Semnul de recunoastere al ignorantei tale este taria cu care crezi in nedreptate si in tragic. Ceea ce omida numeste sfarsitul lumii, adevaratul maestru numeste fluture. Richard Bach
Semnul de recunoastere al ignorantei tale este taria cu care crezi in nedreptate si in tragic. Ceea ce omida numeste sfarsitul lumii, adevaratul maestru numeste fluture. Richard Bach
Am învăţat că oricând se poate întâmpla orice şi eu
trebuie să fiu pregătit pentru asta.
Am învăţat să privesc spre trecut cu înţelegere, spre
prezent cu bucurie şi spre viitor cu nădejde.
Am învățat că viața îți oferă o mulțime de lecții și că
mereu mai există ceva de învățat.
Am învățat să spun „Îmi pare rău”, „Te rog să mă ierţi”,
„Mulţumesc”, „Te iubesc”.
Am învăţat să intru şi să ies din noaptea neagră a sufletului.
Am învățat că nu am învățat nimic… (Hrisostom Filipescu)
Fii blând. Fii bun. Fii generos. Fii cald. Fii iubitor. Fiecare persoană pe care o întâlnești are propria poveste, propria luptă de dus. Nu te mânia, nu te supăra, nu ridica vocea și nu râde de nimeni. Nu poți ști ce suferință se ascunde în sufletul lor și nici încercările la care i-a supus viața. Nu lua totul în derâdere. Nu persifla. Nu trece pe lângă cineva care plânge fără să-i oferi ajutorul. Chiar și un surâs este mai bun decât nimic, chiar și o vorbă bună poate face minuni. Nu contează că este un străin cel care ți-a ieșit în cale, nu contează dacă este sărac sau bogat, dacă are sau nu nevoie de ajutor. Tu oferă-l din toată inima fără să te simți obligat și fără a aștepta răsplată. Fiecare gest izvorât din inimă te va umple de pace și liniște. Nici după ce dai pomană sufletul tău nu se va simți atât de ușor, atât de fericit. Fii cea mai bună parte a ta, cea mai bună variantă. Oriunde. Oricum. Oricând.
Sursa: Dincolo de vise
Raspunsuri ale Calugarului Simeon de la muntele Athos la intrebarile existentiale ale omului
Cine este cel mai bun profesor?
– Suferinta.
Iar cel mai rau profesor?
– Placerea.
Care este abilitatea cea mai rara?
– Capacitatea de a da.
Cea mai buna abilitate?
– Capacitatea de a ierta.
Care este cea mai dificila abilitate?
– Abilitatea de a tacea.
Care este cea mai importanta abilitate?
– Abilitatea de a cere.
Care este cea mai necesara abilitate?
– Capacitatea de a asculta.
Care este cea mai periculoasa lupta?
– Cea fanatica.
Care este obiceiul cel mai neplacut?
– Cheful de cearta.
Care este obiceiul cel mai nociv?
– Vorba multa.
Care persoana este cea mai puternica?
– Oricine este capabil sa inteleaga Adevarul.
Care persoana este cea mai slaba?
– Oricine se simte mai puternic.
Care este persoana cea mai inteligenta?
– Cea care isi urmeaza inima.
Ce afectiune este cea mai periculoasa?
– Atasamentul de corpul fizic
Cine este cel mai sarac?
– Cine iubeste cel mai mult banii.
Cine este mai aproape de Dumnezeu?
– Cel milostiv.
Cine este cel mai slab?
– Care Invinge pe altii.
Cine este cel mai puternic?
– Care invinge pe sinele sau.
Cum sa te lupti cu problemele?
– Cu bucurie.
Iar cu suferinta?
– Cu rabdare.
Care este semnul unui suflet sanatos?
– Credinta.
Care este semnul unui suflet bolnav?
– Disperarea.
Care sunt semnele actiunilor gresite?
– Iritarea.
Care sunt semnele faptelor bune?
– Pacea sufleteasca.
Sandor Kasza
DOAMNĂ
Sunt cavalerul tău în armură strălucitoare... şi te iubesc
Tu mai făcut ceea ce sunt acum... şi sunt al tău
Dragostea mea, sunt atâtea moduri
în care aș vreau să-ţi spun... te iubesc
Lasă-mă pentru totdeauna să te îmbrățișez...
Tu ai plecat, şi m-ai lăsat să par un nebun
Sunt așa pierdut în a ta iubire
Și da, noi aparținem unul celuilalt
Vei crede tu oare în cântecul meu?
Doamnă, atât de mulți ani am crezut Că nu te voi găsi niciodată
Tu ai venit în viaţa mea, ...şi mi-ai împlinit-o... pentru totdeauna
Lasă-mă să mă trezesc şi să te văd în fiecare dimineaţă
Lasă-mă să te aud cum îmi șoptești încet...la ureche
În ochii mei... nu văd pe altcineva decât pe tine,
Nu există altă dragoste ca a noastră
Şi da, oh da, te voi vreau mereu lângă mine
Te-am așteptat așa de mult timp...
Doamnă, iubirea ta este singura de care am nevoie
Și lângă mine e locul unde vreau ca tu să fii
Căci dragostea mea este ceva ce vreau ca tu să știi:
este ceva ce vreau ca tu să știi
Tu ești dragostea vieții mele... Ești doamna mea!
"O doza zilnica de visare cu ochii deschisi vindeca inima, calmeaza sufletul si intareste imaginatia."
Richelle E. Goodrich
Cine se uită prin ochii tăi?
Este o întrebare care pătrunde atât de adânc cât îi permiți.
Cine se uită prin ochii tăi? Cine este acel EU care se uită și este conștient de însăși activitatea de a se uita? Cu cât încerci să îl definești cu atât EU-l își pierde corporalitatea și devine o multitudine de EU și unul singur în același timp.
EU-l Primar este identificarea cu materialul, cu forma și rolurile pe care ni le asumăm. EU sunt mama, sunt fiica, soția, rebela, supărata, bucuroasa, consilierul, prietena, etc ... sunt manifestarea stărilor și gândurilor cu care mă identific . EU-l Primar este egotic, constrâns să trăiască ca prizonier în spațiul îngust al iluziei, veșnic nemulțumit în sinea lui, doritor de mai mult. Cerșește iubire, atenție, înțelegere, adună tot ce poate doar pentru a-și ascunde rănile și a trăi iluzia bucuriei.
El este parte a experienței pământene, este mirajul creat de maya care ne învață să vedem și să fim ceea ce nu suntem de fapt, ne permite experimentarea „uitării de sine” pentru ca mai apoi să putem descoperi și trăi Sinele Divin.
EU-l Vertical apare odată cu extinderea conștiinței. El rezonează cu sunete, culori, vibrații, cu lumea energiei și a nevăzutului. EU-l Vertical își ridică ochii și vede în loc de roluri, potențialul nelimitat, încorsetat și îngrădit de teci, bariere și scuturi de protecție; este avid de cunoaștere, de experimentare și înțelegere, de eliberare.
EU-l Vertical trăiește cu și prin libertate și unitate simultan. Învățând să trăiască armonia și ritmul, EU-l Vertical descoperă spectacolul vieții ca și creație a lui Dumnezeu, aspectele mutidimensionale, multivalente, lumea posibilităților infinite..
EU-l Prezenței ESTE ... imposibil de descris și închis în lumea formei și a cuvântului căci el sălășluiește dincolo de maya și jocurile iluziei. EU-l Prezenței este Scânteia Divină, parte a Sursei Creatoare, este Potentialul nostru Suprem și Infinit. El trăieste experiența întrupării, experiența binelui și răului, a luminii și întunericului, a uitării și a reamintirii cu aceiași bucurie și deschidere.
EU-l Prezenței este cel pe care îl regăsim în spațiul infinit dintre o inspirație și o expirație, este ceea ce vine pentru a fi manifestat. EU SUNT CEEA CE SUNT. EU SUNT. ... se respiră, se simte, pulsează și prezența lui îți permite să depășești timpul și spatiul, să te întorci acasă și să FI.
Să FI firesc, să FI sfănt, să Fi Iubire, Voință, Inspirație, Iertare, să FI cel ce curge și cel ce este curs în lumea micro si macro-cosmosului, să FI UNUL regăsindu-te în tine, în mine, în omul de pe stradă, în flori, în iarbă și nori și univers.
EU-l Prezenței permite bucuriei interioare să existe indiferent de exterior, contrariilor să se integreze, iertării să ființeze și iubirii să vindece, visului să trăiască.
Cine se uită prin ochii tăi?
În fiecare clipă putem alege un EU spre a privi, spre a fi manifestat. Nu există restricții, nu există aleși, nu există refuzați, nu există prea devreme sau prea tărziu. Există doar libertatea de a cere și de a Fi ceea ce vrei să FI.
SURSA: http://www.artaevolutiei.ro/blog/23-...prin-ochii-tai
Cânt – Magda Isanos
Cânt ca privighetorile oarbe.
Nu ştiu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe.
Atât de sus ne-nălţăm câteodată…
Sufletu-mi arde de-o flacără înfricoşată.
Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
aşa arde sufletul meu.
Cred în zâne, în sfinţi şi minuni;
prieteni, nu-mi împletiţi cununi.
Cântecul e-n mine ca-n voi tăcerea;
îi bănuiesc uneori puterea,
însă nu ştiu nimic şi mă-nchin smerit
îngerului lângă mine ivit.
Fă-mă să cânt despre oameni şi suferinţi,
şoptesc cu buzele reci, fierbinţi,
despre săraci, despre copii şi foame…
Şi-n mijlocul cereştii mele spaime,
întrezăresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui să creez lumea, s-o pun la loc.
Apoi rămân singură. Nu ştiu nici eu
de ce mi-a vorbit din stufişul aprins Dumnezeu.
SURSA: https://irninis.wordpress.com/catego...s-to-remember/
Cine este … EA?
„Femeia este al cincilea anotimp.” Grigore VieruAsemenea primăverii, femeia este începutul. Ea este sursa vieții, prin ea noi destine își croiesc drum în lume. Ea este învățător, călăuză și protector. Nu este perfectă și nici nu ar putea să fie, pentru că oamenii, prin definiție, nu sunt perfecți. Ar fi atât de plictisitor dacă am fi astfel. Dar tocmai dorința noastră de a atinge idealul face ca viața să fie atât de fermecătoare și, de ce nu, amuzantă.
Nu întâmplător luna martie este dedicată femeii. Pentru că este prima lună a primăverii și pentru că totul revine la viață, se trezește din amorțeala și acel „dolce far niente” al unei ierni lungi și paralizante.
Femeia este puternică. Durerea o înclină, uneori până aproape de pământ, dar nu o rupe. Își revine întotdeauna și merge mai departe. Ea știe, cu acel al șaselea simț specific feminin, că ceva bun se naște mereu din încercările dificile, că acestea te fac mai înțeleaptă, mai curajoasă și mai încrezătoare în propriile-ți forțe. Așa cum bine spuneOprah Winfrey: „Sunt o femeie în continuă dezvoltare. Mă străduiesc la fel ca și ceilalți. Încerc să învăț din orice conflict, din orice experiență. Viața nu este niciodată plictisitoare.”
Femeia este frumoasă. Priviți-i zâmbetul, priviți-i sclipirea din ochi, ușoara încruntare a frunții sau arcuirea întrebătoare a sprâncenelor. N-o încadrați în acele tipare artificiale de frumusețe inventate cu ajutorul generos al Photoshop-ului, ci încercați să descifrați jocul de lumini și umbre de pe chipul ei. Sunt atât de multe gânduri acolo, atât de multe frământări, vise, amintiri, dorințe. Frumusețea stă în expresivitatea trăsăturilor, nu în simetria lor.
Femeia este adaptabilă. Poate face atât de multe lucruri și poate interpreta atât de multe roluri. E suficient să stai pe o bancă în parc sau la o masă într-o cafenea din mall și să privești în jurul tău. Chiar lângă tine, două prietene stau de vorbă, una dintre ele fiind categoric confidenta celeilalte. O ascultă, o înțelege, o ajută cu un sfat și cu o îmbrățișare încurajatoare. Un pic mai încolo, doi tineri se sărută, iar ea este complet și iremediabil prinsă în vraja amorului. Un puști simpatic aleargă, râzând, în jurul scării rulante, în timp ce mama lui îl ajunge din doi pași, îl prinde de mijloc și-l strânge în brațe, dorindu-și să-l protejeze de-a pururi de toate dezamăgirile inevitabile ale vieții. O femeie înaltă, într-o ținută office, trece pe lângă tine, grăbindu-se la o întâlnire de afaceri.
Toate acestea sunt personificări a ceea ce psihiatrul Carl Gustav Jung a numit arhetipuri:preoteasa (sau mediatoarea), curtezana (sau hetaira), mama și amazoana. Sunt cele patru roluri principale ce corespund diferitelor etape din viața noastră și cu care ne identificăm mai mult sau mai puțin, în funcție de propria personalitate, de mediul și de oamenii alături de care creștem, evoluăm și trăim zi de zi. Și deși doar unul din aceste tipare comportamentale este dominant, putem … și trebuie … să învățăm să le folosim și pe celelalte. Deoarece, așa cum spune Charlotte Whitton: „Orice ar face, femeile trebuie să facă de doua ori mai bine ca bărbații pentru a fi considerat un lucru bun. Din fericire, nu este prea greu.”
Femeia este un mister. Ea „este un miracol de contradicţii divine”, după cum o definește Jules Michelet. Pare atât de fragilă, dar poate suporta dureri de neimaginat. Pare vulnerabilă, dar dezamăgirile și eșecurile sunt pentru ea doar trepte spre reușită. Pare visătoare și eterică, dar este atentă și surprinde cu ușurință orice detaliu esențial.În fiecare femeie există câte un pic din înțelepciunea, idealismul și autoritatea Atenei, din independența, curajul și magia lui Artemis, șarmul, creativitatea și senzualitatea Afroditei, ingeniozitatea intrigantă a Herei, viziunea, responsabilitatea și intuiția Persefonei, calmul, concentrarea și spiritualitatea Hestiei, generozitatea dar și furia Demetrei. Da, femeia nu este doar o zeiță. Este toate aceste zeițe la un loc.
Femeia este o făptură complexă și profundă. Și de aceea atât de greu de înțeles. Dar, la urma urmei, poate că Oscar Wilde avea dreptate: „Femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu înțelese”.
Și să încheiem cu spusele celebrului Sigmund Freud: „Marea întrebare, la care nu știu să răspund, în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: Ce vrea, de fapt, o femeie?”
Să-i răspundem?
SURSA: http://coachinginbucuresti.ro/tag/ar...-participanti/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 29.05.2016 la 21:00.
Momentan sunt 383 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 383 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje