Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Dumnezeu te-a trimis aici cu un motiv.
Aşa cum eşti, aşa cum eşti.
Cu bucuriile tale, cu crucile tale.
Cerându-ți să fii puternic.
Cerându-ți să ai încredere.
Gabriela Pannia
Dacă o armată tăbăreste împotriva mea,
Inima mea nu se teme; dacă se poartă un război împotriva mea, chiar și atunci am credință.
(Exodul 27, 3)
Viața este o călătorie și în fiecare dimineață plecăm.
Destinație: fericire.
Antonio Curnetta
Să trăiești în lume poate fi scump, dar prețul include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.
Ashleigh Briliant
„Fiecare își ia limitele câmpului vizual pentru limitele lumii.”
Arthur Schopenhauer
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.02.2022 la 12:35.
Gabriel Socaciu
Găndul, sentimentul, emoţia au formă terapeutică. Uneori apelăm la câte o persoană pe care o considerăm mai specială, pentru a ne spune "de deochi", sau alt rău şi vedem rezultate în câteva momente. Frecvenţa la care este conectată acea persoană ne-a luat răul cu mâna, am putea spune.
Sunt fiinţe care refac câmpurile energetice ale plantelor, animalelor, altor oameni, prin simpla intenţie şi prin compasiune. Şi nu este un miracol, sau o întâmplare. Nu este la mijloc vreo specialitate anume, sau un grad de maestru dobîndit, ci de simţire, bunatate şi bunăvoinţă. Este despre trăire a vieţii cât mai aproape de simplitatea şi naturaleţea ei. Viaţa are cele mai simple legi. Uneori nici nu simţim când asupra noastră s-a lucrat energetic. Benefic sau nu.
Cu cât simte mai mult, cu atât omul devine mai intens un releu de energie, de recepţie şi oferire. Această formă de energie poate vindeca, sau in aceeaşi măsură poate îmbolnăvi. Cea mai rapidă metodă de a face un rău unui om este să îndreptăm spre el gânduri de ură, de duşmanie. Compasiunea are acelasi efect, dar in sens opus. O persoană bolnavă primeşte un plus de energie din iubirea neingrădită a unei alte fiinţe, oricare ar fi ea. Nimic nu se compară cu o inimă deschisă, care se roagă pentru o alta. Inima cunoaşte care este binele unei alte fiinţe şi se supune acestei legi divine, a acceptării, a necondiţionării.
Inima nu cere vindecare, ci pace, armonie. Mintea nu cunoaşte acest traseu, al inimii. De aceea, Divinitatea nu se vede, nu are logică, raţiune, doar simţire, frecvenţă şi sunet. Numerele prin care facem calcule nu sunt numai numere, sunt frecvenţe, sunt simboluri. Legile sunt născute din frecvenţe, nu din vreo moralitate nascută din legi sociale. Marii invăţători le-au reamintit oamenilor legile firii, ale iubirii. Au fost condamnaţi pentru simplitatea trăirilor lor. Pentru că simplitatea nu are nevoie de nimic, iar lipsa ei cumpără totul. Mereu are nevoie de ceva.
În zilele noastre, actualele frecvenţe ne permit infinit mai mult ca înainte să fim terapeuţi pentru noi şi pentru alţii, prin gândurile şi sentimentele pe care le emitem. Tot ce pleacă din noi se va întoarce la noi. Este vorba de frecvenţă şi rezonanţă. Bunătatea, iertarea, blândeţea ne aduc inapoi frecvenţe asemănătoare, de la fiinţe de lumină care lucrează cu aceleaşi frecvenţe.
Acel îndemn potrivit căruia "credinţa ta te-a vindecat" este mai mult decât oricând la îndemâna noastră. Nimeni nu se vindecă, fără a participa direct la vindecarea sa, fără a o simţi în el cu adevărat. Medicina alunecă spre o dimensiune in care simţirea, afectivitatea, compasiunea redevin ingredientele de bază. Nu vă indoiti de puterea acestor frecvente inalte, ci de propria necredinţă si blazare. Totul este cu putinţă, când ne deschidem inima, cu adevărat.
'' Pentru a iubi trebuie să fii liber intern.''
C.G.Jung
„Dacă scrutezi și devii conștient elementul heterosexual al propriului Suflet [femeia interioară din bărbat, iar Animus bărbatul interior din femeie] ați devenit stăpâni pe voi, pe propriile emoții și pe propriile afecțiuni: asta înseamnă șobolan Independența ei activă, dar este înseamnă și singurătate, singurătatea omului „liber intern” pe care nicio relație de iubire sau colaborare nu o mai poate arunca în lanțuri, pentru care celălalt sex și-a pierdut caracterul tulburător, pentru că a învățat să-și cunoască trăsăturile esențiale în adâncul propriului suflet.
Un astfel de om nici nu va mai putea fi „îndrăgostit” pentru că nu se va mai putea pierde în altul, ci va fi și mai capabil de „iubire” profundă, menită ca o dăruire conștientă pentru Tine.. .
... Doar la maturitate devine necesar să ne ocupăm de această problemă.
In prima jumatate a vietii uniunea cu celalalt sex are ca scop tot mai mult conjunctura fizica, nasterea "copilului caporal", fructul si continuarea parintilor, in a doua varsta a vietii ceea ce conteaza in schimb este "conexiunea" psihica. "ca, uniunea cu partener de sex opus în contextul propriei sale lumi interioare și cu care își aduce imaginea în lumea exterioară, astfel încât „fiul spiritual” să se nască și să dea roade durabile esenței spirituale a celor doi companioni. ”
Jolande Jacobi - Psihologia lui C.G.Jung
Marc Chagall
„La început nu știm ce destin este închis în noi; și doar toamna va arăta ce a generat primăvara și abia seara vom vedea ce a inaugurat dimineața.”
C.G. Jung
️️ „Vrei să fii înțeles? Înțelege-te atunci vei fi suficient de înțeles. Astfel vei avea destule de făcut. Cocoșii mamei vor să fie înțeleși. A te înțelege pe tine însuți este cea mai bună protecție împotriva susceptibilității, și îți potolește dorința infantilă de a fi înțeles. "
Jung - din Cartea Roșie
„Dar vindecarea în termeni de vindecare se obține doar cu nebunia iubirii .”
(CG Jung)
„După aceea, nu se pare că iubirea este o chestiune banală: este Dumnezeu însuși”.
(CGJung - Simboluri ale transformării , 1912 - p.75)
„Dragostea în sensul de „concupiscentia” este cea mai infailibilă dimensiune dinamică care scoate la lumină inconștientul” (Jung)
Poate dura dragostea? Soarta iubirii romantice (S. Mitchell)
„Dacă pleci de la gând, ia inima cu tine. Dacă te duci să iubești, ia-ți capul cu tine. Gol este iubire fără gând, gol este gând fără iubire.”
(CG Jung, Cartea roșie , p. 276)
„Dragostea este un concept extensibil care merge din rai în iad, aduce împreună binele și răul, sublimul și infinitul.”(Jung)
„[...] Nu sunt dat să iubesc fără alt scop decât iubirea însăși, fără a fi nevoie să-mi justific comportamentul, fără a fi nevoie să promit nimic”. (Jung)
„Nu ești capabil să iubești dacă nu te iubești pe tine însuți . Și aceasta este cu adevărat o învățătură creștină (a creștinismului adevărat). (…) Dacă te poți iubi, te vei găsi deja pe calea altruismului. Să te iubești pe tine însuți este o sarcină atât de dificilă și neplăcută, încât, dacă poți face așa ceva, vei putea iubi chiar și broaștele râioase, deoarece cel mai dezgustător animal este mult mai bun decât tine."
(Jung - Seminarii despre Zarathustra lui Nietzsche . Vol 1, p. 107)
Eros și Patos. Margini ale iubirii și suferinței (A. Carotenuto)
«Căutesc persoana care este capabilă să-l iubească pe celălalt fără a-l pedepsi, fără a-l face prizonier sau a-l descuraja; Caut această persoană A VIITORULUI care știe să realizeze o iubire independentă de avantajele sau dezavantajele sociale, astfel încât iubirea să fie întotdeauna un scop în sine și nu doar mijlocul unui scop.”
(Carl Gustav Jung către Sabina Spielrein - Scrisori. Jurnalul unei simetrii secrete )
„Dragostea Sabinei pentru Jung a făcut în cele din urmă să fie conștient ceva despre care anterior nu avea decât un simț confuz, adică o putere care determină destinul din inconștient; asta l-a condus mai târziu la câteva lucruri foarte importante. Relația trebuia „sublimată” pentru că altfel ar fi indus orbire și nebunie (concretizarea inconștientului). Uneori trebuie să fii nedemn pentru a putea trăi pe deplin.”
(Scrisoare de la JUNG către SABINA SPIELREIN, din 1 septembrie 1919)
„Iubirea noastră s-a născut pe baza înțelegerii reciproce a sufletelor noastre și a intereselor spirituale comune.”
(din Jurnalul Sabinei Spielrein, 11-XI, 1910)
Jurnalul unei simetrii secrete. Sabina Spielrein între Jung și Freud (A. Carotenuto)
„Când psihologia arhetipală vorbește despre iubire, ea procedează într-un mod mitic pentru că este obligată să-și amintească că iubirea este și non-umană. Puterea sa cosmogonică, la care participă și oamenii, este personificată de zeii și zeițele iubirii.
Când cosmogoniile plasează dragostea la început, ele se referă la Eros , un daimon sau un Dumnezeu, și nu doar la un sentiment uman. Puterea cosmogonică a iubirii de a structura o lume atrage ființele umane în ea în conformitate cu diferitele stiluri ale zeilor iubirii.
Relații amoroase. Normalitate și patologie (O. Kernberg)
Există, de asemenea, stiluri de iubire care se manifestă în divinități aparent fără legătură cu iubirea:
- Athena îl iubește pe Ulise cu sfaturile ei, cu protecția și ajutorul ei în reîntâlnirea cu Penelope;
- Hermes îl iubește pe Priam cu intervenția sa în acordul nocturn furtiv de a recupera trupul fiului său ucis.
Fiecare Dumnezeu iubește în felul său: atunci când Zeus își dă dragostea unei femei muritoare, se produce un dezastru splendid cu un rezultat excepțional, la rândul său foarte diferit de efectele dezastruoase ale urmăririlor lui Apollo.
Dragostea Arianei îl poate îmbrățișa atât pe războinicul dur Tezeu, cât și pe Dionysos moale de vin. Ceea ce avem nevoie este o psihologie arhetipală a iubirii, o examinare a iubirii în lumina mitului.”
(James Hillman - Re-Vision of Psychology - Adelphi, pp. 311-312)
Sabina Spielrein și Jung. Din filmul „O metodă periculoasă”
„[…] Mai degrabă incapacitatea de a iubi este cea care îl privează pe om de posibilitățile sale. Această lume este goală numai pentru cel care nu știe să-și îndrepte libidoul asupra lucrurilor și asupra oamenilor și să le dea viață și frumusețe talentului său. Ceea ce ne obligă așadar să creăm un surogat, trăgându-l din noi înșine, nu este o lipsă exterioară de obiecte, ci incapacitatea noastră de a îmbrățișa cu dragoste ceva ce este în afara noastră.
[…] Nicio dificultate concretă nu va putea forța vreodată libidoul să regreseze în mod durabil până la un asemenea punct încât să provoace apariția unei nevroze. Ceea ce lipsește aici este conflictul care este condiția prealabilă pentru orice nevroză.
Doar o rezistență, care pune în contrast nedorința lui cu dorința, este capabilă să producă acea regresie care poate fi punctul de plecare al unei tulburări psihogene. Rezistența împotriva iubirii generează o incapacitate de a iubi, sau această incapacitate poate funcționa ca o rezistență .”
(CG Jung - Simboluri ale transformării , p.175)
„Dragostea, însă, nu este doar o senzație sau un sentiment, ci o dispoziție și presupune întreaga persoană, „cu toată inima și tot sufletul și cu toată puterea și toate gândurile”.
(Tony Wolff - Introducere în psihologia lui Jung - pagina 212)
Jocul pasiunilor. Dinamica relațiilor amoroase (A. Carotenuto)
„Atât în experiența mea de medic, cât și în viața mea, m-am trezit confruntat cu misterul iubirii. Și nu am reușit niciodată să explic ce este. Iată maximul și minimul. Cel mai îndepărtat și cel mai apropiat. Cel mai înalt și cel mai jos. Și nu se poate vorbi niciodată despre unul fără să se ia în considerare și pe celălalt. Dragostea suferă totul și îndură totul, aceste cuvinte spun tot ce este de spus. Nu este nimic de adăugat. Pentru că suntem în sensul cel mai profund victimele sau mijloacele și instrumentele iubirii cosmice.
Fiind o parte, omul nu poate înțelege întregul, el este la marfa lui. Dragostea nu eșuează niciodată, fie că vorbește cu limba îngerilor sau că urmărește viața celulei cu acuratețe științifică, revenind la fundația sa supremă.
Dacă are un sâmbure de înțelepciune, omul își va depune armele și va chema necunoscutul cu cel mai necunoscut, adică cu numele lui Dumnezeu.Va fi o mărturisire de imperfecțiune, dependență, supunere dar în același timp o mărturie. de libertatea lui. de alegere între adevăr și eroare.”
(CGJung - Amintiri Vise Reflecții )
Chagall„ Sfântul Pavel în prima sa scrisoare către Corinteni ne spune că...
„… Chiar dacă aș vorbi limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n-aș avea dragoste, sunt ca un bronz care răsună sau ca un clavecin care clinchete. Și dacă aș avea darul profeției și aș cunoaște toate tainele și toată știința și aș poseda plinătatea credinței astfel încât să port munți, dar n-aș avea dragoste, n-aș fi nimic. Și chiar dacă mi-aș distribui toate substanțele și mi-aș da corpul să fie ars , dar n-aș avea dragoste, nimic nu m-ar ajuta.
Dragostea este răbdătoare , iubirea este bună; iubirea nu este invidioasă, nu se laudă, nu se umflă, nu-i lipsește respectul, nu-și caută interesul, nu se înfurie, nu ține cont de răul primit, nu se bucură de nedreptate, dar este mulțumit de adevăr. Totul acoperă, crede totul, speră totul, îndură totul...”
Aceste cuvinte spun tot ce este de spus; nu este nimic de adaugat.
Pentru că noi suntem, în sensul cel mai profund, victimele sau mijloacele și instrumentele „iubirii” cosmogonice . Pun cuvântul între ghilimele pentru a indica că nu îl folosesc în sensurile sale de poftă, preferință, favoare, dorință și altele asemenea, ci în ansamblu superior unui singur lucru, unic și indivizibil.
Fiind o parte, omul nu poate înțelege întregul. Este la mila lui. El poate fi de acord cu ea sau se poate răzvrăti; dar el este întotdeauna prada și prizonierul ei. Depinde și este susținut de ea. Dragostea este lumina și întunericul lui, al căror sfârșit nu-l poate vedea.
Amintiri, vise, reflecții (Jung) - autobiografie„Dragostea nu eșuează niciodată” , fie că vorbește cu „limbajul îngerilor”, fie că, cu acuratețe științifică, urmărește viața celulei până la fundația sa supremă. Omul poate încerca să dea un nume iubirii, atribuindu-i tot ceea ce are la dispoziție, dar va fi mereu victima iluziilor infinite.
Dacă are un sâmbure de înțelepciune, va depune armele și va chema necunoscutul cu cel mai necunoscut, ignotum per ignotius, adică cu numele lui Dumnezeu.Va fi o mărturisire de imperfecțiune, dependență, supunere, dar la în același timp, o mărturie a libertății sale de a alege între adevăr și eroare”.
(CGJung - Amintiri, Vise, Reflecții )
„Poți vorbi despre dragoste cu cuvinte frumoase; dar a vietii? Viața este mai presus de iubire. Dar iubirea este mama de neînlocuit a vieții. Viața nu ar trebui să fie niciodată forțată în dragoste; în schimb, dragostea va trebui forțată să intre în viață.
Dragostea poate fi, de asemenea, supusă suferinței, nu așa vieții. Atâta timp cât dragostea este plină de viață, ea trebuie să fie ținută în mare atenție; dar odată ce a dat naștere la viață, devine o coajă goală și o pradă a trecatorului. […] Nu mai vorbesc în numele iubirii, ci al vieții. [...]
O ființă umană are nevoie de mama sa până când viața lui se dezvoltă. Apoi se va despărți de ea. Și viața are nevoie de iubire până se dezvoltă, apoi se va separa de ea. Separarea copilului de mama este grea, dar si mai greu este sa desparti viata de iubire. [...]
Principiul tuturor lucrurilor este iubirea, dar esența lucrurilor este viața. Această distincție este crudă. De ce, o, duh al celor mai întunecate adâncuri, mă sili să spun: cine iubește nu trăiește și cine trăiește nu iubește? Întotdeauna am susținut contrariul!”
(CGJung - Cartea roșie , p.327)
Cartea roșie (CG Jung)„ Profunzimea și fidelitatea sentimentului aparțin iubirii, fără de care nu este vorba de iubire, ci de pur capriciu. Dragostea adevărată va crea întotdeauna legături durabile și responsabile. Are nevoie de libertate doar pentru alegere, dar nu pentru realizarea.
Fiecare iubire adevărată și profundă este un sacrificiu . Ei își sacrifică posibilitățile, sau mai bine zis, iluzia de a avea posibilități.
Dacă nu ar cere acest sacrificiu, iluziile noastre ar împiedica exprimarea unui sentiment profund și responsabil, dar în acest fel, însă, am fi lipsiți și de posibilitatea de a trăi adevărata iubire.
Dragostea are mai mult de un aspect în comun cu convingerile religioase : necesită o atitudine necondiționată, așteaptă dăruire deplină. Și în același mod în care numai credinciosul care se consacră pe deplin zeului său devine participant la harul divin, tot așa și iubirea își dezvăluie cele mai sublime secrete și minuni numai celor capabili de dăruire necondiționată și fidelitate a sentimentului.
Întrucât această atitudine este extrem de dificilă, foarte puțini muritori se pot lăuda că au dus-o. Dar tocmai pentru că iubirea cea mai oblativă și cea mai credincioasă este și cea mai frumoasă, nu trebuie să căutați niciodată trucuri care ar putea face dragostea prea ușoară . Este un cavaler rău al doamnei sale a inimii care se retrage cu frică în fața dificultăților iubirii.
Dragostea se comportă un pic ca Dumnezeu: amândoi se complac doar cu cel mai devotat slujitor al lor. […] Dragostea, pe de altă parte, ne răsplătește cu adevărat doar atunci când o luăm în serios.
Mi se pare destul de regretabil că astăzi se vorbește despre o problemă sexuală diferită de iubire . Cele două probleme nu trebuie separate, pentru că dacă există o problemă sexuală, aceasta poate fi rezolvată doar prin iubire, întrucât orice altă soluție ar fi un substitut dăunător.
Sexualitatea, practicată pur și simplu ca atare, este animală, ca expresie a iubirii în schimb este un lucru sacru. Nu întrebați niciodată ce face cineva, ci cum o face . Dacă o face din dragoste și în spiritul iubirii, se pune în slujba unui zeu și, indiferent de actul pe care l-ar face, nu este treaba noastră să-l judecăm, pentru că este deja înnobilat.” (CGJung)
SFÂRȘIT.
Sursa:https://www-jungitalia-it.translate....o&_x_tr_pto=sc
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.02.2022 la 14:30.
Cărțile sunt respectate folosindu-le, nu lăsându-le în pace.
Umberto Eco
„Îmi plac cărțile, caracterele tipărite, mirosul de hârtie și chiar să le văd acolo pe raft adunând praf.
Le iubesc foarte mult, cartea este istorie, cartea este emoții.
Cartea este cultura.
A citi înseamnă a învăța, a citi înseamnă a visa.
Cititul menține mintea, inima, sufletul în viață...”
Tommaso Ferraris
A trăi în lume fără a fi conștient de semnificația ei este ca și cum ai rătăci într-o bibliotecă uriașă fără măcar să atingi o carte!
Dan Brown-"Simbolul pierdut"
Geniul începe lucrările frumoase, dar numai opera le face.
Joseph Joubert
Vremea. Cel mai mare și cel mai vechi dintre toți țesătorii. Dar fabrica lui este un loc secret, munca lui este tăcută, mâinile lui sunt tăcute.
Charles Dickens
Uită-te la mijloace, nu doar la scopuri.
Uită-te la toate consecințele.
Dacă ești confuz în legătură cu ce este bun, privirea către general îți va oferi răspunsurile.
Conștiință, inimă, discernământ, introspecție: folosește-le întotdeauna pentru a avansa în istoria ta, altfel istoria ta va fi scrisă de alții.
Gabriela Pannia
Dacă am auzit măcar o șoaptă de pace și un suflu de iubire răspândit în mine știu că într-adevăr Dumnezeu mi-a umblat prin suflet, mi-a mângâiat inima.
Monia Pin
Iertarea este cel mai nobil și rar act de răzbunare.
William Shakespeare
“Amintiți-vă de remarca lui Jung: ”Zeii au devenit boli”. Pentru a vedea zeul din maladie trebuie să ai ochi pentru invizibil, un fel de orbire la unul din ochi și deschidere mai cuprinzătoare a celuilalt. Este imposibil să vezi îngerul, dacă nu știi cum arată; dacă nu știi cum arată, copilul e doar prost, răuvoitor sau caz de patologie. Chiar și în științe, nu observi fenomenele cerului sau cele de sub lupa microscopului decât după ce cineva îți explică ce anume cauți; trebuie să ne instruim pentru orice în arta privirii. Abia atunci devine invizibilul dintr-odată vizibil, abia atunci privirea ta percepe ceva.”
James Hillman
Un copil din Nazarcea, o minune de băiat, în vârstă de 16 ani, cu un talent cum rar s-a mai văzut, a impresionat vineri, 4 februarie, juriul emisiunii ”Românii au talent”. Cei patru jurați s-au ridicați în picioare, muți de uimire, după prestația lui Emanuel, iar Andra i-a dat golden buzz. Asta înseamnă că a ajuns direct în semifinala show-ului.
Mai mult:Un copil orb din Nazarcea a impresionat, până la lacrimi, juriul ...
Tineti cu amandoua mainile
tava fiecarei zile
si treceti pe rand
prin fata acestui ghiseu
este destul soare
pentru toata lumea
este destul cer
este destula luna
din pamant ies mirosuri
de noroc de fericire de glorie
care va gadila imbietor narile
asa ca nu va zgarciti
traiti dupa pofta inimii
preturile sunt derizorii
de pilda cu o singura viata
va puteti procura
cea mai frumoasa femeie
plus o chifla
Marin Sorescu
''Am putea spune, in aceste zile, ca acolo unde nu este muzica , frumusetea este moarta.''
Benjamin Disraeli
Din fericire, întotdeauna există cineva care cântă și tristețea o face să treacă...
Francesco De Gregori
Momentan sunt 147 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 147 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje