Elena Latan

[latan.elena]

„Revenind în ţară după şapte luni petrecute în satele indiene, am văzut toată nebunia Occidentului şi omniprezenţa gândirii lui raţionale.
Aşezaţi-vă şi încercaţi să observaţi ceea ce se petrece în capul vostru, vă veţi da seama cât de agitată vă este mintea (esprit). Dacă încercaţi să o calmaţi, situaţia se înrăutăţeşte, dar cu timpul şi prin perseverenţă, ajunge să se liniştească, şi când acest miracol se produce, atunci există loc pentru a înţelege lucrurile mai subtile – şi în acest moment intuiţia noastră se deschide şi începem să discernem lumea mai clar, şi să fim mai mult în prezent. Mintea îşi încetineşte cursa şi descoperim marele spaţiu al timpului. Privirea merge atunci mai departe, vedem mult mai bine decât înainte… Dar aceasta cere o disciplină de viaţă. Aceasta nu vine decât prin practică.” STEVE JOBS

[latan.elena]

''Viaţa este făcută din sens şi non sens. Anxietatea nu trebuie să ucidă speranţa, ci să o poarte. Există, aşadar, o adevărată muncă (lucrare, travaliu) asupra noastră de efectuat în această căutare generală a sensului a ceea ce se petrece. Una din soluţii, pentru a rezolva crizele care traversează lumea noastră să nu fie, oare, aceea de a ieşi din duelul fără milă purtat în noi de forţele negative şi pozitive, adică de a înţelege că natura şi conştiinţa se armonizează (se marient) în inima noastră şi nu se opun?
Natura este vie şi degradarea ei este şi a noastră. Conştiinţa este vie şi nu se limitează la mecanismele gândirii. Chestiunea fiinţei care suntem noi este aici: avem nevoie, în acelaşi timp, de a relua contactul cu interioritatea noastrăşi a sesiza că ea ţine de lumea vie. Trebuie să insuflăm conştiinţă în inconştiinţa tehnosferei, care trebuie să devină o adevărată „noosferă”, o sferă a spiritului şi să ieşim dintr-un activism orb pentru a crea forţe reparatoare şi creatoare. Şi apoi să luăm exemplu de la acel şef amerindian navajo care, în plină cucerire a Far West şi în plină derută a naţiunii indiene, putea, în pofida a toate, să continue să cânte: „Eu umblu cu frumuseţea în mine, în faţă, în spate, alături de mine.”
Oricare ar fi urâţeniile şi dificultăţile cu care suntem confruntaţi, să învăţăm să găsim şi să provocăm frumuseţea. Aceasta va da şi sens la ceea ce facem.'' Marc de Smedt - Une journée, une vie.

[latan.elena]

Elizabeth Barrett Browning



Sonetul 27 (Sonnet XXVII)


Iubitul meu, ce către zări senine
m-ai înălţat din cazna ţărnei crunte,
suflându-mi duh de viaţă peste frunte
prin lâncedele bucle în ruine;

mi-ai dat cu un sărut luciri divine
ce văd heruvii pe celesta punte.
Când n-aveam pace pe pământ niciunde,
cătând pe Domnul, te-am aflat pe tine!

Ş-aflându-te-s puternică, ferice.
Ca unul care-n câmp de asfodele
priveşte-n urmă bucuros şi zice

adio timpurilor sterpe, grele,
azi între bun şi rău stau mărturie
că doar murind şi doar iubind se-nvie.

traducere de Paul Abucean




Sonet XLIII


Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.

Şi te iubesc cu zilnică iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate -
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.

Şi te iubesc cu patimă avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilareşti, pierdută.

Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! - şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.


traducere Maria Banuş




De mă iubeşti, iubirea ta să fie
Numai de dragul dragostei. Nu spune:
"Mi-e dragă pentru zâmbet, sfiiciune
În grai, priviri – pentru un gând ce-mbie
Un gând de-al meu căci înrudit mi-e mie
Şi-mi dărui atâtea clipe bune!"
Iubitule, din asta nu rămâne
Nimic nevătămat şi se sfâşie
Uşor, iubirea astfel însăilată.
Nici pentru milă-n stare să-nsenine
Obrazu-mi – nu iubi. Căci alinată;
De tine, uit de plâns, te pierd pe tine.
Iubeşte-mă pentru iubirea toată
Şi-n veşnicie dragostea-ţi va ţine.



Cum te iubesc?

Cum te iubesc? Dă-mi voie să îţi spun
În sus, în jos, în stânga şi în dreapta
Şi-n taină eu în suflet îmi propun
Spre Har şi spre Fiinţă să urc treapta.
Şi te iubesc în fiecare zi
Din zori şi până arde lumânarea
Cum unii caută Dreptatea, ştii
Şi-aşa cum alţii preţuiesc Valoarea.
Şi te iubesc c-o inimă nebună
Cu vechi dureri, dar plină de credinţă,
Cu o iubire ce părea s-apună
Cu sfinţi pierduţi, cu-ntreaga mea fiinţă,
Cu zâmbete şi plâns, şi de-o vrea Dumnezeu
Te voi iubi mai mult când voi muri şi eu.





''În câte feluri te iubesc? Fă-le să conteze.
Te iubesc până la adâncimea, lățimea și înălțimea la care sufletul meu poate ajunge, când participă invizibil scopurilor Existenței și harului ideal.
Te iubesc la fel de mult ca nevoia modestă a fiecărei zile, la soare și la lumina lumânărilor.
Te iubesc cu generozitate, ca unul care susține Dreptatea;
Te iubesc cu puritate, ca pe unul care se întoarce de la Rugăciune.
Te iubesc cu pasiunea pe care o aruncam
în durerile mele trecute, și cu încrederea copilăriei mele.
Te iubesc cu o iubire pe care am crezut-o pierdută cu sfinții mei pierduți, – Te iubesc cu suflarea, zâmbetele, lacrimile, întreaga mea viață! - și cu voia lui Dumnezeu,
te voi iubi mai mult după moarte. "

(Elizabeth Barrett Browning)

[latan.elena]

''Viața – capodopera nisipului între două valuri.” – Valeriu Butulescu






DIN LEGILE PAMANTULUI - Culegi ceea ce semeni

CEEA CE NU AI SEMANAT, NU-TI APARTINE. De vei culege ceea ce nu-ti apartine, asteapta-te sa platesti insutit pentru ceea ce-ti insusesti pe nedrept. Tot ceea ce iei fara acordul celui sau celor carora le apartine, se va intoarce impotriva ta si a urmasilor tai. Iar daca vei vrea din pilda celor lacomi sa iei, ori vei dorii sa te amesteci printre ei pentru a beneficia de "avantajele" lor, fii pregatit ca energia lor malefica sa-ti contamineze inima si sufletul in mod iremediabil, distrugandu-ti viata.
SK

[latan.elena]

IUBIREA MUTA MUNTII DIN LOC

Standard

Trezirea a reprezentat pentru mine o recapitulare constienta a tot ceea ce sunt, o reamintire a tot ceea ce nu sunt si ocazia realizarii sinelui – motivul pentru care m-am nascut, sansa de a fi tot ceea pot fi.
1. Recapitularea constienta a tot ceea ce sunt
Renuntand la pilotul automat care gurverna modul in care obisnuiam sa traiesc, am redobandit puterea asupra prezentului, asupra constientizarii, asupra mea.
Sunt recunoscatoare, am incredere si invat de la fiecare clipa pe care aleg sa o traiesc, de la fiecare persoana pe care o intalnesc, si din orice lectie pe care o primesc. Vad mesajele pe care le ignoram pana acum. Aud din nou vocea intuitiei, vocea ingerilor, vocea lui Dumnezeu si ma las ghidata, ajutata, protejata.
2. Reamintirea a tot ceea ce nu sunt
Am invatat si mai apoi am observat cum situatiile se repeta, iar asa zisele ‘probleme’ au tendinta sa reapara. M-am observat reactionand in diverse ipostaze conflictuale si am inteles de ce nu imi generau o stare de bine. Nefiind atenta la mine, in momentul in care virusul conflictual era declansat de ceva anume, acesta ma activa; aprindea starea de anxietate, ori defensivul inactiv din mine. Si orice ar fi urmat, nu producea lumina nici in mine, nici in jurul meu.
Odata atenta am putut privi tot acest proces in, din si cu liniste.
Nu m-am gandit vreodata ca exista atatea solutii, atatea cai de a privi o situatie aparent ‘rea’. Mi-am reamintit deci ce nu sunt, observand ca pot sa nu reactionez, si deci, pot sa observ cum o situatie pleaca si se duce singura in lumina, la fel de repede cum a venit, odata ce eu nu ma lupt cu ea aparent, dar nu ma lupt cu mine, de fapt.
Asta e forma pe care a luat-o lectia observarii a ceea nu sunt si nu imi doresc sa fiu si sunt recunoscatoare pentru ca am primit-o cu ochii larg deschisi, de aceasta data.
3. Ocazia realizarii sinelui
sau darul nasterii, de a fi tot ceea ce pot fi.
Imi acord timp sa inteleg.. Ma desavarsesc. Lucrez cu si la mine. Imi sculptez gandurile cu iubire, si-mi cioplesc parerile pana la compasiunea formelor lor; imi pictez cuvintele cu bucurie, cu rabdare, cu incredere, cu liniste.
Ma privesc, observ si ma observ. Sunt atenta la tot ce insemn eu. Ma definesc ca un ocean de iubire neconditionata, spatiul compasiunii nesfarsite, al intelepciunii perfecte, al lui dumnezeu.
Ma ajut, invatand constant.
Ma respect, fiind atenta la ceea ce simt, ceea ce gandesc, ceea ce spun, ceea ce fac.
Iubesc copilul din mine dornic sa invete, sa se bucure si sa bucure, sa ajute, sa fie ceea ce ii e natural sa fie: iubire.
Iubesc templul in care am ales sa ma aflu, corpul, aleg sa il hranesc cu aceeasi iubire care sunt.
…am inteles ca raspunsul la toate intrebarile, la toate dorintele, la toate sperantele este iubirea. Iubirea muta muntii din loc.
Multumesc. Multumesc. Multumesc.


https://razzadesoare.wordpress.com/t...untii-din-loc/

[latan.elena]

Interiorul nostru este Hristos, Cel pe care hinduşii îl numesc
giuvaerul florii de lotus.
Bătălia trebuie câştigată în interior.

(R.Wurmbrand)

[latan.elena]

…Dumnezeu se dă în întregime celui care i se dă în întregime…

(Charles de Foucauld)

...sau secretul abandonãrii...







Dacã stii sã-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci,
o sã-L regãsesti în tot ceea ce ti se întâmplã.

(Vladimir Ghika)






Viata este frumoasã prin ceea este.
Mai frumoasã încã prin ceea ce ascunde.
Dar mult mai mult încã prin ceea ce dobândeste.

(Vladimir Ghika)

[latan.elena]

Pictorul Ştefan Câlţia: "Fantasticul este realitatea văzută cu ochii unui copil"

''Este o intoarcere la lumea fara de care s-ar crede ca am putea trai, dar nu este asa, de la planta care e leac pana la planta frumos mirositoare. Ati observat ca in tablourile mele personajele tin in mana niste floricele. in copilaria mea, atunci cand veneau femeile la biserica in sat, ele veneau cu o floare si cu niste ierburi frumos mirositoare, de la izma, la busuioc, verbina si pelin. Cand se inchinau, floarea o puneau langa icoana. La sfarsit, in jurul icoanei erau numai flori care formau un fel de coronita parfumata. Iar cu ierburile plecau acasa si le puneau la icoana. Femeia cand vine la biserica, vine ca la o intalnire, aduce un mic dar. Iar in biserica miroase a camp, a gradina. Asta impune o anumita tinuta, la fel ca si croiul camasilor taranesti pentru barbati, care da o anumita noblete.''

Tot articolul aici :http://ceascadecultura.ro/ServesteAr...spx?idart=3357



Calator cu traistute cu plante aromate






Cantaret cu flaut intr-o padure de stejari






Calatorul

[latan.elena]

Cel care i se dãruieste lui Dumnezeu devine capabil sã-l dãruiascã pe Dumnezeu.

(Maurice Zundel)







Binele nu este ceva de fãcut, este Cineva de iubit.

(Maurice Zundel)






Facem bine, nu în măsura a ceea ce spunem sau ceea ce facem,
ci în măsura a ceea ce suntem,
… în măsura în care Isus trăieşte în noi.

(Charles de Foucauld)


http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2007.htm

[latan.elena]

Locul in care doua oceane sa intalnesc, dar nu se amesteca!

http://gandul.md/locul-in-care-doua-...u-se-amesteca/