Elena Latan

[latan.elena]

Capacitatea de a visa

Se da urmatoarea imagine, postata de cineva pe Facebook (nu conteaza cine):

Si apoi, se observa reactiile comentatorilor la poza asta. Primele reactii sunt negative, toate. Nu se pot detasa de sordid. “Acolo sunt insecte, sunt serpi, in casa e umezeala, e frig, e urat, sunt tantari, e igrasie”, etc.
Casuta este ca in povesti, dar toti o luau la propriu, la puricat, la disecat, ca si cum trebuia sa se mute acum si aveau o problema cu umiditatea. Oricum aveau ochiul antrenat sa vada partea rea a lucrurilor, si-l foloseau din plin. Fie ca “strugurii sunt acri”, fie ca pur si simplu vedeau raul, inaintea oricarei posibilitati de bine. Ca si cand nu ar fi suficient ca traiesc zi de zi in Romania. Sa nu te poti detasa de realitate ca sa poti visa, mi se pare foarte trist. Sa ai nevoie sa invoci numai partile rele pentru a minimiza ceva cu potential de poveste, mi se pare aproape o boala, o saracie sufleteasca, o durere, o buba.
I-am privit mai multe ore, cum isi revarsa tristetile si veninul. Aveam senzatia ca particip la un experiment psihologic pe viu. “Spuneti ce va trezeste in minte imaginea aceasta.”

Uneori chiar am senzatia ca traim intr-un mare sanatoriu. Si intrucat ei sunt mai numerosi ca noi, nu stiu daca totusi nu cumva ne-au declarat nebuni pe noi. Ei sunt betegi sufleteste. Nu iubesc, ci socotesc: calculeaza sansele de reusita. Sunt incapabili sa viseze. Iau lucruri nemestecate… Cauta pe Google retete pentru orice (“cum sa pastrezi o relatie”). Inghit, in schimb, gogosi despre fericire, desi nu-s in stare sa vada lumina si bucurie. N-au aripi, dar vor sa zboare. E o lume foarte trista…



SURSA:http://mirandolina.ro/2013/04/18/capacitatea-de-a-visa/

[latan.elena]

Fii recunoscator pentru oricine vine, deoarece fiecare a fost trimis ca un ghid de dincolo."
- Rumi







The Atlas of Beautyclipul video postat de The Atlas of Beauty.


Vezi toate fotografiile

[latan.elena]

Florence Scovel Shinn – Cuvantul vostru este o bagheta magica




''Astfel, o doamnă care locuia la malul mării, se trezi într-o dimineaţă,

auzind strigătul sirenelor. O ceaţă deasă se întindea peste ocean, fără ca ceva

să lase să se întrevadă vreo ridicare a ei. Ea spuse imediat cuvîntul: "Nu există
ceaţă în Spiritul Divin, fie ca ceaţa să se ridice! Mulţumesc pentru soare!"
Puţin după aceea, soarele apăru, căci omul domină "elementele şi toate

lucrurile create".
Orice om are puterea să alunge din viaţa sa ceaţa, fie că ea se prezintă
sub forma lipsei de bani, de dragoste, de fericire sau de sănătate.
Mulţumiţi pentru soare !''














1. Credinta pe care o ai cand esti linistit asezat in fotoliu nu va muta niciodata muntii.
2. Trebuie sa iei obiceiul sa traiesti in cea de-a patra dimensiune, “in lumea minunata”, cea in care nu se judeca dupa aparente. Obisnuieste-ti ochiul interior sa vada reusita in esec, sanatatea deasupra bolii si abundenta dincolo de saracie.
3. Dupa ce vom fi inteles ca tot ceea ce proiectam se intoarce la noi, vom incepe sa ne temem de efectul bumerangurilor noastre. Te vei uni cu ceea ce remarci si, daca vei observa mereu ca este un esec si vei considera ca vremurile sunt grele, vei suporta consecintele logice.
4. Intuitia este o aptitudine spirituala si nu explica, ci doar indica calea. Daca esti nefericit, aceasta se intampla pentru ca ai neglijat sa urmezi strict ceea ce Spiritul iti revelase prin intuitie.
5. Nu se poate concepe un magnet care ar putea fi necajit sau ingrijorat. Indiferent si fara griji, el stie perfect ca nimic nu poate impiedica acele sa fie atrase de el.
6. Opozitiile sunt si ele prieteni si obstacolele trambuline.
7. Omul nu poate pierde decat ceea ce nu-i apartine prin Drept Divin sau ceea ce nu este demn de el.
8. Aceasta lege a asteptarii increzatoare se aplica chiar si superstitiilor. Daca treci pe sub scara si te astepti sa-ti poarte ghinion, aceasta se va realiza. Scara nu este de vina, dar contratimpul survine, pentru ca te astepti la aceasta.
9. Credinta este elastica. Continuati sa credeti, pana la sfarsitul demonstratiei. Daca cineva doreste succes si se pregateste pentru esec, va ajunge la situatia pentru care s-a pregatit.
10. Talharii timpului sunt trecutul si viitorul.
11. Alegeti in aceasta zi pe cine veti sluji, teama sau credinta.
12. In Jocul Vietii, iubirea si bunele intentii depasesc orice dificultate. Omul gaseste intotdeauna, in calea sa, mesajul sau ghidul care-i este necesar.
13. A te ruga inseamna a telefona lui Dumnezeu si El raspunde prin intermediul intuitiei.

“Tu poti stapani orice situatie,

daca intai te poti stapani pe tine.”

Florence Scovel Schin

[latan.elena]

După „Secretul” din anul 2006 şi anteriorul documentar „Ce... Ştim cu Adevărat ?” din 2004, iată că acum a venit momentul prezentării următorului documentar „spiritual” pe care-l vedem ca şi o continuare firească a celor prezentate până acum : „Codul lui Moise”, apărut în anul 2008.





Deşi au fost produse tot mai multe filme documentare care au păstrat „linia” primelor două expuse (şi, mai ales, al „Secretului”), totuşi consider că acesta este unul dintre cele care continuă în mod „strălucit(or)” ideile spirituale expuse în documentarele de acest gen...


...Pentru că, spre deosebire de „Secretul”, care, după cum spuneam şi în recenzia sa din articolul anterior, insistă mai mult pe mentalitatea specifică Nivelului de Conştiinţă de tip 4D („Legea Atracţiei” folosită în mod special pentru a atrage Sănătate şi Prosperitate – materială, financiară, emoţională etc.), iată că acest film merge mai departe şi pătrunde în esenţa „problematicii spirituale”, folosind aceleaşi Principii Cuantice ale Legii Atracţiei, pentru a ne putea apropia de Esenţa noastră Divină...


...Prin aplicarea unor „tehnici” elementare, bazate pe de-codificarea celebrei expresii „biblice” (în care DIFERENŢA ar face-o o singură... VIRGULĂ!) : „I AM THAT I AM” („Eu Sunt Cel/Ceea Ce Sunt”)...


...Şi prin înţelegerea unor Principii la fel de simple şi fundamentale, grupate într-o „Treime Divină” (GOD) :


- G iving (a Dărui),
- O neness (Uni[ci]tate),
- D estiny (Destin).

Ar fi multe de comentat şi aici despre diferitele aspecte detaliate în acest documentar, în care apar nume de prestigiu din literatura metafizică şi cea „motivaţional-spirituală”, ce se regăsesc atât în cărţile apărute în ultimii ani sau chiar zeci de ani, cât şi în aceste documentare de acest tip (şi, mai ales, în „Secretul”), ca :


- James TWYMAN (creatorul scenariului acestui documentar, ca autor al cărţii cu acelaşi titlu),


- Debbie FORD (autoare de cărţi motivaţionale),


- Neale Donald WALSCH (autorul celebrei trilogii „Conversaţii cu Dumnezeu”),


- Michael BECKWITH,


- Gregg BRADEN,


- Sonia COQUETTE,


- Dr. Joe DISPENZA,


- Diana COOPER (autoare de cărţi, de care vă voi mai PoVesti),


- Mikki WILLIS (regizor de filme – cel care punctează cel mai intens la capitolul „a transmite mesajul” filmului, prin cea mai intensă e-moţie).




Totuşi, pentru că deja există o prezentare foarte bine structurată a acestui documentar şi a cărţii cu acelaşi titlu (omonim) de la Editura For You, cred că cel mai înţelept ar fi să oferim CuVântul acestora, pentru a ne ajuta să înţelegem, la un nivel cât mai profund, cele mai adânci sensuri oferite prin acest deosebit film documentar...

Aşadar, iată prezentarea cărţii şi a documentarului :




Este oare posibil ca acum 3.500 de ani, Moise să fi aflat secretul prin care se poate atrage tot ce îţi doreşti ?


Codul lui Moise a fost folosit iniţial pentru a crea unele dintre cele mai mari miracole din istorie, dar apoi a fost ascuns şi numai celor mai înalţi iniţiaţi li s-a permis să-l invoce.


În acest film, James Twyman dezvăluie Codul pentru prima dată, arătând cum poate fi el folosit pentru a ne schimba vieţile... şi chiar lumea. Folosind tehnicile prezentate în acest material, veţi descoperi cum puteţi integra cel mai puternic instrument de materializare din istoria lumii, în propria voastră viaţă.



În centrul Codului lui Moise se regăseşte adevărata funcţie şi aplicarea practică a Legii Atracţiei.


Poate vi s-a spus că această Lege se ocupă cu a „obţine” lucrurile pe care le doriţi – lucruri despre care aveţi impresia că vă vor face viaţa mai plăcută.


Dar ce-aţi zice dacă acesta este doar primul pas, iar descifrarea Codului lui Moise depinde mai degrabă de ceea ce sunteţi dispuşi să „oferiţi” şi nu să „primiţi”? Ar însemna că posedaţi deja abilităţile pentru a materializa, chiar acum, tot ce vă doriţi !


De asemenea, ar putea arăta şi faptul că aveţi capacitatea – ba chiar responsabilitatea – de a folosi această Energie Divină pentru altceva decât doar pentru bani, o maşină mai bună, sau o relaţie perfectă.


Sunteţi aici să valorificaţi însăşi Puterea Divinităţii, pentru a crea o lume bazată pe Legile Compasiunii şi ale Păcii.


Aceasta este sarcina pe care trebuie să o duceţi la bun sfârşit.

Bine aţi venit la Codul lui Moise !


UN COD CARE POATE ELIBERA TOATĂ OMENIREA - filmul este un documentar realizat de acelaşi autor al documentarului „THE SECRET - Law of Attraction” („SECRETUL – Legea Atracţiei”), Drew Heriot.




Deosebit de interesantă este cartea „CODUL LUI MOISE”, apărută la Editura For You, care prezintă în termeni clari ce înseamnă acest cod şi, mai ales, cum ne ajută el să materializăm ceea ce dorim în viaţă.


Iată un scurt fragment din această carte :


"Imaginaţi-vă că staţi cu spatele la lumină şi vedeţi umbra. A sosit momentul să ne întoarcem şi să ne uităm din nou în lumină, nesocotind în mod simbolic dorinţele ego-ului.


Întoarcerea spre lumină este echivalentul alegerii de a vedea aşa cum vede Dumnezeu, căutând darurile sufletului, în locul celor care nu ne vor satisface niciodată.

V-aţi putea întreba : ce înseamnă să vezi prin ochii lui Dumnezeu ?


În fiecare clipă a vieţii voastre, puteţi alege modul în care să percepeţi tot ce este în jur - respectiv, oamenii din viaţa voastră, situaţiile în care vă aflaţi şi evenimentele pe care le întâlniţi în cale.


Dacă vă hotărâţi să priviţi cu ochii ego-ului (Umbra), veţi vedea totul ca separat şi izolat.


Aşa cum v-am spus, una dintre credinţele ego-ului este că trebuie să vă apăraţi de ceea ce există în exterior, care vă poate ataca fără veste. Observaţi lumea cu suspiciune, incapabili să percepeţi realitatea, deoarece vă uitaţi printr-un filtru fumuriu.


Oamenii sau situaţiile care v-ar fi putut fi de folos, sau v-ar fi adus o mare bucurie, nu sunt luate în seamă, ba sunt chiar atacate - şi asta, pentru că aţi ales să priviţi lumea în acest fel.




Dacă alegeţi să vedeţi prin ochii sufletului, atunci lumea şi tot ceea ce conţine ea apar într-o lumină foarte diferită.


Vă daţi seama că nu sunteţi separat, ci în legătură strânsă cu realitatea pe care o observaţi. Nu este nevoie să atacaţi, pentru că ştii că te-ai ataca pe tine însuţi.


Singurul lucru ce rămâne de făcut este să binecuvântezi tot ceea ce percepi, deoarece, în final, fiecare experienţă te conduce către o mai mare înţelegere a scopului tău cel mai înalt din această viaţă.




Mai devreme aţi citit că ego-ul urmăreşte să obţină, în timp ce sufletul caută să dăruiască. Aceasta, pentru că sufletul - care acum stă cu faţa la Lumină, nu la umbră - urmăreşte să imite Lumina, sau pe Dumnezeu.


Sufletul este legătura, sau puntea, dintre ego şi Divinitate.


După ce aţi trecut peste această punte şi v-aţi unit conştiinţa cu Dumnezeu, scopul lui este realizat, iar el se recunoaşte ca fiind una cu Creatorul lui. Cu alte cuvinte, sufletul este absorbit înapoi în intenţia lui Dumnezeu, extinzându-se şi dilatându-se exact ca şi Dumnezeu.


Cei doi au devenit unul şi doar unimea există.



Aceasta ne duce la etapa finală - LUMINA.


Ea este sursa a tot ceea ce percepeţi, cea care luminează şi creează Corpul (sufletul) şi Umbra (ego-ul).


Scopul Codului lui Moise este de a vă face să depăşiţi identificarea cu ego-ul şi să priviţi prin ochii sufletului, iar apoi, să vă amintească faptul că, în realitate, nu sunteţi niciuna dintre acestea două.


Voi sunteţi Lumina - una cu Sursa care luminează deasupra întregii Creaţii.


Acesta este scopul vostru, dar atingerea lui înseamnă că, de data aceasta, trebuie să vă implicaţi mai mult.

Sufletul caută ceva ce se află dincolo de această lume, ceva ce nu poate fi definit, sau şters de timp sau moarte. El caută eternul - sau cel puţin calităţile acestuia, care se manifestă în această lume.

Care ar fi aceste calităţi ? :

- Pace.


- Iubire.


- Iertare.


- Bucurie.


- Răbdare.


Ele sunt prezente atât aici, cât şi în Cer, care este definit mai degrabă ca o stare de conştiinţă, decât ca un loc unde te duci după ce mori. Ele reprezintă punţi solide, care conectează această lume la cea reală - o lume bazată mai degrabă pe legile Unimii, decât pe separare.


Ego-ul şi sufletul sunt vehicule care ne poartă în aceste dimensiuni diferite, dar doar acolo unde pot merge. De exemplu, dacă aţi conduce o maşină şi aţi ajunge la malul mării, nu aţi putea merge mai departe. Aţi avea nevoie de o navă care să vă traverseze oceanul, sau de un avion care să vă ducă mai repede.


Ego-ul este ca maşina. Vă poate transporta pe uscat, dar este foarte limitat, atunci când e vorba de alte necesităţi. Vaporul vă poate duce peste ape, dar şi el este limitat, iar călătoria durează mult.

Doar un avion vă poate transporta oriunde doriţi, deoarece este capabil să se ridice deasupra Pământului. Nu contează dacă mergeţi printr-un deşert, sau treceţi peste un munte. Capacitatea lui de a se ridica la înălţime îi permite să depăşească restricţiile impuse de lumea de dedesubt.

În prima parte a acestei cărţi, conduceaţi maşina, iar ego-ul era în control. Apoi aţi trecut la vapor, iar sufletul a început să vă poarte în locuri unde maşina nu avea acces.


Acum este momentul să urcaţi la bordul unui avion, pentru că în locul spre care vă îndreptaţi nu se poate ajunge nici cu maşina, nici cu vaporul.


Acest avion se va ridica deasupra Pământului şi vă va purta spre un nou tărâm, care nu este limitat de legile sau rânduielile trecutului.

De aici, intraţi în Lumină.”




...Iar acesta este documentarul pe care, acum, vă invităm să îl vizionaţi :









SURSA: http://noul-univers-christalin.blogs...si-de-cod.html

[latan.elena]

Tu poți citi semnele Cerului?



Omul a şoptit: Doamne vorbeşte-mi!
Şi o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit.
Aşa că omul a strigat: Doamne vorbeşte-mi!
Şi bubuitul tunetului a răsunat de la o margine a cerului la cealaltă, dar omul nu a ascultat.
Omul a privit în jurul său şi a spus: Dumnezeule, dă-mi voie să Te văd!
Şi o stea a strălucit scânteietoare, dar omul nu a observat-o.
Şi omul a strigat: Doamne, arată-mi o minune!
Şi o viaţă s-a născut, dar omul nu a ştiut.
Aşa că omul a strigat în disperare: Doamne, atinge-mă ca să ştiu că eşti aici!
La care Dumnezeu s-a aplecat şi l-a atins pe om. Însă omul a dat cu mâna alungând fluturele, şi şi-a văzut mai departe de drum…
Nu lăsa să-ţi scape vreo binecuvântare, numai fiindcă nu o primeşti în felul în care o aştepţi!Autor necunoscut










Nu există trezire în afara experienţei tale. Nu trebuie să cauţi nimic în afara ta. Nu trebuie să ispăşeşti nimic pentru trecutul tău. Nu există decât momentul de acum în care străluceşti ca o stea care luminează cerul întunecat. Oriunde priveşti, noi stele explodează la lumină. - Paul Ferrini

[latan.elena]

[latan.elena]

Cristina Apetroaie


"Lumina lui Christos este în noi toţi.
Să o invocăm împreună, în numele Iubirii."
"Cu toţii suntem în comuniune şi comunicare cu Mintea Christică sau Mintea Buddhică sau Brahman sau Sfântul Duh, asta, pentru că suntem cu toţii uniţi cu Mintea lui Dumnezeu.
Dacă n-ar fi aşa, traiul nostru ar fi complet întunecat şi lipsit până şi de făgăduinţa mântuirii sau răscumpărării.
Fiecare dintre noi are în el o mică scânteie de lumină ce iluminează întunericul lipsei noastre de conştientă. Este scânteia divină a conştientei, care păstrează vie legătura noastră cu Dumnezeu.
Această scânteie ne conectează cu învăţătorul divin din tradiţia noastră şi cu Esenţa divină dinăuntrul fraţilor şi surorilor noastre." - Paul Ferrini

Oamenii care excelează în manifestarea fizică a ideilor lor învaţă să-şi fixeze obiective realiste şi să le aplice într-un mod flexibil, răspunzând la condiţiile concrete. Dacă vrei să înţelegi ce înseamnă flexibilitate, urmăreşte comportamentul unui copăcel tânăr în bătaia vântului. Trunchiul său este subţire şi fragil, dar dispune de o impresionantă forţă şi rezistenţă. Aceasta se datorează faptului că el se mişcă împreună cu vântul, nu împotriva lui.
Atunci când condiţiile sunt potrivite ca ceva să se întâmple, aceasta se va întâmpla fără mare efort. Când condiţiile nu sunt potrivite, chiar şi un mare efort nu va reuşi. A te mişca împreună cu vântul necesită o sensibilitate faţă de condiţiile existente. Există momente pentru odihnă şi retragere şi momente pentru a te mişca energic înainte.
A şti când să te mişti şi când să nu te mişti este o chestiune de bun simţ şi de intuiţie. Gândirea abstractă nu poate duce, prin ea însăşi, la percepţia adevărată. Ea trebuie combinată cu sensibilitatea emoţională. Ca să vezi lucrurile în mod corect trebuie să înţelegi cât de mult ai investit emoţional într-o situaţie, cât şi modul în care evenimentul apare şi se desfăşoară în exterior.
Trebuie luate în considerare atât realitatea interioară, cât şi cea exterioară. Unii oameni spun că realitatea interioară determină realitatea exterioară. Alţii spun că cea exterioară o determină pe cea interioară. Şi unii şi alţii au dreptate. Găina nu ar exista fără ou – şi vice-versa.
Cauza şi efectul nu sunt lineare şi secvenţiale. Ele se manifestă în mod simultan. Prin natura lor, ele au o mişcare circulară. Nu numai cauza determină efectul, dar şi efectul determină cauza.
Răspunsul la întrebarea „ce a fost mai întâi, oul sau găina?” poate fi – ori nici unul, ori amândouă. Găina şi oul sunt creaţii simultane. La toate întrebările de genul ori/ori trebuie să se răspundă în acelaşi fel – altfel răspunsul va fi fals.
Realitatea Supremă nu poate fi înţeleasă într-un cadru de referinţă dual. Ea include atât realitatea interioară, subiectivă, împreună cu realitatea exterioară, obiectivă – cât şi interacţiunea lor reciprocă, spontană. Toate contrariile sunt conţinute înăuntrul ei. Realitatea Supremă e creaţia acceptării totale, a capitulării totale şi a iubirii totale, atotcuprinzătoare. Nu există ceva care să fie separat de ea. Chiar şi atunci când copacii sunt smulşi din rădăcină şi duşi la vale de şuvoi, nu e nici o tragedie, căci nu există diferenţă între copac şi şuvoi.
În contrast cu fluxul Realităţii Supreme se află Rezistenţa care dă naştere diferitelor condiţii. Distincţiile, comparaţiile, judecăţile intră în joc, iar cursul natural este întrerupt. Natura Realităţii Supreme este de a spune „Da”. Ea are o exuberanţă naturală şi un entuziasm firesc. Vrea să ia totul cu ea. E fericirea personificată, pentru că ea consideră totul şi pe toţi ca fiind ea însăşi.
Rezistenţa spune mereu „Nu”. Prin natura ei, aduce conflict şi luptă. Se opune la orice şi, astfel, ea este nefericirea personificată. Acolo unde nu există rezistenţă, nu există nefericire. Nefericirea opune întotdeauna rezistenţă unor condiţii. Ea se constituie pe nişte interpretări pro sau contra. Rădăcina nefericirii este ataşamentul.
Nu îţi cer acum să renunţi la toate ataşamentele tale. Aceasta, prietene, nu este un ţel realist. Îţi cer doar să devii conştient de ataşamentele tale, de percepţiile tale, de interpretările tale pro şi contra. Îţi cer doar să observi cum ai făcut ca fericirea ta să fie condiţionată. Dacă vrei să înţelegi necondiţionarea, priveşte copacul mişcându-se în bătaia vântului. E cea mai bună metaforă pe care o poţi găsi. Copacul are rădăcini adânci şi ramuri întinse. Jos e neclintit, iar sus e flexibil. Este un simbol al tăriei şi al capitulării.
Poţi dezvolta aceeaşi tărie de caracter, mişcându-te flexibil o dată cu toate situaţiile din viaţa ta. Stai drept şi fii înrădăcinat în momentul de faţă. Cunoaşte-ţi nevoile, dar îngăduie ca ele să fie satisfăcute cum ştie viaţa mai bine.
Nu insista ca nevoile tale să fie satisfăcute într-un anumit mod, căci, dacă insişti, vei opune o rezistenţă inutilă. Trunchiul copacului se frânge, atunci când încearcă să se opună vântului.
Mişcă-te o dată cu vântul!
Viaţa ta e un dans! Ea nu este nici bună, nici rea. E o mişcare, un continuum.
Alegerea ta este una simplă: poţi dansa sau nu. Decizia de a dansa nu te va scoate de pe ringul de dans. Dansul va continua în jurul tău. Dansul va continua şi tu eşti parte din el. Există o demnitate simplă în asta. Te încurajez să te bucuri de pura stare de graţie de a fi viu. Dacă vei căuta în viaţă un sens mai elevat, vei fi dezamăgit. Dincolo de dans, nu se află nici un sens.
Toate condiţiile se deschid înspre necondiţionare. Fii, pur şi simplu, deschis şi prezent şi vei cădea în braţele lui Dumnezeu. Dar împotriveşte-te chiar şi pentru o clipă – şi vei fi prins într-o complicaţie fără rost, provocată de tine însuţi. Fiinţele umane nu pot fi independente de realitatea condiţionată, deoarece realitatea condiţionată este o creaţie a conştientei umane.
Opriţi-vă din încercarea de a scăpa de propriile voastre creaţii. Acceptaţi-le, pur şi simplu, aşa cum copacul acceptă vântul. Demnitatea voastră constă în a deveni pe deplin umani, pe deplin receptivi la propriile voastre nevoi şi la nevoile altora. Compasiunea nu vine prin detaşarea de întreaga paletă a experienţei emoţionale, ci prin participarea plenară la ea.
Unii au spus că lumea asta e un loc al durerii. E absurd. Această lume nu este nici bucurie, nici durere, deşi aţi putea spune că e amândouă în acelaşi timp. Această lume este un loc în care se naşte corpul emoţional şi mental. Naşterea fizică şi moartea facilitează, pur şi simplu, dezvoltarea unei conştiente gândire/sentiment, care este responsabilă pentru propriile sale creaţii. E absurd să negi importanţa acestui proces al naşterii. Şi este la fel de absurd să-l glorifici. Nu există fiinţă umană care să nu parcurgă acest traseu al naşterii, fără să trăiască atât experienţa bucuriei, cât şi a durerii. Sunt oare ambele necesare? Absolut! Fără durere, mama nu ar putea scoate bebeluşul din ea. Şi fără bucuria vieţii nou-născute, durerea n-ar avea nici un sens. Dar nu spune „acesta e un loc al durerii” sau „acesta e un loc al bucuriei”. Nu căuta să faci din experienţa ta ceea ce ea nu este. Fereşte-te de interpretări care te-ar determina să accepţi numai o parte din spectrul vieţii.
Experienţa mea aici nu a fost diferită de a ta.
Nu am biruit durerea. M-am lăsat în voia ei.
Nu am biruit moartea. Am păşit prin ea de bunăvoie.
Nu am slăvit trupul şi nici nu l-am condamnat.
Am intrat în dansul vieţii la fel ca voi, ca să cresc întru înţelegere şi acceptare, ca să trec de la iubirea condiţionată la trăirea iubirii fără condiţii. Nu există nimic din ceea ce tu ai simţit sau ai trăit ca experienţă, din care să nu fi gustat şi eu. Cunosc fiecare dorinţă şi fiecare frică, deoarece am trăit trecând prin toate. Iar eliberarea mea de ele nu a venit prin vreo dispensă specială.
Vezi tu, eu nu sunt un dansator mai bun decât tine. Mi-am oferit, pur şi simplu, disponibilitatea de a participa şi de a învăţa, iar aceasta e tot ce-ţi cer. Binevoieşte! Participă! Atinge şi lasă-te atins! Simte totul! Deschide-ţi braţele vieţii şi lasă-ţi inima să fie atinsă! De aceea te afli aici! Când inima se deschide, ea este plină de iubire. Iar capacitatea ei de a da şi a primi nu se mai bazează pe nimic din exterior. Ba dăruieşte fără să se gândească la recompensă, deoarece a da este cel mai mare dar. Şi primeşte – nu numai pentru sine – ci pentru ca şi alţii să poată trăi experienţa darului.
Legile lumii acesteia nu îi mai limitează pe bărbatul sau pe femeia a căror inimă este deschisă. Şi astfel se întâmplă miracole – nu printr-o activitate specială, ci doar ca o extensie a iubirii însăşi. Miracolele nu vin dintr-o gândire lineară, secvenţială. Ele nu pot fi planificate. Nu poţi învăţa nici să le faci, nici să le primeşti. Miracolele vin în mod spontan în inima care s-a deschis şi în mintea care a renunţat la nevoia ei de a controla sau de a şti. Căci Mintea lui Dumnezeu e nevinovată şi atotdăruitoare. Ea nu-ţi poate refuza cele necesare, întrucât eşti parte din Ea. Ea nu te cunoaşte ca fiind separat. Asemenea unui părinte ce se uită la unicul său copil. Ea te priveşte cu statornică iubire şi afecţiune. „Întinde-ţi mâna şi primeşte aceste daruri”, te invită Ea. Dar tu nu dai ascultare chemării Ei. În frustrarea ta, nu auzi Vocea Divină care te chemă. Privind în jur la condiţiile vieţii tale şi găsindu-le numai defecte, nu eşti conştient că te-nconjoară Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Şi totuşi, oricât de departe te-ai simţi tu de Dumnezeu, nu eşti decât la un gând distanţă.
Chiar acum eşti fie fericit, fie găseşti nod în papură împrejurărilor din viaţa ta. Îngăduie-ţi să fii prezent în gândurile tale şi întreabă: „Sunt eu, în acest moment, conştient de Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru mine?” Dacă răspunsul este „Da!”, vei simţi căldura Prezenţei Divine în inima ta. Iar dacă răspunsul este „Nu”, conştiența ta te va face să-ţi aminteşti acea Prezenţă şi să o atragi către tine. Această practică simplă nu poate da greş. Încearc-o şi convinge-te! Pe măsură ce înveţi să fii deschis momentului prezent, vei deveni din ce în ce mai conştient de Prezenţa Divină în mintea şi experienţa ta. Rostul tău personal se va dezvălui în această conştienţă lărgită, ajutându-te să înţelegi cum poţi fi de cel mai mare ajutor pentru tine însuţi şi pentru ceilalţi.

Iubire fără condiții - Paul Ferrini








https://vindecaviata.wordpress.com/2...tor-cu-lumina/

[latan.elena]

Geo Bogza - De ce scriu?

Ca să-i tulbur pe oameni, să le reamintesc că sînt oameni, că omenia e o realitate care poate fi simţită şi pe care se poate conta, ca pe mireasma şi substanţa pîinii, plămădită din grîul care e un dar al soarelui. Din credinţa că as putea să-i fac pe cei ce mă citesc mai buni, aşa cum cei pe care eu i-am citit m-au făcut mai bun, ca să pun încă o aşchie pe focul ce arde de veacuri, într-un atît de mare întuneric, în ceasul în care mi-a fost dat să fac de veghe asupra lui.

Ca să lupt împotriva înstrăinării omului de sine însuşi, împotriva a tot ceea ce generează, şi perpetuează, şi agravează înstrăinarea : împotriva standardizării si abstractizării vieţii, împotriva mecanismelor de gîndire, forme ale unei morţi mai rea decît moartea.

Pentru că sînt convins de frumuseţea vieţii şi a lumii, pentru că socotesc existenţa universului si existenţa noastră în univers, capacitatea noastră de a-l percepe sii de a reflecta asupra lui, o aventură extraordinară, în stare să ne taie respiraţia în fiecare clipă, în toate clipele vieţii noastre şi de-a lungul tuturor mileniilor în care omenirea va fi prezentă în univers.

Mai mult aici




SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei.htm

[latan.elena]

COCORII

Vor fi venit oare ? N-or fi venit ? Nu cumva n-au să mai vină ?

Cînd pleacă, rareori se întimplă să nu-i văd. Ce lung moment e acela, străbătut de adînci melancolii, făcînd din fiorul morţii un fior cosmic.

Oare de cit timp, în spaţiul acesta ce ne-a fost dat, pleacă ei şi revin ? Neamurile din care ne tragem, a căror limbă s-a pierdut, primele care au scormonit după aur în măruntaiele munţilor, fără îndoială i-au văzut. Şi cele mai de demult, care au prins primii peşti în apele ce luceau la soare, i-au văzut.

Dar înaintea lor, şi mai de demult, în vremile despre care stau mărturie doar maxilarele de mamut ? Poate că atunci nu veneau, poate că vor fi aşteptat clipa cînd zborul lor avea sa fie urmărit de ochi însetaţi de nemărginire, mai limpezi şi puri. Fiindcă este, fără îndoială, o legătură între ochii care îi privesc şi aeriana lor plutire. Nu se poate să nu fie.

De aceea, cînd încep să mă întreb dacă n-au venit, cind încep să mă tem că nu vor mai veni, caut să-mi privesc ochii: — Oare a mai rămas în ei stropul de azur care îi va face să vină ?

Va trebui, îmi spun, să fim cu băgare de seamă, să nu obosim în a ne păstra sufletul curat şi în a ne uimi de minunile lumii, pentru ca nu cumva ei să nu mai vină.

Ca să fii om întreg, atîtea sînt necesare... Să ai ochi şi priviri de care să nu se sperie cocorii.

GEO BOGZA - CA SÃ FII OM ÎNTREG

[latan.elena]

Gene Sorge







"Ma gandesc adeseori ca noaptea este mult mai vie si mai bogat colorata decat ziua."
Vincent Van Gogh









"In liniste, una cate una, pe infinita miriste a cerurilor,
Infloreau frumoasele stele, florile de nu-ma-uita ale ingerilor."
Henry Wadsworth Longfellow










"In timpul noptii, un ateist ajunge sa creada pe jumatate in Dumnezeu."
Edward Young

Cele mai bune fotografii pe 500px.com

Summer Night wallpapers - Crazy Fran