Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
„Daca singura rugaciune pe care o rostesti toata viata este un simplu <multumesc>, este suficient.”
Mester Eckhart
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
„Daca singura rugaciune pe care o rostesti toata viata este un simplu <multumesc>, este suficient.”
Mester Eckhart
Nu există lună în tot anul în care natura împodobește rochii mai frumoase ca în august...
Charles Dickens
Bucovina, te iubesc
La mulţi ani, TUDOR GHEORGHE!
Tudor Gheorghe (la naștere Gheorghe Tudor, n. 1 august 1945, Podari, Dolj, România) este cântăreț, compozitor și actor român provenit dintr-o familie de țărani. În perioada sa de formare a realizat numeroase albume, dar cariera sa a devenit fulminantă după 1989. Din 1969, anul primului recital și până în 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai puțin de 22 spectacole de muzică și poezie.
Tudor Gheorghe - Wikipedia
Muzica şi dansul nu au nevoie de cuvinte, se înţeleg oricum. Şi muzica mea e universală.
Am trudit de mi-au sărit ochii din cap să pun în valoare versul, poezia şi cântecul românesc.
Sunt fascinat de frumuseţea limbii mele. Frumoase trebuie să fie toate limbile pământului câtă vreme oamenii se înţeleg între ei comunicându-şi sentimente şi idei.
Tudor Gheorghe
Tudor Gheorghe - Vara vieții mele
Vine vara, trece vara
Ce-a fost verde s-a uscat
Plâng prigoriile seara
După ziua ce-a plecat
Plâng prigoriile seara
După ziua ce-a plecat
Şi m-ajunge un dor de verde
Verde crud bacovian
Ce se şterge şi se pierde
Vara în fiecare an
Ce se şterge şi se pierde
Vara-n fiecare an
~
Parcă dorurile lumii
S-au strâns ghem şi stau aşa
Atârnate-n cornul lunii
Jinduind la câte-o stea
Atârnate-n cornul lunii
Jinduind la câte-o stea
Numai dorul meu aleargă
Peste câmpuri aurii
Şi se-ntreabă ziua-ntreagă
Unde eşti, când ai să vii ?
Şi se-ntreabă ziua-ntreagă
Unde eşti, când ai să vii ?...!!!
Ludmila - George Ţărnea
Te-am iubit, Ludmila, când eram mai mic
Oferindu-ţi zilnic flori presate-n plic
Te-am iubit în taină cu tot visul meu
Agăţat de sfoara unui şubred zmeu
Când săream pe ciotul cailor de var
Te-am iubit, Ludmila, lângă samovar
Tu-mi cântai romanţe pe maidanul surd
Eu ciopleam supliciul unui zmeu absurd
Şi prin toată vara plopilor cu boz
Inventând iubirea te trăgeam de cozi
Şi prin toată vara plopilor cu boz
Inventând iubirea te trăgeam de cozi
Ce mai faci, Ludmila, în ce ploi te scalzi
Şi-n ce iarbă luneci cu genunchii calzi
Flori de măr presate, oarbe flori de crin
Mai păstrez şi astăzi într-un colţ de scrin
Şi mai fug de-acasă când îmi vine chef
Să alerg prin ţara ierbii de sidef
Dar mă-ntorc statornic lângă-acelaşi ceai
Plin de gust de toamnă cum doar tu făceai
Împletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva
Împletind aiurea flori de mucava
Te-am iubit, Ludmila, foarte mult cândva.
Mihai Eminescu
Sara pe deal
Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.
Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină.
Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
Streşine vechi casele-n lună ridică,
Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.
Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuţeşte;
Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbeşte:
Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă,
Ore întregi spune-ţi-voi cât îmi eşti dragă.
Ne-om răzima capetele-unul de altul
Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogată,
Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?
Jeno Major
Virgil Carianopol
În faţa mării
poetului Tiberiu Utan
Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniştit,
Închis din patru părţi de timpul,
Din care nu e de ieşit.
Mă zbat adânc, fără cruţare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aş lovi de tare
Degeaba ţărmii mi-i lovesc.
E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulţumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Şi fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieşi din vremea
În care-ncep să-nnegurez.
Mi-e dorul inima şi gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În ţărmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Şi mie timpul mi-a pus maluri
Şi nu pot sa mai ies din el...
Între mine și ea
S-au ivit dintr-o dată
Un pârâu, o șosea
Și o cale ferată.
N-aveam loc de întors,
Am lăsat-o în noapte
Cu-o hăinuță pe tors
Pregătita să rabde.
Din pârâu nici un val
N-avea gust de-nviere,
Ea stătea sus pe deal
Și-ncepuse să spere.
Numai că pe pământ
E o crudă răsplată,
Mai există oricând
Și o cale ferată.
Semafor-semafor
Dar mai mult tragedie,
Cand traversele dor
Despărțirea târzie.
Și în rest nu-i nimic
Decât fluierul straniu
Despre care toți zic
Că le trece prin craniu.
Între mine și ea,
Nu-i nimic niciodată:
Un pârâu, o șosea
Și un tren ce va sta
Între mine și ea
Pe o cale ferată.
Adrian Paunescu
Minunăţia naturii e că frumuseţile ei sunt veşnic la îndemâna tuturor. Nimeni nu se gândeşte să ia cu el acasă un răsărit sau un apus de soare.
Cel mai bine e să încercăm să înţelegem realitatea prin intermediul sentimentelor, a simţurilor, a intuiţiei şi nu cu ajutorul minţii. Mintea e limitată.
Când ai un necaz, opreşte-te! Opreşte-te, ascultă şi încearcă să găseşti rezolvarea în tine. Pentru că ea e acolo. În tine există ceva care ţi-e foarte aproape şi te încurajează. Ascultă de acel ceva.
Şi nu uita: nu uita: voi fi mereu lângă tine! Voi fi acolo, în aerul pe care-l respiri. Aşa că de fiecare dată când o să vrei să-mi vorbeşti, aşează-te undeva, închide ochii, şi caută-mă. Vorbim! Dar nu în limbajul cuvintelor. În tăcere...
Tiziano Terzani
@Matialonsor
'' Să ştiţi că nu există pe lume ceva mai de preţ şi mai trainic, mai sănătos şi mai folositor în viaţă decât o amintire frumoasă, şi mai ales o amintire plină de farmec din anii copilăriei.''
Dostoievski
"În Lumea lui Dumnezeu, compasiunea e fără de sfârşit, dragostea nu încetează niciodată.
Numai în lumea omului, bunătatea este limitată."
Neale Donald Walsch
Momentan sunt 101 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 101 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje