rochie ușoară.
Din ghiocei îți fac o cingătoare.
La gât îți pun șirag de lăcrămioare.

Te-ncalț cu pantofiori de toporași.
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări? Ba încă și cercei?
Îți fac un set complet din brebenei.

Și gata! Nu mai am, știi bine,
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!
Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?
Din astea n-am. La Dumneze sunt toate!
Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El să ți le dea!

Magda Isanos

[latan.elena]

"Dacă ai bibliotecă și grădină, ai tot ce îți trebuie în viață. "

Mark Tullius Cicero

[latan.elena]

"Am o rochie cusută care miroase a primăvară.
Si cand lumea incearca sa o murdareasca,
o spal in ploaie, o usuc la soare si infloreste din nou. "

Edvania Paes

[latan.elena]

Înaintele adevărat

O, cât de suav trebuie să fie osul copilului
ca seva copacului, ca șuierul vântului
O, viitorul ca verdele frunzelor
ca surâsul buzelor
O, țară, ou colorat
pe care se așează măiastra
cu aripi de sticlă cum e fereastra
spre înaintele adevărat.

Nichita Stanescu

[latan.elena]

Realitatea celuilalt nu constă în ceea ce îți dezvăluie, ci în ceea ce nu îți poate dezvălui.
De aceea, dacă vrei să-l înțelegi, nu asculta cuvintele pe care le spune, ci cuvintele pe care nu le spune.

Khalil Gibran

















Khalil Gibran paintings

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=mWJQpDH8hpw
https://www.youtube.com/watch?v=-S9OhMd-Q8Q




Catrene si citate de Omar Khayyam

I
Fii vesel căci, tristetea o să dureze pururi!
Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi.
Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.

II
Nu plânge după ierii ce rupţi ţi-au fost din viaţă
Şi nu gândi la ziua ce nu ştii de-o să vie.
Şi ieri şi mâini şi astãzi iluzii sunt şi ceaţă.
Atât ai: clipa. Fă-o să umple-o veşnicie.

III
O mână-ascunsă scrie şi trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o să şteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să şteargă-un rând.

IV
Tot ce există fost-a marcat din prima zi.
Absenţi pe chipul lumii sunt binele şi răul.
Dintr-u-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci Zeul.

V
Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum ce sens plecarea?

..................................................- .

Olarul stă în faţa roţii. Cântă.
El modelează şolduri de ulcioare.
El cranii mândre de sultani frământă
Şi ofilite mâini de cerşetoare.

Fiindcă nu ştii ce te-aşteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Ia o cană cu vin şi, sub lumina lunii, bea, zicându-ţi că luna te va căuta poate zadarnic, mâine.

Acest vas fu odată un biet îndrăgostit
Gemând de nepăsarea unei femei frumoase.
Iar toarta era braţul ce mângâia mâhnit
Suavul gât cu-atingeri uşoare, de mătase.

Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Şi-acum,
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?

Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâine.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
Ia cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.

Te chinuieşte gândul că faci mereu păcate.
Din orice bucurie o vină ţi-ai făcut.
E fără rost tristeţea, Khayyam, căci după moarte
Veni-va sau iertarea sau neantul absolut.

Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!

Sunt clipe când îmi pare că tot ce-a trebuit
Să aflu despre lume, de mult am desluşit.
Dar stelele mă mustră tăcut din patru zări:
"N-ai dezlegat nici una din marile întrebări".

Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate
Dar totuşi, nu mi-e teamă: curat am fost în toate.

Cât de sărac e-acela ce nu poate să spună:
"Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii".
Cum poate el să simtă în zori uimirea firii
Şi noaptea vraja sfântă a clarului de lună?

Fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi.
Mereu aceleaşi stele s-or învârti-n azururi.
Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.



De-i prietenul necredincios, dispreţuieşte-l ca pe un duşman. Respectă vrăjmaşul statornic; Priveşte otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar dulceţurile rele consideră-le oţet omorâtor.

Un punct pierdut e lumea, în haosul imens
Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens
Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis
Zadarnic este gândul, iar existenţa - vis.

Celui care este zdravăn şi-are un coltuc de pâine,
Şi-are unde să-şi aştearnă căpătâiul până mâine,
Nu-i stăpânul nimănuia şi nici rob la nimeni nu e -
Spune-i lui că pe deasupra lumii-n fericire suie.

Un şeic văzu o desfrânată şi-i spuse: "Pari sclava vinului şi a dezmăţului" - iar ea-i dădu răspuns: "Ce par a fi, eu sunt, - dar tu, învăţătorule, eşti ceea ce pari a fi?"

grabite ca si apa, si repezi ca un gand
ce-alearga prin pustiuri..fug zilele-mi putine
si totusi doua zile indiferente-mi sunt-
ziua de ieri si ziua care-o sa vina maine.

Eşti nefericit? Nu te gândi la durerea ta şi nu vei suferi.

Tu vezi doar aparenţe. Un val ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima firavă,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otravă.

Puţină apă şi puţină pâine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine.

Dă-mi cupa şi ulciorul! Să bem fermecătoare
Făptura plămădită din rouă şi eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe şi ulcioare?

Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea
Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt...

Nu planta copacul tristeţii în inima ta. Reciteşte în fiecare dimineaţă cartea bucuriei.

Dincolo de pamânt şi infinit
Cătam să aflu cerul unde vine.
Şi-un glas solemn atunci s-a auzit:
"Şi cerul şi infernul sunt în tine."

Priveşte cedrul mândru: atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.

Căzut-am pe gânduri în atelierul unui olar. Îl vedeam apăsând pe pedală. Şi pregătind cu mişcări iuţi pentru toarta şi gâtul unui vas: picioare de cerşetori, cranii de împăraţi.

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum, ce sens plecarea?

Iubeşte-mă acum, căci anii de năzuinţi ne-or pune frâuri,
Iar zilele vieţii noastre se duc ca undele pe râuri.
Iar trupul tău ce-mi este astăzi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri.

Dacă venirea ar fi fost după mine - n-aş fi venit.
Dacă plecarea ar fi fost după mine - n-aş fi plecat.
Ce bine-ar fi fost ca în lumea aceasta
Să nu fi venit, să nu fi plecat, să nu fi trăit.

Niciodată despre dusul ieri să nu-ţi aduci aminte,
Iar de ziua care vine nu te plânge dinainte.
Nu te bizui pe mâine, nici pe ieri, şi-ntoarce-ţi faţa
Către astăzi, şi petrece, să nu-ţi pierzi zădarnic viaţa!

Înaintea venirii noastre nimic nu-i lipsea lumii; după plecarea noastră, nu-i va lipsi nimic.

Mai daţi-mi vin să mi se-nvârtă capul,
să simt în trup focul arzând aşa...
Sătul de minciuni, să curgă vinul!
Repede, sunt bătrân deja!

Spun unii că există un Creator şi zic
Că pentru a distruge, fiinţe a creat.
Fiindcă sunt urâte? Dar cine-i vinovat?
Sau pentru că-s frumoase? Nu mai pricep nimic.

Credinţă şi-ndoială, eroare şi-adevăr,
Ca boaba unei spume, uşoare sunt şi goale.
Opacă sau bogată în irizări de cer,
Această boabă-i chipul şi tâlcul vieţii tale.

Natura cu-ale sale stihii şi elemente,
Sofismul şi-adevărul - îmi sunt indiferente.
Da-mi vin şi-atinge harfa cu modulaţii moi
Asemeni cu-ale brizei ce trece ca şi noi.

Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Ca nimenea nu este mai trist şi mai uman.

Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese.
Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusă de pahar
Şi fumu-n care vântul năluci ciudate ţese.

Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupei, Khayyam azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inimă curată.


În această seară vinul mă-nvaţă-un sens mai pur:
Cu sânge cast, de roze, paharele ni-s pline,
Iar cupa-i modelată din închegat azur.
Şi noaptea-i pleoapa unei lăuntrice lumine...

Renume de-ai să capeţi, hulit vei fii de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?

Intr-adevar, idolii pe care i-am iubit atata timp, mi-au scazut valoarea-n fata oamenilor, mi-au inecat cinstea intr-o cupa prea putin adanca si mi-au vandut reputatia pe-un cantec. Intr-adevar, intr-adevar, cainta adesea inainte am jurat- dar fost-am eu serios cand am jurat? Si iar si iar sosit-a primavara cu trandafir in mana- penitenta mea zdrenturoasa doar o carpa roasa.

[latan.elena]

“Durerea este cea care sparge cochilia care va acopera judecata”.

Khalil Gibran




“Niciodata sa nu intrebi pe cineva ce este bine si ce este rau. Viata este un experiment ca sa afli.
Intotdeauna fii deschis, mereu pregatit sa mergi pe cai noi. Cine stie? Chiar daca se dovedeste a fi fara rost, este totusi o experienta.”

Osho

[latan.elena]

''Fi recunoscător pentru tot ce primeşti. Deoarece tot ce ţi-a fost dat reprezintă un ghid.''

Rumi




Viața este făcută din multe momente care nu înseamnă nimic. Apoi, într-o zi, vine un singur moment care determină fiecare moment ce vine după. "

Sabaa Tahir, Dominația focului


Dan Cristian Mihăilescu

[latan.elena]

… deasupra si dincolo de fiinţa noastră raţională există,
ascuns în natura noastră,
un element ultim şi suprem
care nu este satisfăcut prin satisfacerea şi potolirea nevoilor ce ţin de pornirile şi de exigenţele noastre fizice, psihice si spirituale.
Misticii l-au numit „străfundul sufletului”.

Rudolf Otto - Sacrul