De la beton la Pământ, de la depresie la Viaţă
E aproape un an de când am plecat în Apuseni şi am părasit Bucureştiul. Am lăsat tot în urmă, le-am dat drumul. Serviciul şi salariul rezonabil, oraşul şi facilităţile lui, apartamentul şi creditul ipotecar, grădiniţa particulară. Hipermarketurile, mallurile. Şi căsnicia… Parcă au trecut ani de atunci şi s-au schimbat atât de multe. Din ce în ce mai luminoasă, muncind şi lucrând cu mine insămi şi cu oamenii, de la gri la verde, de la poluare la aer, de la înnorat la lumină, de la beton la Pământ, de la depresie la Viaţă.Şi încet-încet am descoperit cum e să mă bucur de tot ce mă înconjoară. Am început să simt ce înseamna cu adevărat a TRĂI.
Mă trezesc uneori la 6 dimineaţa şi ies în grădină. Se aud zeci de păsări, ceaţa se ridică dintre dealuri, izvorul clipoceşte pe lângă zidul de pietre şi respir. Mă uit în jur şi parcă e un început de lume.
Mănânc spanac, ridichi, păpădie şi ceapă verde din grădină, păşesc prin pădure şi mă întorc întotdeauna cu daruri bune de mâncat sau de băut… leurdă, măcriş, untişor, fragi, cimbrişor, soc…Mă uit la Tudor, băieţelul meu de 5 ani, şi la cum s-a transformat din răzgâiatul care urla şi se tăvălea pe jos prin magazine că vrea o maşinuţă nouă într-un copil senin şi liniştit, cu bujori în obrăjori, care cânta de dimineaţa până seara şi aleargă prin ierburi.Mă plimb pe dealurile molcome ale Apusenilor, printre vaci şi mânji, oi şi capre, privesc soarele cum aureşte iarba şi florile, mă aplec după ciupercuţe şi mă simt exact ca un om care a fost bolnav foarte mult timp, iar acum, ca un convalescent, pot doar să cuprind cu inima tot ce mă înconjoară şi să repet, parcă cu uimire faţă de atâta frumuseţe şi bucurie care mă învăluie: “Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc”Teea
SURSA: http://www.theshiningearth.com/2016/...esie-la-viata/
Răspunde cu citat
Marcaje