Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!





Pe străzile semănate cu dragoste
în cele din urmă înfloresc flori.
Banana Yoshimoto

[latan.elena]

Recunostinta este leacul miraculos pentru orice moment dificil. Este cea mai rapida cale de a dizolva nelinistea, de a vindeca dezamagirea, de a inlocui negativitatea cu pozitivitatea. Este drumul cel mai scurt de la un drum infundat la Cale. Si asta pentru ca atitudinea este totul.
Atitudinea restabileste traiectoria corecta, atunci cand te abati de la Cale. Atitudinea este ca o Harta a Mintii. Este precum Satelitul Global de pozitionare al creierului.
O atitudine negativa te va trimite pe drumul nefericirii, cu certitudine, indiferent care e problema. O atitudine pozitiva te va readuce pe Cale catre pacea interioara si fericire.
Neale Donald Walsch



”Recunostinta este leacul miraculos pentru orice moment dificil. Este cea mai rapida cale de a dizolva nelinistea, de a vindeca dezamagirea, de a inlocui negativitatea cu pozitivitatea. Este drumul cel mai scurt de la un drum infundat, la Cale. Este energia care te conecteaza cu Dumnezeu. Este mai usor decat crezi sa ramai pozitiv cand esti inconjurat de – chiar cand esti cufundat in – ceea ce altii ar putea numi ‘negativitate’. Secretul este sa incetezi sa mai judeci, sa nu judeci dupa aparente”.
Cand incetezi sa mai judeci, pui capat unui intreg mod de viata. Acesta nu este un lucru minor. Este o modificare ce iti schimba viata, in atitudine si comportament. Este un miracol.
Dar cum poate cineva sa realizeze acest miracol?
Aceasta este intrebarea la care toata lumea asteapta raspuns. Te rog sa fii foarte atent la ceea ce urmeaza sa spun acum: Calea de a iesi din starea de judecare este sa intri in starea de recunostinta. Acesta este un corolar atat de important, incat ar trebui scris si lipit prin intreaga casa si peste tot in lumea ta. Ba ai putea chiar sa-l tatuezi pe incheietura mainii stangi – sau macar sa-l imprimi pe o bratara pe care sa o porti.
Calea de a iesi din starea de judecare este sa intri in starea de recunostinta.
Asta inseamna sa ramai recunoscator oricare ar fi rezultatul. Orice rezultat. Asta inseamna sa spui: “Iti multumesc, Doamne” chiar si pentru acele lucruri pe care stii sigur ca nu le-ai ales in mod constient si pe care este clar ca nu le vrei.
Cineva a spus, odata: “Fericirea nu inseamna sa obtii ceea ce vrei, ci sa vrei ceea ce obtii”. Acel ‘cineva’ a avut o profunda dreptate. Recunostinta este leacul miraculos pentru orice moment dificil. Este cea mai rapida cale de a dizolva nelinistea, de a vindeca dezamagirea, de a inlocui negativitatea cu pozitivitatea. Este drumul cel mai scurt de la un drum infundat, la cale. Este energia care te conecteaza cu Dumnezeu.
Incearc-o la un moment dat. Data viitoare cand te confrunti cu un rezultat sau cu o experienta nedorita, doar opreste-te. Opreste-te exact in mijlocul evenimentelor – oricare ar fi ele. Doar opreste-te. Pentru o fractiune de secunda inchide ochii si spune in gand: “Iti multumesc, Doamne.”
Respira profund si multumeste din nou: “Iti multumesc pentru acest dar si pentru comoara pe care mi-o aduce.” Asigura-te ca el contine cu adevarat o comoara ce-ti este destinata, chiar daca nu o poti vedea chiar atunci. Viata iti va dovedi acest lucru, daca ii vei da o sansa.
Atunci cand recunostinta inlocuieste judecarea, linistea iti cuprinde tot corpul, blandetea iti inconjoara sufletul, intelepciunea iti umple mintea. Lasa recunostinta sa inlocuiasca judecata si intreaga experienta a vietii tale se va imbunatati, in cinci secunde. Si asta pentru ca atitudinea este totul. Atitudinea restabileste traiectoria corecta, atunci cand te abati de la Cale. Atitudinea este ca o Harta a Mintii. Este precum Satelitul Global de Pozitionare al creierului.
O atitudine negativa te va trimite pe drumul nefericirii. Acest lucru nu poate fi evitat. Asa se va intampla cu certitudine – indiferent care este problema. O atitudine pozitiva te va readuce pe Calea catre pace interioara si fericire. Si, repet, acest lucru nu poate fi evitat. Asa se va intampla cu siguranta, indiferent care este problema.
Totusi, cum poate trece cineva la starea de recunostinta cand imprejurarile sau conditiile sunt, ​ele insele, extrem de cumplite, triste – sau chiar iti ameninta viata. Prin faptul ca stii ca fiecare moment din viata reprezinta o oportunitate extraordinara pentru tine ca sa declari, sa exprimi si sa traiesti experienta interioara a Divinitatii care se afla in tine.
Acesta este un lucru care se poate explica prin faptul ca exista Energia Atractiei.”

fragment din cartea
„Mai fericit decat Dumnezeu” de Neale Donald Walsch




'' Fii recunoscator! Ridica-te si multumeste pentru faptul ca, daca nu ai invatat mai mult, cel putin, pentru ca ai invatat ceva si daca nu ai invatat nimic, atunci multumeste pentru faptul ca nu te-ai imbolnavit, iar daca totusi te-ai imbolnavit, multumeste pentru ca esti in viata. Nu toti au reusit sa se trezeasca azi dimineata. Cineva a adormit ieri pentru ultima data. Exista intotdeauna ceva , ce merita multumiri.Nu fii pesimist.O inima recunoscatoare te face maret!''
Buddha

[latan.elena]

"Frumuseţea se naşte din noroi şi bunătatea din suferinţă"
Gigi Onofrei

[latan.elena]

Respira.
Durerea pe care o simți are nevoie de oxigen și timp, lasă-o să se calmeze.
Observa.
Lucrurile mici fac diferența: o privire, un zâmbet, un detaliu.
Tu alegi.
Vorbește cu oricine, dar dăruiește-te câtorva, aceia foarte puțini care știu să te asculte în cuvintele pe care nu le spui.
Gresit.
Poticniri mici sau greșeli mari, dă-ți voie să încerci.
Minune.
Frumusețea este peste tot, dar numai dacă o privești cu inima bebelușului, o poți înțelege cu adevărat.
Tăcut.
Gândurile negative care vă zumzesc în cap, tinitul inutil al lumii care aleargă, vă asurzesc sufletul.
Recunoaște-te.
În neconcordanțele, nevoile, golurile și neajunsurile din care sunteți făcut.
Și mai presus de toate Iubeste-te.
Dacă nu te iubești cu adevărat, îți va lipsi întotdeauna o bucată de rai
... în acest univers.

Margherita Roncone




Pozitivitatea este o adevărată binecuvântare.Vă permite să apreciați chiar și cele mai mici lucruri,
să înțelegeti întotdeauna partea cea mai bună a oamenilor,
să vezi totul mai frumos decât este.

Antonio Curnetta



Pentru cei care știu să aștepte există întotdeauna o sosire minunată.
Lucrurile frumoase au un ritm lent.
Andrew Cuomo

[latan.elena]

“Ce se poate face cu acest «a gândi» românesc plin de măsura ? Experiență de înțelepciune poate; dar experiență de filozofie ? A gândi e, în general, tocmai dimpotriva: a te dezinteresa, a te înstrăina. Sau poate fi și asta; a fost și asta, iar atunci s-a întâmplat filozofia. Când se vorbește de prin raport la înțelepciunea țărănească, se face o amabilă deviere de sens. Dar fără îndoială că e vorba și aici de o anumită sensibilitate filozofică. Întrebarea e: fără a fi sensibilitatea aceasta o filozofie, poate fi obținuta o filozofie în prelungirea ei? Și are sorti să fie o filozofie mare ?”
(Pagini despre sufletul românesc)

“Orice om la sfârșitul vieții trebuie să scrie Autobiografia unei idei. Ce e mai adânc în noi decât noi înșine este gândul. Ce gând te-a purtat ? Ce gând ai slujit ?”
(Carte de înțelepciune)

“Dacă n-ai avut tăria singurătății, trebuie s-o ai pe cea a însingurării, măcar…”
(Jurnal de idei)

Constantin Noica

Dan Cristian Mihăilescu

[latan.elena]

CE E O PORECLĂ? UN ABUZ.

În țara tuturor formelor posibile de abuz, m-am tot ciocnit recent de multă ignoranță în ce privește noțiunea de ABUZ în sine.

Abuzul se manifestă în orice relație în care unul dintre parteneri nu ține cont de dorințele, sentimentele și nevoile celuilalt.
Abuz înseamnă orice: de la șantaj sentimental, la reproș nefondat, la condiționări agresive, la constrângeri morale, la refuzul de a face plăcere sau de a valoriza, la o atitudine constant critică, la faptul de a îi ignora calitățile și atuurile celuilalt și de a îl reduce la ceea ce l-ar putea pune într-o lumină defavorabilă.

Spre exemplu a-i spune unui ins necultivat cu obstinație că e necultivat e un abuz. A-i vorbi despre cât de educați sunt ceilalți, la fel.
A-i vorbi unui copil despre cât de înzestrați, de capabili de buni și de cuminți sunt colegii lui e un abuz.
A-i vorbi unei femei cu care ești într-o relație intimă despre cât de frumoase sunt altele, când ei nu îi faci nici un compliment, e abuz.
În principiu orice comparație care are ca țintă umilirea, denigrarea, înjosirea sau lezare stimei de sine a celuilalt este abuzivă.
În cazul în care victima e propriul copil e foarte grav.
În relațiile dintre adulți, partenerul cârcotaș, care îl pune pe celălalt în competiție cu alții sau îl insultă vorbindu-i insistent despre calitățile altora, trebuie răcorit cu o replică usturătoare și părăsit imediat.
A refuza să îl atingi pe cel cu care ești intim într-un mod satisfăcător pentru el, a-i ignora sistematic dorințele și așteptările, fie în sens erotic sau pur emoțional, e un abuz.
Criticismul constant, lipsit de orice contrapunct elogios este un abuz.

Nimeni nu poate trăi doar într-un climat de depreciere.
Cineva care se simte nedorit, neacceptat, neînțeles, tratat ca un tarat va sfârși prin a își pierde cumpătul sau prin a deveni la rândul său un abuzator.

E inacceptabilă și o atitudine de fond negativă față de condiția umană. A defini la modul generic, printr-un ”noi” impersonal, ființa altuia în termeni peiorativi este tot un abuz.

Atitudinea abuzatoare este una esențialmente sado-maso.
Sadicul nu simte satisfacție decât lovind și în slăbiciunile și în puterile celui pe care îl dorește. Sadicul dorește și caută doar compania unor inși pe care în sinea sa îi invidiază sau îi pizmuiește.
Masochistul, de asemenea, se simte bine denigrându-se și denigrând și caută companie dezamăgitoare.
Nici unul nici celălalt nu pot concepe faptul că întreaga cheie a existenței armonioase e valorizarea și că sunt incapabili să ierte faptul că nu au fost apreciați și vor să se răzbune inconștient pe viață căutând să se convingă de nimicnicia oricui. Ei nu se apropie de oameni din atracție sau admirație sau plăcerea de a împărtăși valori comune… Se apropie numai și numai de cei la care identifică, real sau închipuit, stigmate, însemne ale autoflagelării sau ale umilinței.




Nu vorbim aici de orice tip de suferință, ci doar de cea care reprezintă o lezare gravă a demnității și stimei de sine.
Cei care suferă de așa ceva se simt insignifianți sau nereușiți și le caută tuturor nod în papură.

Mă dezgustă în aceeași măsură și femeile și bărbații cu asemenea înclinații, fie că sunt doar meschini și zgârciți la inimă sau cruzi și lipsiți de delicatețe.
Toate aceste expresii populare sunt neprețuite.
Omul bun știe foarte bine cum sta treaba cu binele și răul, nu e niciodată confuz.
Cel rău e derutat, nu îi e limpede. Nu înțelege că bunătatea e mărinimie. Omul bun vede întotdeauna ce e admirabil în ființa umană (fie ea generică sau particulară), demn de valorizat.
Bineînțeles că acela care se poartă rău a fost maltratat, dar asta nu schimbă faptul că se poartă rău.

Dacă un adult nu îți e părinte sau copil nu ai de ce să îi faci morală sau proces de conștiință.
Lipsa de civilizație a acestui neam depășește cele mai sumbre viziuni. Pe oriunde te învârți dai peste careva dispus să se autodenigreze doar ca să poată să o facă ”acoperit” cu oricine. Mahala. Un spațiu cultural în care scuipatul zboară liber prin atmosferă, neînfrânat, un loc în care toate furiile și frustrările dau în clocot, nestăvilite, și în care se dau porecle fără scupule.
Este un abuz și să îi spui unei femei ce va simți ea când va fi mamă. Nu e cazul să o avertizezi. Nu suntem identici. Nu avem toți același suflet și același corp. Aceste pretenții de a comunica tiranic concluziile trase din experiența proprie sunt ABUZIVE. E dreptul ei la experiența proprie și unică. N-are nevoie să i-o bage pe gât alta pe-a ei.
Același lucru e valabil și în ce privește relațiile amoroase. Orice sfat necerut dat de un adult altui adult e o mostră de imbecilitate, de apucătură dictatorială și de abuz.
Trebuie să fii și din cale afară de imbecil să nu realizezi că nu există ”situații”, ci doar indivizi distincți cu sensibilități și conștiințe diferite, cu niveluri diferite de profunzime. Suntem irepetabili și avem fiecare dreptul la adevărul și taina vieții proprii… Nu relaționăm identic cu aceiași oameni. Convingerea mea e că e imposibil cât simți iubire pentru viață și mulțumire de sine să te simți victimă, indiferent ce ți s-ar întâmpla. Cineva care se simte bine în pielea lui NU poate fi victimă decât conjunctural, accidental, dar trece, uită repede, se vindecă… În plus, un om care iubește, orice – de la patine cu rotile la zâmbetul unei persoane cu handicap – e împlinit, prin simplul fapt că poate valoriza ceea ce îi e dat să trăiască. Deci n-are cum să se simtă victimă.

Ce e o poreclă? Un abuz. O tentativă de a umili și înjosi pe altul reducându-i ființa și existența la un defect, la o slăbiciune: năsosul, grăsanul, nevroticul, lunganul, schiopul, handicapatul, urâta. Nu contează că omul acela a salvat vieți, ca medic sau ca soldat. Că e un geniu matematic sau artistic. Că e bucuria unor copii, că ajută, că alină, că dăruiește ceva. Nu… Contează, ca în poemul eminescian – ”Criticilor mei”, ce îl face de un soi cu orice zevzec egoist sau apucat, pentru mahalagiu contează doar slăbiciunile lui, doar ceea ce îl face potențial ”un nimic”, un ratat, un dobitoc.

Nu am suportat nici măcar lecturile din acei filosofi care sunt dispuși să vadă doar lături în condiția umană, care o denigrează pentru că, probabil, se detestă pe ei.
Prețuirea de sine e exact ca și igiena personală, dacă te disprețuiești poluezi cu duhori emoționale atmosfera.
Ne-am obișnuit să vedem doar însemnele victimității în desconsiderarea de sine. Nu e chiar așa. Comportamentele dizgrațioase, nedrepte, se leagă de ea. Cel ce se disprețuiește nu e un om modest, ci un satrap care își face deopotrivă rău sieși sau celorlalți.

Pesimismul, ca și nihilismul, nu au nici o legătură cu atitudinea înjositoare. Incapacitatea de a valoriza ceea ce chiar merită valorizat, ostilitatea față de ierarhii și refuzul de a le recunoaște ca atare, ignorarea deliberată a verticalelor, e tulburare psihică. Cea mai evidentă explicație e că persecutații devin persecutori. Torționarii au fost cândva torturați. Iar din această situație există ieșire.

E obligatoriu, într-o lume evoluată, funcțională și cât de cât pașnică să valorizăm. Să relaționăm într-o cheie valorizantă. E condiția sine qua non a civilizației. Nu există dram de civilizație într-o mentalitate care REDUCE ființa individuală sau generică doar la ceea ce are trivial, egoicentric, cupid, meschin și abject. Dezamăgirea sau ura de sine sunt chestiuni remediabile în acest ev. Există terapeuți îndrituiți să rezolve astfel de probleme. Oamenii sănătoși nu au de ce să fie permanent expuși deversărilor resentimentare ale suferinzilor.

Mahalaua este un mediu de abuzatori care au fost abuzați. Ei nu sunt capabili să valorizeze, să vadă frumusețea celor particulare, de fapt ei nu percep frumusețea, sunt orbi și de aceea nesatisfăcuți. Își proiectează urâțenia imaginară, grotescul simțirii asupra a tot ceea ce ating prin simțuri.
Când îți sunt desconsiderate invariabil calitățile, nevoile, dorințele, aspirațiile, nu ai de ales decât între o celulă de izolare și alta. Dacă nu ai bani să fugi pe-o insulă pustie și dacă iubitul nu te poate răpi într-o lume mai bună, te închizi într-o bibliotecă.
În societatea locală, chiar și un individ care nu te cunoaște, cu care n-ai nimic de împărțit, care habar n-are cine ești, și nici nu intenționează, te etichetează fără scrupule, te hărțuiește, îți taie calea cu elan ca să te facă să te simți oribil. Nu există insultă de care să fi fost scutită.

Dacă ”frumusețea e în ochii privitorului” cu siguranță și urâțenia la fel.

Ilinca Bernea

Sursa:Ce e o poreclă? Un abuz. | Bel-Esprit

[latan.elena]

Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.

E o întrebare care uneori mă pune în încurcătură: eu sunt nebun sau ceilalţi?

Partea interesantă la oamenii inteligenţi: par nebuni în faţa proştilor.

Orice nebun inteligent poate crea lucruri mai mari, mai complexe şi mai violente. E nevoie de atingerea unui geniu – şi de un pic de curaj – pentru a te deplasa în direcţia opusă.

Albert Einstein

[latan.elena]

"Fiecare om este o icoană. Ce frumos se vede Dumnezeu prin tine. Deschide cerul cu lucrul mărunt..."
Monahia Siluana Vlad




′′ De fiecare dată când sunt chemat în numele Sufletului Omului, voi urma întotdeauna apelul de oriunde mi se adresează."
Carl Gustav Jung




" Sufletul ajută trupul şi uneori chiar îl ridică de la pământ... este singura pasăre care işi poartă colivia!"
Victor Hugo


Vlad Eftenie

[latan.elena]

Treptat luminile s-au stins
Si noaptea răsări fierbinte
Si-am fost din nou răpit și dus
pe aripi tinere și sfinte.

Unde-am ajuns nu cunoșteam.
Trecurăm dincolo de ape
Si-am pogorât într-un târziu
pe țărmul marilor garoafe.

Fluturi de aur străbăteau
plăpânda mea alcătuire
Si iar am început să plâng
lovit de milă și iubire.

Ochi blânzi veneau în jurul meu
cu candele de mir ușoare
Si-ncet se închega un imn
Tesut din lacrimi si-ndurare.

Cuvânt nu mai era - șopteau
doar adâncimi fără de nume
cu roua umbrei luminând
curat de dincolo de lume.

Ioan Alexandru





























Ulisse Sartini painting

[latan.elena]

''Se-neacă pe apa solzoasă lumina,
zeule mare!
Acum, chiar acum, când citeşti tu, cititorule
cuvintele acestea
viaţa mea curge în faţa ta
şi viaţa ta curge în faţa cuvintelor mele.
Se-neacă pe apa solzoasă lumina.''

Nichita Stănescu




Viaţa este dansul etern al conştiinţei care se exprimă pe sine sub forma schimburilor dinamice de impulsuri inteligente între microcosmos şi macrocosmos, între corpul uman şi corpul universal, între mintea umană şi mintea cosmică.
Trebuie să învăţaţi să transcendeţi agitaţia dialogului interior, căci numai aşa vă veţi putea conecta la această minte abundentă, infinită, creatoare.
Cu cât veţi reuşi să vă acordaţi mai puternic la această minte a naturii, cu atât mai puternic va fi accesul dumneavoastră la creativitatea sa infinită.

Deepak Chopra