Fiecare zi depinde de tine,
raza ta de soare
felia ta de rai,
înghițitura ta de viață,
porția ta de fericire.
Nu le lăsa să scape.
Antonio Curnetta
Primăvară, singurătate și pace, muzică și lumina,
Oriunde mă duc, ascult mereu muzică nesfârșită pe cer,
Întotdeauna mereu,
ceva ce el cântă. "
R.W.Emerson
Timpul nu se întoarce. Singurul lucru pe care îl putem prinde cu mâinile noastre este momentul prezent.
Banana Yoshimoto
Gabriel Socaciu
Aș asimila astenia de primăvară mai degrabă cu o stare de apatie la nivelul timusului decât cu un deficit de minerale și vitamine. Timusul este o glandă micuță, care a fost numită în glumă de orientali "bufonul regelui", tocmai pentru capacitatea ei de a ne livra fericire.
Acest mic, dar profund receptacul de energie, este un fel de indicator al capacității noastre de a simți bucuria de la nivelul inimii. Pentru a funcționa la parametri maximi, timusul are nevoie de culoarea verde și de o anumită inocență care ne permite să vedem lumea cu ochii unor copii. Adică simplu și cât mai puțin prelucrat cu viziunea minții.
Lumea pe care o vedem în jurul nostru nu este o lume săracă în a găsi soluții, ci o lume care și-a pierdut din inocență și din capacitatea de a vedea simplitatea firii și ierarhia corectă. Natura modelează omul, nu invers.
Acest lucru durează de pe vremea când am încetat a ne asculta inima, mesajele ei, lucru ce ne conduce într-un sistem ermetic, al minții, care ne lasă fără capacitatea de a ne bucura de orice. Primăvara este un astfel de "orice magic" al culorii verzi și al redobândirii bucuriei de a trăi după coordonate firești.
Nu este anotimp mai inocent decât primăvara și mai potrivit pentru timusul nostru și ale lui mesaje. Oamenii care încep să își asculte și urmeze calea inimii redevin liberi. Nu este o minciună, astenia și alte slăbiciuni ale corpului nostru se vindecă miraculos atunci când începem să trăim din nou propriile bucurii.
Poate nu întâmplător am scris această postare într-o zi de luni..
Odihnă activă, radioactivă, pe muzică
Numai asta visează perdelele,
Pe care cineva ameninţă că va veni să le scoată.
Şi starea aceea de nebunie aproape
Dar e de fapt o dulce împăcare cu universul
Când îţi vine să iubeşti pe toată lumea
Numai ca să intru şi eu în această lume,
Luată en gros,
Numai ca să intri şi tu în această lume,
Pe care eu o iau de bună,
Cu toptanul (am găsit traducerea).Căci tu iradiezi bunătate, pentru că respiri
— Chiar dacă s-a mai spus —
Numai pentru dragoste.
Marin Sorescu
Salvador Dali painting
Cu o ușoară nostalgie
Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai
tare inimile noastre de hoinari,
căutatorii pietrei filozofale.
Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.
Clipele erau mari ca niste lacuri
de câmpie,
și noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora își punea o coroană de nori, liliachie.
Ti-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?
Nichita Stănescu
O viață, viață prețioasă
lasă-mă să văd în continuare
răsărituri de soare și apusuri de foc.
Lasă-mă să trec prin anotimpuri...
Lasă-mă să văd florile înflorind,
plaje însorite, frunze aurii și ierni înzăpezite...
Lasă-mă să simt emoții...
Mereu.
Raffaella Abategiovanni
Dacă nimic nu ne salvează de moarte,
măcar iubirea ne salvează de viață....
Pablo Neruda
Lumea asta are nevoie de frumusețe... nu cea care face capul să se învârtă, ci cea care îndreaptă inima.
Massimo Lo Pilato
Dan Cristian Mihăilescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.03.2022 la 20:49.
Când n-or fi cifre şi figuri...
Când n-or fi cifre şi figuri
cheile-oricăror creaturi,
când cei ce cântă şi-ar iubi
mai mult ca înţelepţii-or şti,
când lumea se va-ntoarce-n lume
şi-n viaţa liberă anume,
când prin lumini şi umbre toate
se vor reface-n claritate
şi când legende şi poeme
istoria lumii-or să se cheme,
atunci la tainica strigare
fiinţa-ntoarsă o să zboare.
Novalis
Primăvara nu știe, rândunelele vin fără restricții.
Mirosurile rup gardurile, marea cântă fără programare.
Frica, chiar și astăzi, stăpânește inimile.
Dar speranța, speranța este o floare care nu cunoaște anotimpurile.
Gabriela Pannia
Prin intermediul tuturor creaturilor fără excepţie,
Divinul ne asediază,
ne pătrunde,
ne plămădeşte.
Credeam că e îndepărtat, inaccesibil:trăim în undele sale fierbinţi.
„In eo vivimus…”.
În realitate, cum spunea Iacob, trezindu-se din vis,
Lumea, această lume palpabilă în care am introdus plictisul şi lipsa de consideraţie atribuite lucrurilor profane,
este un spaţiu sacru,
şi nu ştiam atâta lucru?
”Venite, adoremus.”
Teilhard de Chardin – Mediul Divin
Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.03.2022 la 22:30.
Străinul îmi spuse:
„Vase de război la orizont.
Trăim amenințați
pe țărmurile noastre.
Nimeni nu-și mai face casă
— la ce bun?
Nu mai arăm
și nu mai semănăm.
Se nasc copii puțini.
Poeții pregătesc bocete
pentru orice eventualitate.
Dar nu-i adevărat.
Doar niște nori trecători la orizont:
un pretext
pentru a putea fi disperați
din cu totul alte motive.”
Cine-ar fi crezut că, de la o zi la alta,
voi rămâne fără vechile, statornicele mele bijuterii,
lanțul acela întunecat de care spânzura
un ochi prețios,
brățara aceea de semințe,
inelul acela cu pasăre?
Goală și săracă am rămas, Doamne,
furată și batjocorită sunt.
Cine mă va mai împodobi de-acum înainte?
Nici ploaia, nici grâul,
nici marea nu mă va mai împodobi,
nici trista lumină de stea.
Oare eu am lăsat deschisă
cutia cea mare a lumii,
eu să fi fost păzitorul ei,
de nimeni numit, el însuși neștiutor
de grandioasa-i misiune,
și plătind acum, nevinovat,
cu tot ce-a avut?
Nina Cassian
Josephine Wall – Art
„La început nu știm ce destin este închis în noi; și doar toamna va arăta ce a generat primăvara și abia seara vom vedea ce a inaugurat dimineața.”
C.G. Jung
„Aceasta este puterea unui cer înstelat: chiar dacă nu oferă răspunsuri, semne sau soluții, se umple de consolare și speranță pentru ochi, minte și inimă. "
Gabriela Pannia
Imaginaţia ne va purta, de multe ori, spre lumi care nu au existat niciodată. Dar, fără ea, nu vom pleca nicăieri.
De când am apărut ca fiinţe umane, ne-am pus întrebări profunde, fundamentale, care inspiră uimire, ne emoţionează şi ne fac, fie şi parţial, conştienţi; întrebări despre originile conştiinţei şi a vieţii pe planeta noastră, despre începuturile Pământului, despre formarea Soarelui, sau cu privire la posibilitatea ca undeva, în tăriile cerului, să existe fiinţe inteligente, ca şi cea mai mare dintre toate întrebările – despre apariţia, natura şi destinul îndepărtat al Universului.
Trăim într-un vast şi minunat univers în care, zilnic, sori sunt creaţi şi lumi sunt distruse, unde umanitatea se agaţă de un bulgăre obscur de piatră. Semnificaţia vieţii noastre şi tărâmul nostru fragil derivă din propria noastră înţelepciune şi propriul nostru curaj. Noi suntem custozii sensului vieţii.
Noi ne dorim să găsim adevărul, indiferent de unde s-ar afla acesta. Dar pentru a găsi adevărul avem nevoie atât de imaginaţie cât şi de scepticism. Nu ne va fi frică să speculăm, dar vom fi atenţi să distingem speculaţia de adevăr.
Carl Sagan
Momentan sunt 64 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 64 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje