https://www.youtube.com/watch?v=4ePG32WRU44
Mihai Eminescu
CIOCLII APOCALIPSEI
Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării,
Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării,
Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare,
Zornăiți în pungi arginții, îmbuibați pe-a noastră jale.
Răsfoind prin cartea lumii, citesc pagini de milenii
Strâng în tolbă adevăruri de prin cronicile vremii,
Văd tirani ce varsă sânge, voievozi ce-adus-au pace,
Dar prin voi, ca niciodată, răul firele își toarce.
Ne-ați vândut pământ și codrii, toată zestrea milenară,
Ne-ați ucis și bucuria, ați pus doliu peste Țară.
Pleacă fiarele din codru, de durere toate gem,
Și asupra voastră cade al străbunilor blestem.
Căci în cugetele voastre numai e nimica sfânt,
Pervertire și minciuna și în fapte și-n cuvânt.
Nu sunteți decât paiațe, pe sub hainele cu ștaif,
Ochii voștri n-au lumină, sufletul vă e bolnav.
Iar din sufletele pure, astăzi vreți să smulgeți crinii,
Și în templul curăției, să-nflorească mărăcinii.
Să pătați tot ce-i candoare, toate florile de Har
Însă nu puteți Luminii, voi să puneți stăvilar!
Cioclilor apocaliptici, plini de-a iadului duhoare,
Ne batjocoriți CREDINȚA și CHIVOTUL din ALTARE!
Ne-ați ucis cu nepăsare și bunicii și părinții,
Ne-ați îngenuncheat sub biruri și ne-ați pus sub pază sfinții.
Trădători de Neam și Țară, ca păduchii stând în frunte,
N-auziți pe Mihai-Vodă, greaua-și bardă cum ascute?
Ascultați cum cântă lemnul! Vlad Drăculea vine-acușa,
Nu simțiți pe sub izmene, cum vă gâdilă țepușa?
Bravi cârmaci aveam pe vremuri, însă azi domnesc mișeii,
Rup bucăți din trupul Țării, precum hienele și leii,
Însă va-nvia dreptatea, Neamu-acesta s-o trezi
Și în groapa ce ne-o sapă, oasele le-or putrezi!
Vreau ca pana mea săracă, cântul lui Tirteu să fie,
Sufletul acestei Nații să-l ridice, să-l învie,
Și de-o fi să mă doboare, brațul fiarei de ATEU,
Iau cu mine plânsul țării și îl duc lui DUMNEZEU.
Constantin Barbu - Codul uciderii lui Mihai Eminescu
Constantin Barbu - Codul uciderii lui Mihai Eminescu
De la Eminescu la Einstein... poezie şi ştiinţă
Poetul şi savantul au desluşit - fiecare în felul său - tainele
Universului. Eminescu le-a transpus în versuri de neuitat iar
Einstein în formule. Ce au cei doi în comun?
Lumina... spaţiul şi timpul...
Pe când Eminescu se stingea din viaţă, Einstein era un copil de 10 ani… Asadar, poezia era scrisă cu mult înainte de a se naşte Einstein, ,,părintele" relativităţii…
Se pare că Einstein a cunoscut o parte din opera marelui poet prin corespondenţa sa (1928) cu tânăra româncă de 19 ani, Melania Şerbu, din Brasov (care ulterior a devenit profesoara de matematica-fizica). Melania Şerbu citise nuvela „Sarmanul Dionis a lui Eminescu în anul 1926 iar despre teoria relativităţii restrânse (propusă în anul 1905) aflase dintr-o relatare publicată în anul 1928, în revista „Realitatea ilustrată". In una dintre scrisorile către Albert Einstein Melania îl informează pe savant despre faptul ca în nuvela „Sărmanul Dionis a celui mai important scriitor român, Mihai Eminescu, apar aspecte ale relativităţii timpului şi spatiului şi se întreaba dacă nu cumva acestea ar putea fi puse în legatură cu ideile lui Albert Einstein din teoria restrânsă a relativităţii.
Mihai Eminescu a făcut studiile universitare la Viena şi Berlin, unde a studiat istoria, filozofia, matematica, politica, dar şi astronomia. Este atras de filozofia lui Schopenhauer, Kant; îşi aprofundează cunoştinţele din lucrările lui J.R. Mayer şi Helmholtz. Astfel, cercetează legile mişcării corpurilor cereşti, legea atracţiei universale, rolul căldurii în toate fenomenele naturii, principiul conservării energiei, cunoştinţe despre electricitate şi magnetism ş.a. Eminescu a avut o mare predilecţie spre a cunoaşte sistemul nostru solar.
Mihai Eminescu, în caietele sale, manuscrisele sale spre ex. m.s. 181. f. 138-141 descrie poziţia planetelor albastre - "Pământul", astfel: "Pământul este al treilea dintre planeţii cunoscuţi şi are forma unui glob, puţin apăsat (turtit la cele două poluri), cum se numeşte sferoidul pământesc. Pământul are o mişcare îndoită, întâi împrejurul razei sale - rotaţiunea - apoi o mişcare progresivă, împrejurul Soarelui". Legătura dintre astronomie şi cosmologie, precum şi principiul conservării energiei reiese în descrierea făcută de poet în poezia "Luceafărul":
"Din sânul veşnicului ieri,
Trăieşte azi ce moare
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarăşi soare".
În poemul filozofic "Luceafărul", capodoperă a poeziei noastre, apărut în 1883 în "Almanahul Societăţii Academice «România Jună»" din Viena - zborul lui Hyperion este descris astfel:
"Un cer de stele dedesupt,
Deasupra-i cer de stele,
Părea un fulger ne-ntrerupt,
Rătăcitor prin ele".
Eminescu intuieşte "găurile negre" înaintea descoperirii ştiinţifice:
"Căci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoaşte,
Şi vremea-ncearcă în zadar,
Din goluri a se naşte".
Teama poetului filozof privind epuizarea sursei de energie solară apare în manuscrisul 2267.p.10: "Dacă suma de putere a soarelui scade, atunci se-nţelege că şi termenii echivalentului fenomenologic de mişcări diverse pe suprafaţa pământului scad asemenea". Apocalipsa este oglindită plastic în "Scrisoarea I":
"În prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte
Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte;
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş,
Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ',
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi;
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit".
Timpul şi spaţiul devin veşnice şi sunt considerate infinite:
"Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace...".
În poezia "La Steaua", unde distanţele cosmice dintre aştri par neatinse, Eminescu prevede, să zicem aşa, "Teoria Relativităţii" descoperită de fizicianul german Albert Einstein (1879-1955):
"La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem şi nu e."
Prin creaţia sa literară, Mihai Eminescu "geniul tutelar al culturii neamului" a trecut pragul de la "poet naţional" la "poet universal".
Petru MAREŞ
Sursa: Astronomia şi Cosmologia în opera poetică a lui Mihai Eminescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.01.2022 la 22:46.
Trăsura - Adrian Păunescu
Din patru direcţii şi chiar din mai multe,
Un foşnet ş-un zgomot de paşi:
Trăsura cu domnul Mihai Eminescu
Se-aude venind către Iaşi.
Dar, Doamne al nostru, ce vii de departe,
Ce palid la faţă mai eşti!
Şi ce mai e, Doamne, prin cer şi prin stele?
Şi ce e pe la Bucureşti?
Sau vii dinspre casa natală, poete?
Sau vii dinspre morţi către vii?
Şi spune-ne dacă sunt numai iluzii
Si spune-ne dacă-ntârzii.
Se-aude pe piatră un ritm de copită
Ce plânge ciudat în urmaşi:
Trăsura cu domnul Mihai Eminescu
Se-aude venind către Iaşi.
Dar nu mai ajunge, vai, nu mai ajunge
Şi unii se nasc, alţii mor,
Pe semnul acesta, dau vaiere plopii
Şi teiul mai plânge de dor.
Şi teamă, mi-e teamă, că totul aşa e,
La limita fizicii reci,
Trăsura cu domnul Mihai Eminescu
Venind, nu ajunge în veci.
Ea vine mereu, se-aude că vine,
E-atât de aproape acum
Dar n-are deloc consistenţă trăsura
Şi caii sunt parcă de fum.
Oricum, cât va fi pe pământ România,
O dată cu ultimii paşi,
Trăsura cu domnul Mihai Eminescu
Veni-va mereu către Iaşi.
Fiţi gata să-i faceţi primirea înaltă,
Chiar dacă simţiţi tristul gând,
Că veşnic veni-va trăsura aceasta
Şi nu va ajunge nicicând.
În aceste atome de spaţiu şi timp, cât infinit!
Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit.
Lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru.
Mihai Eminescu
Momentan sunt 92 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 91 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje