Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!




"Ai grija de tine în fiecare zi. Esti unic si extraordinar chiar daca ai uitat."
Jacques Salome

[latan.elena]

Oriunde mă voi duce şi cu oricine mă voi întâlni, voi dărui ceva. Darul meu poate fi un compliment, o floare sau o rugăciune. Voi începe chiar astăzi prin a dărui ceva tuturor celor cu care mă voi întâlni, activând astfel procesul de circulare a fericirii, bogăţiei şi abundenţei în viaţa mea şi în vieţile celor din jur.

Astăzi voi primi cu recunoştinţă toate darurile pe care mi le va oferi viaţa. Voi primi darurile naturii: lumina soarelui şi ciripitul păsărelelor, ploaia de primăvară sau prima ninsoare. Voi fi de asemenea deschis faţă de darurile celor din jur, indiferent dacă este vorba de daruri materiale, de bani, complimente sau rugăciuni.

Mă angajez să menţin deschis circuitul bogăţiei în viaţa mea dăruind şi primind cele mai preţioase daruri ale vieţii: afecţiunea, respectul, aprecierea şi iubirea. De fiecare dată când mă voi întâlni cu cineva, îi voi ura mental fericire, bucurie şi plăcerea râsului.''

Deepak Chopra (fragment din cartea Cele sapte Legi spirituale ale succesului)

[latan.elena]

Dorința nu este ceea ce vedeți, ci ceea ce vă imaginați

Paulo Coelho




"Preţios e darul virtuţii care nu priveşte spre măriri, ci spre îmbogăţirile sufleteşti."

Giorgio Vasari

[latan.elena]

Fericirea?
Înseamnă fiecare dimineață în care poți privi cerul albastru senin sau gri cenușiu.
Fiecare rază de soare care mă mângâie și mă încălzește!
Și fiecare strop de ploaie sau fulg de nea care încearcă să-mi fure o sărutare.
Toate culorile și sunetele naturii.
Zâmbetele oamenilor, râsul copiilor, și blândețea bătrânilor.
Fericirea este privirea omului iubit care mă face să mă simt perfectă...
Fericirea înseamnă mâinile obosite dar atât de gingașe ale mamei mele care au puterea de a-mi lua toate durerile sufletești.
Fericirea este orice îmbrățișare pe care o primesc și pe care o ofer.
Fiecare lacrimă pe care o vars din dragoste sau bucurie.
Fericirea este posibilitatea de a dărui ceva, de a face alți oameni fericiți și de a alina un suflet îndurerat.
Fericirea este bucuria celorlalți, realizările lor, fericirea lor.
Fericirea înseamnă amintirile frumoase legate de oameni dragi.
Fericirea înseamnă un suflet liniștit, mulțumit, bun, capabil sa ierte și să dăruiască.
Fericirea înseamnă clipe petrecute alături de oamenii pe care-i iubești.
Emoțiile unui cântec care-ți face sufletul să vibreze.
Fericirea este speranța sau certitudinea că o poți lua oricând de la capăt.
Fericirea este VIAȚA!
Irina Binder

[latan.elena]

UNDE ESTE LOCUL CORECT?
Unde vă simțiți bine și gândiți bine, acesta este modul corect.
Unde sufletul, mintea și inima ta se simt calme - acesta este calea.
Unde poți fi cine ești, asta e: atât.
Unde simți pacea în sufletul tău, rămâi acolo.
Acolo unde ființa ta se bucură lângă altcineva și aduce stabilitate emoțională, rămâi acolo.
Unde simți că nu trebuie să fii altcineva decât tine, rămâi acolo.
Nu căutați fețe și corpuri unice, frumusețea este efemeră și dispare. Căutați un spirit, o minte și o inimă luminoasă care prin strălucirea și lumina sa ajung la voi pentru a străluci mai mult în fiecare zi în același timp.
Să nu încerce nimeni să diminueze strălucirea persoanei de lângă ea; acolo unde îi respecti integritatea și strălucirea intensă, pe măsură ce o respecți pe a ta, rămâi acolo.

Fernando Cantu Segovia



































Painter:© LaShun Beal

[latan.elena]

“Trebuie să se știe ca și iubirea are riscurile ei.”

Ce-i o iubire, ca s-o faci regulă casnică? Se pot despărți așa de ușor doi amanți? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană și se lipește de ea de nu-l poți desface decât cu suferințe de neîndurat… dar două suflete care s-au împletit… au crescut apoi laolaltă?Dacă admiți că o căsnicie e o asociație pentru bunul trai în viață, e rușinos, firește, să protestezi atunci când e dizolvată. Dar cum să primești formula de metafizică vulgară că iubirea sufletească e o conjugare de entități abstracte, care când se desfac se regăsesc în aceeași formă și cantitate ca înainte de contopire: doi litri de apă și sare, puși la distilat, dau un litru și jumătate de apa și o jumătate de litru de sare; amesteci iar și iar ai doi litri de apă și sare? A crede că iubirea sufletelor e o astfel de combinare simplistă înseamnă, firește, a discuta ca toată lumea, prostește…Ofemeie își dă sufletul și pe urmă și-l reia intact. Și de ce nu? Are drept să ia înapoi exact cât a dat. O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie… Trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei.De cele mai multe ori te obișnuiești greu la început să-ți placă femeia fără care mai târziu nu mai poți trăi. Iubești întâi din milă, din îndatorire, din duioșie, iubești pentru că știi că asta o face fericită, îți repeți că nu e loial s-o jignești, să înșeli atâta încredere. Pe urmă te obișnuiești cu surâsul și vocea ei, așa cum te obișnuiești cu un peisaj. Și treptat îți trebuiește prezența ei zilnică. Înăbuși în tine mugurii oricăror altor prietenii și iubiri. Toate planurile de viitor ți le faci în funcție de nevoile și preferințele ei.Vrei succese ca să ai surâsul ei.Orice iubire e un monodeism, voluntar la început, patologic pe urmă. Îți construiești casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, îți fixezi deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile tale de viitor până la moarte sunt făcute pentru doi inși. A plecat de acasă și ești necontenit îngrijorat să nu i se întâmple ceva… Te străpunge ca un stilet orice aluzie despre ea și ești nebun de fericire când, după greutăți materiale și umilințe uneori, ai izbutit să-i faci o surpriză care s-o uimească de plăcere. Totuși femeia crede că din această simbioză sentimentala, care e iubirea, poate să-și ia înapoi numai partea pe care a adus-o ea fără să facă rău restului.Niciun doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuți uniți, căci le-ar ucide pe amândouă. Când e cu adevarat vorba de o iubire mare, dacă unul dintre amanți încearcă imposibilul, rezultatul e același. Celălalt, bărbat sau femeie, se sinucide, dar mai întâi poate ucide. De altminteri așa e și frumos. Trebuie să se știe ca și iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viață și de moarte, unul asupra celuilalt.”

Camil Petrescu

(22 aprilie 1894 – 14 mai 1957),

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Sursa :
A iubi, a înșela, a te îndrăgosti… – WebCultura



Robert Jahns photography

[latan.elena]

''Durerea nu este ceea ce spui, este ceea ce taci.''



Și apoi am început să mă construiesc singur.
O bucată pe rând.
Am învățat încet,
Nu mai vedeam o lume care se schimba
Am încetat să mă amăgesc
M-am văzut schimbându-mă
În fluctuație constantă.
M-am compus ca un mozaic
Am umplut goluri și goluri
Am agregat bucăți, mici și mari
Le-am cusut meticulos
Am avut răbdare cu mine
Cel putin am incercat ...
Și lumea mi s-a părut mai frumoasă.
Raffaella Abategiovanni




Adult este cel care și-a vindecat rănile din copilărie, privindu-le în față, recunoscând adevărul sentimentelor trecute, care, dacă nu sunt ascultate, devin prezente, viitoare, eterne.
Adult este cel care încetează să-și mai caute părinții peste tot și ceea ce nu au putut sau nu au putut oferi.
Este cineva care nu caută satisfacția, relațiile privilegiate, iubirea necondiționată, adică pentru propria sa existență în partenerul său, în copii, în colegi, în prieteni.
Adultul este cineva care își asumă responsabilitățile, dar nu acelea care îi plac ștampilarea cardului, plata facturilor sau repararea mașinilor de spălat. Dar responsabilitățile alegerilor lor, acțiunile lor, temerile și fragilitățile lor.
Responsabili sunt cei care își iau viața la conducere, nu mai dau vina pe criză, guvernul hoț, primarul care încălzește scaunul, societatea bolnavă, porumbeii care poartă boli și profesorul de școală elementară care a fost frustrat.
Arată ca adulți, dar nu sunt.
Un copil rănit deghizat în adult este o bombă cu ceas.
Ceea ce separă copilul de adult este conștientizarea.
Nu poți să te prefaci că nu ți-ai trăit copilăria.
Nu poți fi adult dacă nimeni nu ne-a văzut primul copil.
Adultul este cel care a preluat controlul asupra copilului care a fost și a devenit tatăl sau mama acestuia.
Janusz Korczak

[latan.elena]

Cele mai liniștite cuvinte aduc furtuna.
Friedrich Nietzsche




Furtuna este plânsul în hohote al îngerilor de mila pământenilor.
Elena Stan

[latan.elena]

Voi merge mereu pe aceste maluri,
între nisip și spumă, valul mare va șterge
pașii mei și vântul va arunca spuma.
Dar marea și plaja vor dura. Pentru totdeauna.
Khalil Gibran



Marea este imaginea fantomei evazive a vieții .
Herman Melville

[latan.elena]

“Uităm că suntem niște particule de praf aruncate prin Univers și că drumul spre frumos tot în groapă sfârșește. În tot acest mister care se numește viață, avem o singură certitudine: sufletul. Este singurul pe care merită să te bazezi.”
Chris Simion



''Sufletul meu vine dintr-o lume mai bună, de aceea mi-e mie aşa de dor de stele…''
Nikos Kazantzakis