Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
„Inimile noastre trebuie să fie simple, pentru a putea primi cuvântul lui Dumnezeu – fără egoism sau răceală. Simplitatea inimii ne face asemenea cu Dumnezeu şi cu Sfinţii. Omul cel simplu nu are nici răutate, nici cuget viclean. E ca un prunc, iar rugăciunea lui e grabnic ascultată.”
Părintele Dimitrie Gagastathis - omul lui Dumnezeu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 22.10.2021 la 11:53.
''Sufletul se hraneste uneori atat de intens din izvorul frumusetii, si ii respira atat de profund misterul si se delecteaza din bogatia nuantelor sale raspandite oriunde, incat nici macar inima mai poate plange vechile tristeti, stranse in tainitele unui trecut indepartat.''
Monia Pin
Toti avem o flacără internă care este păstrătoarea fortei noastre vitale.
Fiecare alegere pe care o facem,
ori aduce mai multă fortă, întărind, aprinzând si hrănindu-ne flacăra,
ori diminuează această fortă, micsorând intensitatea flăcării si reducându-i puterea.
Debbie Ford - Întrebările potrivite
Munții Piatra Craiului - Wikipedia
-Redirectionat-
Eu: Bună dimineața, Doamne!
Dumnezeu: Bună dimineața...
Eu: Mă prăbușesc. Poți să mă faci la loc?
Dumnezeu: Prefer să nu.
Eu: De ce?
Dumnezeu: Pentru că nu ești un puzzle.
Eu: Ce se întâmplă cu toate piesele vieții mele care cad la pământ
Dumnezeu: Lasă-le acolo pentru o vreme. Au căzut dintr-un motiv. Lasă-le să stea acolo pentru o vreme și apoi decide dacă vrei să recuperezi ceva din acele piese.
Eu: Nu înțelegi! Mă prăbușesc!
Dumnezeu: Nu, tu nu înțelegi. Transcendezi, evoluezi. Ceea ce simți tu sunt dureri de creștere. Te desprinzi de lucrurile și oamenii din viața ta care te țin pe loc. Piesele nu cad. Piesele se pun singure la locul lor. Relaxează-te. Respiră adânc și lasă acele lucruri de care nu mai ai nevoie să cadă. Nu te mai agăța de piesele care nu sunt pentru tine. Lasă-le să cadă. Lasă-le să plece.
Eu: Odată ce încep să fac asta, ce-mi mai rămâne?
Dumnezeu: Doar cele mai bune bucăți din tine.
Eu: Mi-e frică să mă schimb.
Dumnezeu: îți tot spun: NU TE SCHIMBI, TE TRANSFORMI!
Eu: Mă transform, în cine?
Dumnezeu: Te transformi în cine eu am creat ca să fii! O persoană de lumină, iubire, milostenie, speranță, curaj, bucurie, milă, har și compasiune. Te-am făcut pentru mult mai mult decât aceste piese superficiale cu care ai decis să te înfrumusețezi și de care te agăți cu atâta lăcomie și frică. Lasă acele lucruri să cadă de pe tine. Te iubesc! Nu te schimba! Transformă-te! Nu te schimba! Transformă-te! Transformă-te în cine vreau să fii, în cine cred. O să-ți spun asta până ți-o vei aminti.
Eu: S-a mai dus o bucată.
Dumnezeu: Da. Lasă să fie așa.
Eu: Atunci... nu sunt ruptă?!
Dumnezeu: Nu, dar rupi întunericul, precum răsăritul. Este o nouă zi.
Apare Soarele și vei străluci de la razele lui.
Vei străluci și îi vei lumina și pe cei din jurul tău....
ÎNCREDERE ÎN VIAȚĂ
Nu înțelegem întotdeauna ce se întâmplă cu noi când se întâmplă. De multe ori căutăm de ce ni se întâmplă această situație dar rar găsim imediat.
Uneori ne ia ani de zile să punem toate piesele cap la cap. S-ar putea chiar să avem regrete: suntem dezamăgiți că orice proiect sau relație nu a funcționat, că nu am obținut acest job. Uneori chiar regretăm unele decizii pe care am fi vrut să le luăm altfel.
Și apoi într-o zi când te uiți mai atent, realizezi că TOTUL a fost folositor, totul a fost folosit pentru a ne construi, toate ocolișurile, punctele pe spate, pași laterali, săriturile înainte, dezamăgirile precum succesul, TOTUL ne-a ajutat să fim persoana în toate culorile noastre.
Realizăm că Viața a avut un plan măreț pentru noi, că ne-a pregătit pe termen lung pentru el, și că acum este timpul să-l realizăm. Nu mai târziu: acum!
Când ajungem să înțelegem că totul ne-a servit pentru a deveni ceea ce suntem, facem pace și cu tot ce ni se întâmplă acum, pentru că știm că fiecare situație are ca scop construirea noastră, fiecare eveniment, fiecare persoană la care participă evoluția noastră.. Înțelegem că Viața știe mai bine decât noi de ce avem nevoie și totul este perfect.
De atunci încolo, o pace mare, profundă, neschimbătoare, solidă: se numește încredere în viață. Absolut, complet. Și asta nu ne mai lasă niciodată.
Autor necunoscut
Piața timpului
O pată de cafea
Cafeaua de dimineaţă
El şi-a pus cafeaua
liniştit în ceaşcă,
laptele l-a pus
în ceaşca de cafea,
zahărul l-a pus
în cafeaua cu lapte
şi cu linguriţa
l-a amestecat.
a băut cafeaua,
ceaşca a lăsat
fără să-mi vorbească.
a scos o ţigară,
a fumat tăcut,
s-a jucat cu fumul
– cercuri a făcut –
a pus, calm,
tot scrumul
într-o scrumieră
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
şi s-a ridicat,
şi-a pus pălăria
cu un gest distrat,
şi-a luat pe umeri
mantaua de ploaie,
pentru că ploua,
apoi a plecat.
a plecat în ploaie
fără să-mi vorbească.
fără să mă privească.
(şi atunci mi-am strâns
fruntea grea în palme
şi am plâns…
am plâns…)
Jacques Prévert (traducere de Gellu Naum)
***
Anul 1939
Baudelaire obişnuia să vină
în casa noastră şi să mă urmărească atent
cum râşneam cafea.
Asta se întâmpla în anul 1939,
când noi locuiam în periferiile jegoase
ale Tacomei.
Mama turna
boabele de cafea în râşniţă.
Eram copil
şi învârteam
manivela
pretinzând că râşniţa
ar fi o flaşnetă,
iar Baudelaire se prefăcea
că este maimuţă,
ţopăind
şi ţinând în mână
o ceaşcă de tablă.
Richard Braudigan (traducere de Petru Dimofte)
***
Ţie, căreia
Crăp uşa cu sfială,
Odaia ţi-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,
Şi pe cearşaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pierişi, mi te-arătai întâi.
Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.
Tudor Arghezi
***
Ruba’iyat 1966
Eram un punct de praf măsurat în molecule,
Acum sunt piscul înalt al muntelui, acoperit de zăpezi;
Eram ca un bob de cafea uitat într-un vas gol,
Acum sunt unda de lumină călăuzind mulţimi.
Mi-ai domolit foamea, mi-ai stins mânia,
Energia ta îmi hrăneşte vocea, radiază în inima mea;
Acum sunt miezul cuvintelor vii curgând
De pe buzele mele ca lava topită, scânteind de bucurie.
Rumi (traducere de Petru Dimofte)
***
Carte poştală 2
Stau într-o cafenea la Târgu Mureş
Şi beau cafea.
Oraşu-i trist, ostil, semeţ şi gureş,
Cu lume rea.
N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un şef
Şi întrevăd demersuri.
Abandonat de tine, trag tutun
Şi mi-e cam silă,
Că-n barbă-aborigenele văd un
Semn de prăsilă.
Cum m-aş scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iureş,
Întreagă cafeneaua praf s-o fac
La Târgu Mureş…
Romulus Vulpescu
***
Am zărit lumina
Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul…
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi sorbi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.
Marin Sorescu
***
Dulap
Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râşniţi de cafea
Visând piper rotund şi zahăr cubic,
Fără să-ţi ştie taina nimenea.
Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierţi,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari peşti inerţi.
Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră şi subţire
Spre-a rupe neputinţa-n care zaci?
Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuţitele vorbesc de mărul acru
Şi scos suav din căni miezul de apă
Să-ţi tremure pe rafturi, dulap sacru.
Emil Brumaru
(selecție realizată de Odilia Roșianu)(sursa foto: larevista.ro)
Sursa:https://www.literaturadeazi.ro/panoramic/o-pata-de-cafea?
''Cine crede-n zbor e stăpân peste zare .''
Lucian Blaga
''Mi se pare ca oamenii au un potential foarte vast. Oamenii pot face lucruri extraordinare daca au curajul sa-si asume anumite riscuri. Totusi cei mai multi nu o fac. Raman nehotarati ca si cum viata ar fi vesnica.''
Philip Adams
Mentalul vrea să inventeze
Un nou dumnezeu.
Inima vrea să-L descopere
Pe Dumnezeul cel vechi şi etern.
Sri Chinmoy - Le Voyage de l’Âme
Dans cu masca toamnei
Am luat frunza si am tras-o peste chip si
nervurile le-am tras pe nervii mei.
Ochii orbi, din
fruntea lui
Oedip, sub sprincene mi i-am pus,
de trei si de patru si de cinci si-ntruna visatori
de rau si de pricini.
Am luat noaptea, norul, lun
a, si le-am pus coroane dragi, de spini.
Vazul meu si-a scos verzuiul, rosul, movul,
in afara fluturindu-le-n cadere tuiul, tot ce e,
facind numai sa para.
Nichita Stanescu
S-au tocit sandaua, talpa, osul
drumul, pământul, lava.
E mai mult loc liber, ne putem întinde
în fusul spaţiului gol, – orgoliul, slava.
Chiar şi aerul și-a tocit vânturile
de penele, şi ele tocite.
E mai mult loc liber, ne putem întinde
mai leneş zborurile obosite.
Sufletul s-a tocit de alte suflete,
iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind
nici un spaţiu care să le răsfrângă,
se umflă şi explodează, rând pe rând.
Ce lumină slăbită! Raza joacă-n ea însăşi
Ca-ntr-o ţeavă prea lungă; şi sunetul ud
se risipeşte în cercuri atât de largi, încât cuvintele
cad printre ele şi nu se aud.
Nichita Stănescu - Peisaj cu bătrâni
Leonid Afremov paintings
''Dragostea oamenilor nu este perfecta. Am inteles si eu asta, azi, in sfarsit! Doar Dumnezeu poate iubi „perfect”, neconditionat, sfant. Iar eu, de multe ori L-am cautat pe Dumnezeu in oameni... Si L-am gasit si acolo aproape de fiecare data, insa ceva nu era complet. Banuiesc ca eu ma asteptam de la oameni sa fie dumnezei... si ei nu sunt. Ce povara trebuie ca simteau unii ca le pun in spate!! Oamenii sunt minunati, mai vii sau mai putin. Oamenii sunt pentru... a calatori impreuna. Un om cu inima vindecata, cum imi doresc sa ajung si eu, poate face alegeri cu adevarat libere...''
Maicii Siluana
“Bunatatea infrumuseteaza viata, impacand toate neintelegerile; ea limpezeste ceea ce e incurcat, usureaza ceea ce e greu, inveseleste ceea ce e trist “
Lev Tolstoi
Viața este făcută din zile care trec repede
și clipe care nu pleacă niciodată.
Antonio Curnetta
Și nu uita, voi fi acolo.
Voi fi sus în aer.
Deci, din când în când,
dacă vrei să vorbești cu mine
stai deoparte,
închide ochii și caută-mă.
Vorbim între noi ...
Dar nu în limbajul
cuvintelor.
În tăcere.
Tiziano Terzani
Momentan sunt 166 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 166 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje