Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!
''Eu trec ca un lampagiu; împing corăbii în larg şi dezgrop obiecte preţioase; înlătur patina de pe tablouri întunecate; acordez, armonizez, aduc în prim-plan, modelez, aduc la suprafaţă, aprind, sprijin, susţin, inspir; plantez seminţe; cercetez caverne; descifrez hieroglife; citesc în ochii oamenilor - singură - singură în activitatea mea.''
Anais Nin
“Nu ai nevoie de niciun pretext pentru a celebra viata. Cel mai bun motiv este faptul ca te iubesti pe tine insuti si te simti recunoscator pentru abundenta si binecuvantarile de care te bucuri. Viata este un dar minunat si fiecare noua zi aduce cu sine atat de multe motive de celebrare incat chiar ar trebui sa faci acest lucru. Nu astepta niciodata o invitatie la petrecerea vietii. Da tu insuti o astfel de petrecere.”
Sonia Choquette
https://www.youtube.com/watch?v=XXVs-FSag4s
„Satul e atemporal. Conştiinţa surdă, mocnind sub spuza grijilor şi a încercărilor de tot soiul, conştiinţa de a fi o lume pentru sine a dat satului românesc, în cursul multelor secole foarte mişcate, acea tărie, fără pereche de a boicota istoria, dacă nu altfel, cel puţin cu imperturbabila sa indiferenţă. Boicotul instinctiv se ridica împotriva istoriei, ce se făcea din partea străinilor în preajma noastră. Mândria satului de a se găsi în centrul lumii şi al unui destin ne-a menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în „istoria“ făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale pentru vremuri când va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româneşti“
Lucian Blaga, Laudă satului românesc
''Satul este o lume a copilăriei. A spus-o Lucian Blaga și au confirmat-o etnografii, antropologii, sociologii, care au constatat că satul este locul manifestării intuitive a persoanei, locul poveștii și mitului, al legăturilor directe și al continuității. Jocul și jocurile lor, ca și basmele istorisite de bă*trâni, îi leagă pe copii de temele fundamentale ale lumii, de viață și de moarte, de bucurie și durere, de bine și de rău.Copilul se juca, muncea și creștea. Nu se sfia de moarte sau de naștere, nici de boală sau de rău; ba chiar avea tehnicile lui de comunicare cu cei de dincolo sau cu spiritele tutelare ale morții sau naturii.''
Continuare:Familia în satul românesc de altădată - Ziarul Lumina
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.06.2021 la 13:03.
Gradina Hestiei
"Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi-ţi răsfiră-n soare, şi-ţi răsfiră-n vânt
Paginile-n care, peste-albastru-ţi cânt,
Şi-a cernut tăcerea pulberea-i cernită…
Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi mă-nvaţă iarăşi cântul bunei veşti,
Să mi-l cânt, cum cântă florile-n fereşti,
Oglindită-n geamul larg deschis în soare…
Dorul meu,
În suflet mi-a crescut o floare!
Apăr-o de vânturi şi dă-mi viers s-o cânt…
Dorul meu,
În geamul larg deschis în vânt
Cântă astăzi viaţa, cântă-nfiorată,
Cald ca nicăieri, sfânt ca niciodată!"
Cântă astăzi viaţa - Elena Farago
''Intr-o lume coplesita de uratenie refractata din oglinzi murdare, curcubeele sunt semne de bine, frumos si adevar nemasluit.''
“Dumnezeu așează curcubee în nori astfel încât fiecare dintre noi, în momentele cele mai întunecate și mai dureroase, să putem zări posibilitatea speranței.”
Maya Angelou
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.06.2021 la 13:22.
"Sunt femei pe care le uiți dinainte de a le avea...
Și femei pe care nu le mai poți uita o viață, chiar dacă poate că nu ai îndrăznit să le atingi nici măcar în gând... Sau chiar dacă poate ai crezut că le-ai avut, fără să știi că astfel de femei nu pot fi vreodată "avute".
Ele vin să dea, nu să ia... vin să spargă sertarele în care încerci să le înghesui, vin să dea foc paturilor procustiene în care lumea încearcă să le vâre, vin să dea de pământ cu toate etichetele ce nu le vor putea fi vreodată lipite, vin să zboare, nu să se târască, vin să te învie cu un sărut, cu un cuvânt sau cu o mângâiere, când toți cei din jur te omoară câte puțin în fiecare zi- sau poate că o faci chiar tu!
-Vin să îți vindece rănile, să îți pună aripi și să ți le mângâie apoi cu încurajarea lor...sau poate cu o mustrare pe care nimeni nu a îndrăznit vreodată să ți-o rostească, iar ele o fac cu atâta nonșalanță...vin să te înalțe fără ca asta să le umilească, să te lase mai bogat fără ca asta să le sărăcească, vin să sculpteze cu îndrăzneală îngerul în blocul de piatră în care îl ascundeai, vin să aducă lumină în viața ta, chiar dacă o aduc poate printr-o furtună, un cutremur sau un uragan...
Dispar într-o zi, la fel de brusc cum au apărut, fără niciun avertisment...și pe măsură ce trece timpul te vor uimi cu tot ceea ce nu ai fost capabil să vezi în ele, în timp ce amintirea lor te va bântui din ce în ce mai tare din fotoliul în care ai da orice să le mai vezi așezate, ca în zilele când luai “for granted” darul pe care ți-l făcuse Dumnezeu prin zâmbetul lor prezent acolo, în clipa aceea, în viața ta...doar pentru tine!
Când alte femei îți sunt bolovan pe aripi, ele îți sunt piatră de hotar; atunci când se lasă prinse, îți vor fi temelie a unei existențe noi, în care vei fi tu, în cea mai frumoasa și îndumnezeită versiune a ta."
Alexandra Svet
''Am ajuns la concluzia înfricoșătoare că eu sunt elementul decisiv. Abordarea mea personală este cea care creează climatul. Este starea mea de zi cu zi care determină vremea ... În toate situațiile, răspunsul meu este acela în care se decide dacă o criză este escaladată sau neescaladată, iar o persoană este umanizată sau este dezumanizată.''
Johann Wolfgang von Goethe
Adevarata libertate este intotdeauna spirituala. Ea are de a face cu forul cel mai profund al fiintei tale, care nu poate fi pus in lanturi, care nu poate fi incatusat, care nu poate fi inchis in puscarie.
A sti inseamna a fi liber, liber de toate inchisorile; ale trupului, ale mintii, care exista in afara ta. Pur si simplu traieste-ti viata ca pe o enorma bucurie si sarbatoare, ca pe un dar al Firii!
De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire.
Osho
Cum putem folosi cele 7 oglinzi eseniene pentru a intelege cine suntem si de ce avem nevoie.
Cine sunt esenienii? Esenienii sunt un grup de oameni iluminati divin care credeau ca sunt pe aceasta planeta pentru a impartasi iluminarea. Esenienii erau adeptii autodisciplinei si a unei vieti pline de milostenie. De ce avem aceste oglinzi? In fie
Cine sunt esenienii?
Esenienii sunt un grup de oameni considerati a fi iluminati care credeau ca scopul lor pe aceasta planeta era de a impartasi iluminarea. Esenienii erau adeptii unei vieti pline de piosenie si disciplina spirituala si chiar se spune ca Isus era un descendent al acestora.
Care este originea acestor oglinzi?
In fiecare clipa a existentei noastre cream ceva, indiferent ca suntem sau nu constienti de acest lucru. Oglinzile eseniene ne arata ceea ce cream si sunt o reflectie eterna a acestor creatii.
Cand emitem o vibratie negativa, universul sau Dumnezeu (fiecare cum doreste sa il defineasca) reflecta acest lucru ca sa ne ajute sa invatam. Ne aminteste cu blandete ceea ce se intampla in interiorul nostru, ca sa devenim constienti de propria noastra creatie. Cand nu realizam ceea ce se intampla, efectul de oglinda isi mareste intensitatea. Acest lucru poate echivala cu pierderea unui examen la scoala, ceea ce inseamna ca ne confruntam cu o versiune mai dura a reflectiei initiale.
Universul nu ne judeca atunci cand ne reflecta ceva, universul este iubitor in mod neconditionat si reflecta exact ceea ce proiectam – pozitiv sau negativ. Iubirea neconditionata nu da dovada de mila, ci de respect.
Cand emiti negativism, Universul nu intervine pentru a-ti face viata mai usoara. In schimb, sta langa tine plin de iubire si de incredere ca iti poti reveni in urma provocarilor pe care le intampini datorita efectului de oglinda.
Iubirea universala crede in tine si te respecta suficient de mult pentru a-ti arata in mod neconditionat ceea ce proiectezi in exterior, pentru a te ajuta sa evoluezi si sa-ti depasesti limitele. Ceea ce pare lipsa sa de compasiune este, de fapt, milostenie absoluta.
Cele 7 oglinzi ne ajuta sa ne intelegem mai bine pe noi insine, precum si rolul pe care oamenii si experientele din viata noastra il au in evolutia noastra personala pe acest pamant.
Care sunt cele 7 oglinzi?
Oglinda 1: Ceea ce vezi in exteriorul tau este o reflectie fidela a ceea ce esti tu in acel moment.
(Tine minte ca oglinzile reflecta atat constientul cat si subconstientul.)
Oglinda 2: Atragi ceea ce judeci.
Vei observa deseori acest tipar in multiple aspecte ale vietii tale daca esti foarte atent. Tine cont de faptul ca exista o mare diferenta intre a judeca si a observa. Una este sa ai preferinte (discernamant) si cu totul altceva este sa emiti o acuzatie cu privire la ceva anume. Iar atunci cand judeci, lucrurile la care opui rezistenta sunt, de fapt, cele pe care le hranesti si le atragi in viata ta.
Oglinda 3: Cea de-a treia oglinda iti va arata ceva ce ai pierdut, la care ai renuntat sau care ti s-a luat.
Cand vedem ceva ce iubim si ne dorim in cineva, este, de fapt, ceea ce am pierdut, am dat sau ni s-a furat din propria noastra viata. Fiecare relatie interumana reflecta relatia cu propriul nostru sine si deseori incercam sa redobandim acel ceva pierdut cand eram copii. Poate fi vorba de bucurie, inocenta, cinste si integritate, curaj sau iubire, pe care sinele incearca sa le redobandeasca.
In aceasta oglinda isi are originea, printre altele, gelozia.
Oglinda 4: Reflecta o iubire uitata
Poate fi vorba de un mod de a trai, o relatie pierduta sau neterminata. Deseori sunt experiente dintr-o viata anterioara care s-au terminat cu o concluzie gresita. Acestea se vor tot repeta pana cand se va ajunge la concluzia corecta si sufletul va dobandi intelepciune prin lectia invatata.
Oglinda 5: Oglinda unui aspect al mamei sau al tatalui care se manifesta.
Se spune ca atunci cand ne casatorim, cautam un partener care sa semene cu mama sau cu tatal nostru. Si deseori ajungem sa imitam comportamentul sanatos sau nesanatos al parintilor nostri, pe care l-am invatat in copilarie. Cand eram copii, parintii erau ca niste semizei pentru noi, iar aceasta oglinda este o reflectie a relatiei noastre cu altii si cu principiul de Dumnezeu/Mama si Tata Ceresc.
Oglinda 6: Noaptea intunecata a sufletului – partile reprimate ale sinelui pe care le-ai condamnat se vor reflecta prin oameni sau situatii care apar in viata ta.
Daca avem o puternica incarcatura emotionala fata de o persoana sau o experienta, atunci e bine sa incercam sa intelegem ce element profund sau reprimat din noi insine ne reflecta persoana sau experienta respectiva. In momentul in care ne dam seama care este acesta, atunci vom putea incepe sa ne vindecam.
Dumnezeu nu da niciodata unui om mai mult decat poate duce si cand ne confruntam cu o situatie dificila avem de ales sa o intampinam ca pe o manifestare puternica a lui Dumnezeu sau sa ne comporta ca niste victime.
De multe ori, cele mai reprimate parti ale noastre sunt si cele pe care le gasim cele mai atragatoare intr-un partener! Scopul acestui fenomen este sa ne vedem pe noi insine ca intreg, pentru a ne intregi si a fi completi.
Oglinda 7: Oglinda conceptului de sine atat la nivel constient cat si subconstient.
Vei intalni oameni care oglindesc parerea pe care o ai despre tine. Aceasta poate fi cea mai puternica oglinda, pentru ca nu tot timpul suntem constienti de relatia cu noi insine.
Cei din jur ne vor percepe si se vor purta cu noi asa cum noi ne purtam fata de noi insine. Daca avem o stima de sine scazuta si nu ne acceptam propria frumusete si intelepciune, nici altii nu o vor recunoaste. Daca suntem plini de manie, amaraciune si lipsiti de iubire fata de altii, la fel vor reactiona si ei in relatie cu noi. Daca ne schimbam perceptia fata de noi insine, schimbam intreaga lume. Poate ca este timpul sa fim mai plini de bunatate, iubire si compasiune fata de noi insine si fata de ceilalti.
De exemplu, daca te surprinzi mereu spunand ca “oamenii profita de mine” inseamna ca, de fapt, tu esti cel care profita de propriul tau timp, energie si resurse pentru a le face altora pe plac. Oamenii care iti apar in viata si “profita” sunt invatatorii tai, reflectand felul in care te tratezi pe tine insuti.
Sursa:https://viataverdeviu.ro/oglinzi-esseniene
In fata marii...
Cum seaman eu cu tine, mare,
La fel, mereu nelinistit,
Închis din patru parti de timpul,
Din care nu e de iesit.
Ma zbat adânc, fara crutare,
Ma trag în mine, ma-nvrajbesc,
Dar oricât as lovi de tare
Degeaba tarmii mi-i lovesc.
E-o lupta fara-asemanare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s multumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Si fara sa îngenunchez,
Dar nu pot, nu, iesi din vremea
În care-ncep sa-nnegurez.
Mi-e dorul inima si gândul
Tot rani, la zbatere proscris,
Dar înca lupt sa nu stau numai
În tarmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Si mie timpul mi-a pus maluri
Si nu pot sa mai ies din el...
Virgil Carianopol
arnar kristjansson photography
Mihai Eminescu
Venere si Madonă
Ideal pierut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.
Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,
Brat molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie,
A femeiei, ce si astăzi tot frumoasă a o revăd.
Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Suflet îmbătat de raze si d-eterne primăveri,
Te-a văzut si-a visat raiul cugrădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer
Si-a creat pe pânză goală pe Madona Dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Fată pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieti de poezie,
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Si-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când viata pustiită râde-o rază de noroc.
Am văzut fata ta pală de o bolnavă betie,
Buza ta învinetită de-al coruptiei muscat,
Si-am zvârlit asupră-ti, crudo, vălul alb de poezie
Si paloare-i tale raza inocentei ei I-am dat.
Ti-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ti murdare ochiu-aurorei matinal.
Dar azi vălul cade, crudo! dismetit din visuri sece,
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-nghet
Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece
Mă învată cum asupră-ti eu să caut cu dispret!
Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nselăciune
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăiunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece si cu suflet de venin!
*
Plângi, copilă? -- C-o privire umedă si rugătoare
Poti din nou zdrobi si frânge apostat-inima mea?
La picioarele-ti cad si-ti caut în ochi negri-adânci ca marea
Si sărut a tale mâne, si-i întreb de poti ierta.
Sterge-ti ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă si nedreaptă, fără razem, fără fond.
Suflete! De-ai fi chiar demon, tu esti sântă prin iubire,
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.
"Doamne, fă din ce in ce mai mult ca tot ce există să fie frumos şi tot ce e frumos să existe”.
Vladimir Ghika
,,Viaţa ne dă mereu o a doua şansă care se numeşte mâine.''
Paul Fort
Momentan sunt 110 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 110 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje