Elena Latan

[latan.elena]

''Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt.
Treime Sfântă, mărire Ţie! "




Preasfântă Treime miluieşte-ne pe noi! Doamne curăţeşte păcatele noastre! Stăpâne iartă fărădelegile noastre! Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru Sfânt Numele Tău! Amin!





Sfanta Treime

Un om simplu calatorea pe un drum de tara, in tovarasia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul si-a aratat o nedumerire:

- Cuvioase parinte, nu pot intelege cum de in Sfanta Treime sunt trei Persoane care formeaza Una singura. Cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt trei persoane unite, nedespartite, dar fara a se amesteca una cu cealalta ?

- Fiul meu, ii raspunse cu rabdare preotul, sunt si lucruri mai presus de gandirea noastra pacatoasa. Insa, ceea ce spui nu este atat de greu de priceput. Sa privim, de exemplu, soarele! Sa zicem ca sfera de foc, ce dainuieste acolo de veacuri, este Tatal. Apoi, sa spunem ca lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, Ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi, caldura, care vine tot de la soare pentru a ne incalzi, sa zicem ca ar fi Sfantul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina si cu caldura lui nu sunt unul si acelasi lucru si, cu toate acestea, cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare? La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Unul si Acelasi Dumnezeu, Caruia noi, credinciosii, ne inchinam.

Omul, ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Insa, oamenii mandri pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate, mai devreme sau mai tarziu, le sunt accesibile. Omul credincios stie, insa, ca nu mintea si nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.




Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!

[latan.elena]

Iulia Gorneanu - autor

DUMINICA RUSALIILOR. MAGIE ȘI TĂMĂDUIRE.
[/COLOR]
Prăznuită cu mare fast la 50 de zile după Paşti, Rusaliile marchează calendarul popular timp de mai multe zile. Cu rădăcini în mitologia romană, unde apare ca o zi în care se aduceau ofrande florale sufletelor celor plecaţi, această „sărbătoare a rozelor” se transformă sub influența cultului solar geto-dac, fiind identificată mai târziu cu sărbătoarea creștină post-pascală a Rusaliilor.

Duminica Cincizecimii, numită popular Duminica Mare, este sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli. Considerată și ziua întemeierii bisericii creștine, cade întotdeauna la 10 zile după Înălțare și la 50 de zile după Paşti. Cu toate acestea, în aproape toate zonele etnografice de la noi, sunt încă vii nenumărate practici magice precreștine, precum „goana Rusaliilor”, „înstruțatul boului”, „udatul nevestelor” sau „dansul călușului”, relicte ale unui străvechi cult solstițial.

ÎNSTRUȚATUL (împodobitul) BOULUI este un ceremonial agrar pentru fecunditate şi fertilitate, atestat doar în Transilvania. Scenariul constă în împodobirea rituală a unui bou, pentru a fi purtat de flăcăi într-o procesiune desfăşurată pe uliţele satului. Cu o cunună de frunze și flori în jurul grumazului, simbol al puterii și al bogăţiei, boul este însoțit de bărbați tineri, unii dintre ei purtând diverse măști vegetale. Oamenii aruncă apă în faţa cortegiului ceremonial pentru a avea o recoltă bogată. După ce alaiul străbate tot satul, boul este eliberat. Cununa este luată şi jucată într-o dans circular, solar, apoi este desfăcută și ruptă printr-un gest violent, florile și frunzele ei aruncându-se peste cei prezenți. „Jocul cununii” este urmat întotdeauna de o petrecere câmpenească de pomină.

RUSALIILE/ IELELE/ DÂNSELE
Chiar dacă pentru țăranul român biserica are o importanță covârșitoare, rânduindu-i atât viața cât și universul interior, în imaginarul popular Rusaliile continuă să apară drept zâne, asemănătoare Ielelor, care „zboară prin aer în ziua de Rusalii”. Vindicative și nemiloase, sunt înarmate cu tot felul de unelte tăioase cu care-i pedepsesc pe cei care muncesc în zilele lor. („Astăzi sunt gârbovite de bătrâne, dar tot fecioare sunt. Ele cântă şi joacă în anumite zile ale anului, pe la răspântii. În aceste zile oamenii se feresc a lucra, căci zânele îi vor schilodi.” Tudor Pamfile). Cu atât mai mult cu cât „...ele sunt înarmate cu tot felul de unelte tăioase şi frigări ascuţite, cu care-i pedepsesc pe toţi cei care muncesc în zilele lor…”

Unele legende spun că Rusaliile sunt fiicele lui Rusalim Împărat, moarte fecioare. După ce își părăsesc mormintele în Joia Mare şi petrec Paştile cu cei vii, ele nu mai vor să se întoarcă în lumea lor. Alte legende povestesc că ar fi trei fete mari, de pe vremea lui Alexandru Împărat. „Având Alexandru o sticluţă cu apă vie, din care a dat calului său să bea, spre a nu mai muri niciodată, cele trei fete care se aflau la curtea lui au băut şi ele din acea apă, făcându-se astfel nemuritoare. Astăzi sunt gârbovite de bătrâne, dar tot fecioare sunt. Ele cântă şi joacă în anumite zile ale anului, pe la răspântii. În aceste zile oamenii se feresc a lucra, căci zânele îi vor schilodi.” (T. Pamfile).

Pentru a le îmbuna și a le face să plece, femeile le aduc ofrande și le împart pomeni în ajunul sărbătorilor patronate de ele -Todorusele, Duminica Rusaliilor, prima zi din postul Sfântului Petru. Bărbații contribuie și ei la protecția comunității, se organizează în cete și intră în jocul ritual al Călușarilor.

Dezlănțuirea spiritelor nefaste ale Rusaliilor, biruite doar prin dansul apotropaic al călușarilor, atinge cote maxime în această perioadă, întocmai ca la începutul iernii, când lumea e bântuită de strigoi și doar cetele de colindători o mai pot salva. Pentru a se apăra de aceste spirite rătăcitoare, oamenii își împodobesc casele cu ramuri verzi de tei și frunze de nuc, poartă în sân pelin și usturoi, fac pomeni și slujbe de pomenire pentru sufletul morților.

CĂLUȘARII, DANSATORII NOȘTRI EXORCIȘTI
„În numele lui Dumnezeu, Sfântuțul, ne legăm jurând în credință către steag, că vom juca în dreptate, fără supărare și fără murmur...”

Intervalul de timp magic adus de Rusalii descătușează dansul Călușului, cel mai spectaculos, complex, arhaic şi misterios obicei ritual de la noi. Călușul atinge apogeul în aceste zile, pentru a fi „dezlegat” în cea de-a doua săptămână după Rusalii, când are loc moartea şi îngroparea steagului. După intrarea inițiatică în ceată, Călușarii devin personaje sacre, fiind obligaţi să respecte o perioadă impusă de castitate, să păstreze secretul, să poarte un costum specific, cu straie țărănești albe, decorate cu brâu, bete și panglici roșii. Fiecare călușar are la el frunze de alun și de nuc, foi de pelin și usturoi precum și o bâtă, semn al iniţierii feciorilor în vechime, dar şi posibilă armă împotriva duhurilor rele sau reprezentare simbolică a razelor soarelui.

Cetele dansatorilor-exorciști, înzestrați după jurământ cu energii psiho-fizice oculte, au întotdeauna un număr impar de Căluşari. În unele locuri apare și un personaj numit Mutul. Toate cetele sunt conduse, la fel ca cele de colindători, de un Vătaf. Acesta are obligația să supravegheze corectitudinea jocului, să mențină o stare permanentă de vigilență și taină, să diagnosticheze spiritul și gravitatea bolii, în funcţie de semnele date de bolnav în timpul dansului ritual.

Cele mai multe poveşti sunt despre cei atinşi de puterea Rusaliilor, zâne nemiloase care iau minţile și vlaga oamenilor. Nefiind o boală propriu-zisă, ci mai degrabă o transă hipnotică, aceasta nu poate fi vindecată decât prin puterea magica a dansului Căluşarilor. Actul care aduce vindecarea este „doborârea din căluș”. Vătaful atinge cu steagul împodobit cu o legătură de usturoi, una de pelin şi un șnur roşu, pe unul dintre Căluşari. Acesta, căzând la pământ, preia simbolic suferința bolnavului.

În perioada funcționării cetei, Călușarii viețuiesc împreună, cutreieră satele pentru a-i tămădui pe cei bolnavi, grăbesc măritișul fetelor, luându-le în hora lor, joacă pruncii în braţe ca să crească mari şi sănătoși, dorm sub streașina bisericilor pentru a se proteja de duhurile Rusaliilor… Iar dacă se întâlnesc două cete de Călușari în vreo cruce de drum, se „duelează” jucând Călușul până la epuizare. Este o spectaculoasă dezlănțuire de energie, unde arderea, zvâcnirea de flacără și jocul armelor ne duc cu gândul la un străvechi dans solar, cu implicaţii rituale, ludice, medicale şi războinice, în care bărbaţii purtau toiege-mastoide ce semnificau razele soarelui, transformate mai târziu în mastoide de cai solari.

[latan.elena]

O călărire - Nichita Stănescu

Lui Eminescu tânăr

Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucise,
se face depărtare, se face nisip.
Mi-am întors către soare unicul chip,
umerii mei smulg din goană frunzişe.
Câmpul tăindu-l, pe două potcoave
calul meu saltă din lut, fumegând.
Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strigând.

Tobe de piatră bat, soarele creşte,
tăria cu acvile din faţa lui
se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte.
Tăcerea se face vânt albăstrui,
pintenul umbrei mi-l creşte
în coastele câmpului.

Soarele rupe orizontul în două.
Tăria îşi năruie sfârşetele-i carcere.
Suliţe-albastre, fără întoarcere,
privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,
să-l întâmpine fericite şi grave.
Calul meu saltă pe două potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!

Soarele saltă din lucruri, strigând
clatină muchiile surde şi grave.
Sufletul meu îl întâmpină, ave!
Calul meu saltă pe două potcoave.
Coama mea blondă arde în vânt.

[latan.elena]

Tinerețe - Radu Gyr

Ca să cânt tămâioşii tăi ani,
Tinereţea mea, Tinereţe,
mi-ar trebui fluvii semeţe
şi munţi, şi vulcani.

Şi praştii mi-ar trebui, şi sâneţe,
şi herghelii de cârlani,
şi grindini prin crengi pădureţe,
şi râpi prăvălind bolovani,
ca să te cânt, Tinereţe,
ca să cânt tămâioşii tăi ani.

Ca să-ţi cânt răzvrătirile sfinte
şi roşii, sălbaticii cerbi,
mi-ar trebui vântul fierbinte
prin marile stepelor ierbi,

şi vieţile fără morminte,
şi tunetul fără cuvinte,
cu care ştiuseşi să fierbi,
smulgând tot ce-ţi sta înainte,
Tinereţe fierbinte,
Tinereţe cu cerbi...

Ca să-ţi cânt, Tinereţe de-agată
cu creştetu-n fiece stea,
s-ar cuveni lumea toată
de sângele amiezii beată
cu nemărginirile-n ea,

dar mai ales, s-ar cădea,
ah, Tinereţe-nsetată,
ca să te cânt s-ar cădea
inima mea de-altădată,
inima mea,
inima mea ...

[latan.elena]

În Japonia, milioane de oameni au „Ikigai” – un motiv de a se da jos fericiți din pat în fiecare dimineață. Pe tine ce te motivează când te trezești?

Despre insula niponă Okinawa, unde s-a născut filosofia Ikigai, se spune că adăpostește cea mai mare populație de centenari din lume. Oare acest concept contribuie la longevitatea lor?

Dan Buettner, autorul volumului Blue Zones: Lessons on Living Longer from the People Who’ve Lived the Longest, consideră că da.
Conform lui Buettner, conceptul de Ikigai nu aparține exclusiv celor din Okinawa: „Poate că nu au un cuvânt pentru asta, dar în toate zonele albastre, printre care Sardinia și Peninsula Nicoya, există aceeași mentalitate printre oamenii longevivi.”

Buettner sugerează să-ți faci trei liste: valorile tale, lucrurile pe care-ți place să le faci și lucrurile la care te pricepi. Intersecția dintre cele trei coordonate este ikigai-ul tău.

Scriitorul și specialistul în mitologie Joseph Campbell a spus odată:

„Îndemnul meu general pentru studenții mei este ≪Urmați-vă fericirea!≫. Aflați unde este și nu vă temeți să o urmați.

„Ikigai-ul tău se află la intersecția dintre lucrurile la care te pricepi și cele pe care-ți place cel mai mult să le faci”, spune Hector Garcia, co-autorul cărțiiIkigai: Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită. Acesta scrie: „La fel cum oamenii tânjesc după bunuri materiale și bani încă de la începuturile timpului, alți oameni se simt extenuați de goana neîncetată după succes și celebritate și se concentrează în schimb pe ceva mai mult decât bunăstarea lor materială. De-a lungul anilor, lucrul ăsta a fost descris folosind multe cuvinte și practici diferite, dar păstrând această esență în centrul sensului vieții.”



Ikigaie văzut drept punctul de convergență a patru elemente de bază:

Ceea ce iubești (pasiunea ta)
Ceea ce oferi lumii (misiunea ta)
Ceea ce știi să faci bine (vocația ta)
Ceea ce-ți poate aduce bani (profesia ta)
Se spune că dacă îți descoperi propriul Ikigai, vei avea parte de satisfacție, fericire și de o viață mai lungă.

Vrei să-ți găsești propriul Ikigai? Pune-ți următoarele întrebări:

1. Ce iubesc?
2. La ce mă pricep?
3. Pentru ce pot fi plătit acum – sau care dintre aptitudinile mele pot fi transformate într-o profesie?
4. Ce pot oferi lumii?
În cartea lor, Ikigai: Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită, Hector Garcia și Francesc Mirallesexplică cele zece regulicare pot ajuta pe oricine să-și găsească propriul Ikigai.
1. Fii activ și nu te pensiona!
2. Adoptă un ritm de viață mai lent.
3. Mănâncă doar până te simți 80% plin.
4. Înconjoară-te de prieteni sinceri.
5. Fii în formă făcând mișcare zilnic.
6. Zâmbește și oferă atenție oamenilor din jurul tău.
7. Reconectează-te cu natura.
8. Fii recunoscător pentru orice-ți înseninează ziua și te face să te simți viu.
9. Trăiește clipa.
10. Urmează-ți ikigai-ul
Lucrurile care contează cu adevărat pentru tine îți pot deschide ikigai-ul.



Urmează-ți curiozitatea!

Filosoful și activistul pentru drepturi civile Howard W Thurman a spus:

„Nu întreba de ce are lumea nevoie. Întreabă-te ce te face să te simți viu, apoi du-te și fă-o. Pentru că lumea de asta are nevoie, de oameni care s-au trezit la viață.”

Pentru milioane de oameni, problema e că au încetat să mai aibă curiozități legate de experiențe noi, pe măsură ce și-au asumat responsabilități și și-au construit rutine. Începe să uite că există pe lumea asta lucruri inedite, de care se minuna. Dacă te numeri printre acești oameni, poți să schimbi această atitudine, mai ales dacă încă mai cauți sens și împlinire în viața ta.
Albert Einstein ne încurajează să ne urmăm curiozitățile. A spus odată:

„Nu te gândi la motivele pentru care-ți pui întrebări, pur și simplu nu te opri din cercetat. Nu-ți face griji despre lucrurile la care nu poți să răspunzi și nu încerca să explici ceea ce nu poți să știi. Curiozitatea e o motivație în sine. Nu ești uluit când contemplezi misterele eternității, ale vieții, ale minunatei structuri din spatele realității? Ăsta e miracolul minții umane – să-i folosește structura, conceptele și formulele drept instrumente, prin care să explice ceea ce vede, simte și atinge omul. Încearcă să înțelegi câte-un pic mai mult în fiecare zi. Să-ți păstrezi sfânta curiozitate.”

Un exemplu clasic este curiozitatea lui Steve Jobs față de fonturi, care l-a determinat să facă un curs aparent inutil despre tipografie și astfel să-și dezvolte afinitatea față de design.
Mai târziu, pasiunea lui a devenit un ingredient esențial al computerelor Apple și principalul element care a diferențiat Apple pe piață.

Ne naștem curioși. Impulsul nostru nesățios de a învăța, inventa, explora și studia merită să aibă același statut ca toate celelalte impulsuri din viața noastră.
Împlinirea devine principala prioritate pentru cei mai mulți dintre noi. Milioane de oameni încă se chinuie să afle ce sunt sortiți să facă. Ce-i entuziasmează. Ce-i face să piardă șirul orelor. Ce scoate ce-i mai bun din ei.

„Intuiția și curiozitatea noastră sunt busole interne foarte puternice, care ne ajută să ne conectăm cu propriul Ikigai”, scriu Hector Garcia și Francesc Miralles.
Care e acel unic lucru simplu pe care-ai putea să-l faci astăzi, ca expresie a propriului Ikigai?
Găsește-l și urmează-l cu tot sufletul, dacă o vei face cu mai puțină hotărâre, poate la un moment dat vei considera că nu ai fost demn de timpul tău limitat pe planeta Pământ.

Sursa:Filosofia japoneză Ikigai: bucuria de a te da jos din pat ...




Metoda Ikigai – „Geniile nu se nasc, geniile se creează”. Secrete din Japonia. Când imposibilul devine posibil. „Răbdarea dublată de perseverență ne duce la realizarea obiectivelor.”

„POTRIVIT JAPONEZILOR, TOȚI AVEM, ÎNLĂUNTRUL NOSTRU, UN

IKIGAI

SAU CHIAR MAI MULTE, CU TOATE CĂ NU ȘTIM ÎNCĂ ACEST LUCRU.”

„ESTE ESENȚIAL SĂ FIM ÎN ARMONIE CU

IKIGAI

-UL NOSTRU ÎN FIECARE ETAPĂ A VIEȚII. ÎN CAZ CONTRAR, VOM SIMȚI CĂ NE-AM ABĂTUT DE LA DRUMUL PROPRIU ȘI CĂ FORȚELE DIN EXTERIOR AU PRELUAT CONTROLUL ASUPRA VIEȚII NOASTRE COTIDIENE.

IKIGAI

-UL ESTE ASEMENEA UNEI FRECVENȚE RADIO. CU CÂT NE SINCRONIZĂM MAI BINE CU EL, CU ATÂT ESTE MAI PREGNANTĂ IMPRESIA CĂ VIAȚA NOASTRĂ ARE UN SENS.”

„NU ESTE BINE SĂ NE LĂSĂM STRIVIȚI DE POVERILE TRECUTULUI, CĂCI SUNTEM LIBERI SĂ HOTĂRÂM CE VREM SĂ FIM ȘI SĂ FACEM ÎN FIECARE MOMENT. (…) FIECARE TIP DE ARTĂ ESTE UN MIJLOC MINUNAT DE A FI PREZENȚI ȘI NE AJUTĂ SĂ INTRĂM ÎNTR-O STARE DE FLUX.”

„DACĂ AI UN OBIECTIV PE CARE CREZI CĂ-L POȚI REALIZA ÎN ZECE ANI, CEA MAI BUNĂ STRATEGIE CA SĂ DEVINĂ REALITATE ESTE SĂ TE GÂNDEȘTI LA MODALITĂȚI DE A REALIZA ACEST OBIECTIV ÎNTR-UN AN.” (PETER THIEL – INVESTITOR ÎN SILICON VALLEY)

„RĂBDAREA FĂRĂ ACȚIUNE CONDUCE LA O VIAȚĂ PASIVĂ. RĂBDAREA DUBLATĂ DE PERSEVERENȚĂ NE CONDUCE LA REALIZAREA OBIECTIVELOR.”

„SĂ DEDICĂM TIMPUL NOSTRU OAMENILOR CARE CONTEAZĂ PENTRU NOI. SĂ NE ÎNDEPĂRTĂM DE TOT CEEA CE NE SUBMINEAZĂ STAREA DE SPIRIT. SĂ GĂSIM TIMP SĂ FACEM CEEA CE NE DORIM DE FAPT.”

MAI MULT:

Ikigai - Geniile nu se nasc, geniile se creează | Jurnal Spiritual

[latan.elena]

E o bucurie să descoperi un suflet curat. Sunt suflete care seamănă cu primele cărți pentru copii: conțin puține cuvinte și sunt pline de culori.
Christian Bobin




“ Omul este o carte unica. Nu se lasa prinsa in mana si rasfoita de catre oricine. El este autorul care se deschide si se lasa citit in fata cui doreste, arata paginile pe care le doreste, cand doreste. El spune si se auto-comenteaza. Iar aceste carti, se stie, sunt toate diverse, fiecare scrise intr-un singur exemplar. Aceste documente umane isi arata secretul lor doar in fata acelora care stau in fata lor in liniste si cu modestie”
Giuseppe Colombero




Cele mai curate și mai grijulii suflete sunt cele care iubesc culorile.
I. I. Ruskin




„Atenţia este cea mai simplă formă de iubire; prin ea binecuvântăm şi suntem binecuvântaţi.”
John Tarrant



Mă simt bine singur, dar nu sunt un singuratic. Îi aleg pe cei de lângă mine nu de teama singurătăţii, ci pentru că îmi sunt necesari. Dar sunt puţini cei cu care rămân, pentru că aşa suntem noi făcuţi: să fim cu puţini...
Agostino Degas




A avea este o stare, la fel și a nu avea este o stare. În fond, nu avem nimic, decât inima care arde în noi. Dacă inima se stinge, se sting și lucrurile. Se stinge tot. Păstrați-vă inimile...
Savatie Baștovoi


Hisao Kanno

[latan.elena]

Cântec-Nichita Stanescu

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.

[latan.elena]

''Cea mai minunată frumusețe este frumusețea sufletească, sufletul este frumos, când este împodobit cu Sfântul Duh, când are în el podoabele date de Duhul cel Sfânt."
Sfântul Clement Alexandrinul




"Omul e om cînd simte harul, dumnezeiescul în el."
Părintele Galeriu






































anelia pavlova paintings

[latan.elena]

"Un Inițiat nu vorbește numai prin cuvinte. Limbajul său poate fi comparat cu acela al naturii. Ce face natura?...Ea ne trimite fără încetare niște mesaje; nu se folosește de cuvinte și totuși ea ne vorbește: soarele, stelele, pădurile, lacurile, oceanele, munții... ne vorbesc, si ne comunica fără încetare ceva din viața lor, din secretele lor. Aceste comunicări se înregistrează în noi, dar noi nu le conștientizăm. Și totuși, datorită lor sensibilitatea noastră se îmbogățește, încet-încet, înțelegerea noastră se ameliorează. Nu știm cum apare această înțelegere, dar ea se produce.
Limbajul unui Inițiat este identic asadar cu acela al naturii. Datorită puterii spiritului său, el emană niște particule, proiectează niște raze și, în mod conștient sau inconștient, cei care le primesc se simt luminați, îmbogățiți."
Omraam Mikhaël Aïvanhov














arnar kristjansson photography

[latan.elena]

”Iată, sunt aici.
Și e cerul acesta deasupra mea.”
Simone de Beauvoir



''Nu în cerul înstelat şi nici în splendoarea unei corale ni se dezvăluie în toată perfecţiunea sa, măreţia infinitului în finit; ea se află în sufletul omenesc.''
Rabindranath Tagore



''Din intreaga memorie, valoreaza doar darul suprem de a evoca vise.''
Antonio Machado