Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
În fiecare clipă,
fiecare moment al ei
este de o valoare infinită.
Noi doar existăm
pentru a face etern
ce este trecător .
Johann Wolfgang von Goethe
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.09.2021 la 15:46.
Din poemele viselor noastre rațiunea face la deșteptare ceea ce soarele face dimineața cu roua.
Jules Renard
„Să nu negăm nimic din tot ce am trăit, un lucru oricât de mic a fost, ne-a ajutat să devenim ceea ce suntem acum. Lucrurile frumoase ne-au învățat să iubim viața. Lucrurile urâte, să ştim să o trăim!”
Să știi să compensezi orice pierdere este secretul cel mai valoros al vieții.
Erich Maria Remarque
Într-o zi, o persoană a urcat pe munte unde se adăpostea o femeie pustnică care medita, și a întrebat-o:
- ′′ Ce faci în așa singurătate?"
La care ea a răspuns:
- ′′ Am o grămadă de treabă."
- ′′ Și cum faci rost de atâta muncă? ... nu văd nimic aici..."
- ′′ Trebuie să antrenez doi șoimi și doi vulturi, să calmez doi iepuri, să disciplinez un șarpe, să motivez un măgar și să îmblânzesc un leu."
- ′′ Și unde sunt ei? ... nu-i văd..."
- ′′ Le am înăuntru."
- ′′ Hawks se aruncă în tot ce mi se prezintă, bun sau rău, trebuie să-i antrenez să se arunce pe lucruri bune. Sunt ochii mei."
- ′′ Cei doi vulturi cu ghearele rănesc și distrug, trebuie să-i învăț să nu facă rău. Sunt mâinile mele."
- ′′ Iepurii vor să meargă acolo unde vor, fug de situații dificile, trebuie să-i învăț să stea liniștiți chiar dacă există suferințe sau obstacole. Sunt picioarele mele."
- ′′ Măgarul este mereu obosit, este încăpățânat, foarte des nu vrea să-și ducă greutatea. Este corpul meu."
- ′′ Cel mai greu de îmblânzit este șarpele. Chiar dacă este închis într-o colivie robustă, este întotdeauna gata să muște și să otrăvească pe oricine apropiat. Trebuie să-l disciplinez. Este limba mea."
- ′′ Am și eu un leu. Oh... e mândru, zadarnic, se crede rege. Trebuie să-l îmblânzesc. Este ego-ul meu."
- ′′ După cum vezi, frate, am o grămadă de treabă. Cum rămâne cu tine? La ce lucrezi?".
(Legenda Zen antică)
Mark Bouldoukian Photography
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.09.2021 la 10:29.
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.
Şi te iubesc la echinox şi după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămâi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.
Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine şi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.
Cu hachiţe şi mofturi şi-alte alea
Îmi eşti pedeapsa, dar îmi eşti şi doamna.
De pomi sinucigaşi se umple valea
Iubito, te iubesc şi vine toamna.
Natura se închide ca un templu
Cu lacăte de fosfor şi rugină
Eu morţii mele te voi da exemplu
Cât eşti de disperată şi senină.
Iubito, vine toamna până-n oase
O simt în mâna care ţi se-ntinde
Priveşte, ies fumuri peste case
Iubito, după toamnă vin colinde.
Adrian Paunescu
′′ Dar a existat vreodată ceva grozav care să nu fie, la început, fantastic?"
′′ Fantezia mi se pare, așadar, cea mai clară expresie a activității specifice psihicului. Este în primul și în primul rând activitatea creatoare din care răspunde la întrebările pentru care există un răspuns: ESTE MAMA TUTUROR POSIBILITĂȚII; în ea, lumea interioară și lumea exterioară trăiesc în comun ca toate antiteza psihică."
′′ Fanteziile nu trebuie doar evaluate negativ, supunându-le unor prejudecăți raționale; au și ele un aspect pozitiv, adică compensația creativă a stării conștiente, mereu amenințată de incompletitudine și unilateralitate.
Fantezia este o funcție biologică legitimă, iar problema oportunității și a utilizabilității practice apare doar atunci când trebuie să o transferi în așa-zisa realitate concretă.
Atunci cu siguranță este necesar să o supunem unei judecăți raționale. Până la crearea unei astfel de situații, este complet nepotrivit să declari fantezia inutilă pe baza unor teorii preconcepute sau să o readuci la un alt proces biologic.
Fantezia este viața naturală a psihicului, care se prețuiește în același timp factorul irațional și creativ al fanteziei.
Devalorizarea nevrotică neintenționată sau supraevaluarea fanteziei este la fel de dăunătoare pentru viața psihicului ca și condamnarea sau îndepărtarea sa raționalistă, deoarece fantezia în sine nu este o boală, ci o activitate viabilă și naturală care ajută la creșterea semințelor de dezvoltare psihică."
Carl Gustav Jung
Stephen Neil Grill painting
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.09.2021 la 11:49.
Tu eşti ca pasărea aceea,
care, cândva,-ntr-o zi de vară,
când ploaia se lasă din ceruri
parcă plutind, atât de rară,
zbura de-afară în odaia
în care stam şi, fără veste,
în timp ce, albăstrie, ploaia
se prelingea lin pe ferestre,
mi se opri pe umeri, mică,
şi mă-ntrebă din ochi: - Tu eşti?
şi, nemaiaşteptând răspunsul,
sclipind, pieri pe veci.
Tu eşti...
Eugen Jebeleanu
Dacă vederea cerului albastru te umple de bucurie, dacă lucrurile simple ale naturii au o mesaj pe care îl înțelegi, bucură-te, pentru că sufletul tău este viu.
Eleonora Duse
Dar unde se duce lumea asta? Un psiholog jungian răspunde ...
"Cineva ar putea spune:
" Deci, ești unul dintre cei care cred că omenirea se îndreaptă spre o spiritualizare progresivă? Dar nu vezi ce se întâmplă în lume? "
Și din partea mea aș putea răspunde:
„Ceea ce se întâmplă în lume este prea patologic pentru a nu exista sănătate undeva.
Este prea plin de ură pentru a nu exista bunătate.
Este prea absurd ca să nu existe adevăr.
Este prea prost ca să nu existe inteligență.
Este prea disperat pentru a nu exista speranță.
Și dacă acest avers este la fel de pozitiv și puternic pe cât inversul este negativ și infernal, poate privește viitorul cu mare speranță. ""
din cartea „Noua psihologie”, de Pierre Daco
Revedere - Octavian Goga
Tu, minunată poezie,
Uitatul meu ostrov de flori,
Îmi mai deschizi azi poarta mie,
Când mă întorc din pribegie,
Străin cu paşi rătăcitori?
Îmi tremură durerea-n gene
Cum calc pe vechiul drum bătut;
Sărmane crânguri şi poiene,
Vă năpădiră buruiene
De când noi nu ne-am mai văzut...
Ca un drumeţ din altă ţară
În cale mă opresc ş-ascult:
Aş vrea-n grădina solitară
Un glas să-mi reînvie iară
Din praznicele de demult.
Dar val de neguri mă-mpresoară,
Furtuni au bântuit pe-aici,
Nu-s stelele de-odinioară,
Pe urma lor abia mai sboară
Un roi plăpând de licurici...
Printre cărări dărăpănate
Cresc spini, iar flori de-mi mai răsar,
Se-nclină toate-nrourate
Cu lacrimile adunate
În drum de bietul grădinar
Epoca noastră este pe cale să descopere această lege fundamentală:
ceea ce este necesar
sunt mai puţin actele specific religioase
cât o stare de suflet,
o dispoziţie de spirit care să facă din om un cineva
pe care „prezenţa lui Dumnezeu” să nu-l părăsească niciodată.
Karlfried Graf Durckheim
La sfârşitul zilei, nu este vorba despre ceea ce ai sau despre ceea ce ai realizat. Este vorba despre ce ai făcut cu aceste realizări. Este vorba despre persoana pe care ai ridicat-o la alt nivel, pe cine ai făcut o persoană mai bună. Este vorba despre ceea ce ai oferit înapoi.
Denzel Washington
Momentan sunt 255 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 254 vizitatori)
Marcaje