Astăzi, 25 aprilie, creștin ortodocșii sărbătoresc Duminica Floriilor sau Intrarea Domnului în Ierusalim, cea mai mare sărbătoare din Postul Mare, care amintește de intrarea triumfală a Mântuitorului în cetatea Ierusalimului, a doua zi după ce L-a înviat pe Lazăr.
Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este unul din cele 12 praznice împărătești ale Bisericii Ortodoxe, care are loc în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paști), această zi fiind cunoscută și sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor.
Sărbătoarea creştină celebrează, în ultima duminică dinaintea Paştelui, intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, singurul moment din viaţa Sa în care a acceptat să fie aclamat precum un împărat.
Intrarea Domnului în Ierusalim este singurul moment din viața Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deși nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, și nu avea nici pază de oști pământești, precizează părintele Ilie Cleopa, în vol. Predici la Praznice Împărătești (1996).
Continuare:Duminica Floriilor/ Intrarea Domnului în Ierusalim ©
https://doxologia.ro/intrarea-domnul...post-floriilor
PROFEȚIILE FLORILOR DE FLORII
Fiecare floare este o profeție ( dar și o jertfă) a ceeea ce va deveni. Astăzi am participat la sfânta liturghie a florilor, a Floriilor, când toată lumea devine o florie - evanghelie vie a florilor. Slova miroase a lut reavăn și toporași din primăvara prohodului: '' Primăvară dulce/ Fiul Meu preadulce...''
Ne întristăm când livezile își scutur frumsețea petalelor, dar ar trebui să vedem acest spectacol grandios ca pe o profeție amară a ochiului privitor și mai mult decât aceasta să întrebăm inima: Inimă, ce vezi tu? Si ne va răspunde: Omule trecător, ca florile câmpului, de ce nu te gândești, cu fiecare bătaie a mea, la rodirea Lemnului?
Azi toată lumea să se veselească! Împreună cu noi tot cosmosul a așteptat mii și mii de ani, ca transfigurare profetică, această zi a Floriilor. Ne bucurăm, dar sâmburul luminândelor noastre este amar până la moarte. E ziua florilor, happy birthday to you! Ce poate fi mai convingător despre iubirea lui Dumnezeu pentru creația Lui decât o floare care trece dincolo de rațiunea cuvintelor? Cuvintele însingurează, cuvintele dor, cuvintele rănesc, cuvintele omoară, atât timp cât ele nu se hrănesc, ontologic cum ar zice filosofii, din umbra Cuvântului .
Fiecare floare este biruința unei singurătăți, a unui mugur, a unui mormânt. Ea nu este numai profeția mugurelui, ci la rândul ei devine profeția rodului. Cât de frumos prinde aceasta Sfântul Pavel dezghiocând taina vorbind despre despre Omul-Spic! Așa cum sămânța de grâu trebuie să moară ca să rodească viață, așa va trebui să moară Hristos pentru ca să devină Păinea sfântului potir: 'Acesta este Trupul Meu.''
Dar până atunci să fim Floriile floriior noastre interioare. Nimeni să nu pomenească astăzi de moarte pentru că frumusețea florilor constă în nepomenire și tăcere. Tăcerea cea de Taină. Foișorul cel din veac ascuns pe care nici îngerii, nici demonii nu au știut cum să-i deschidă ușa. Bucurați-vă! Și iarăși zic: Bucurați-vă! Că iată Floriile de astăzi vor aduce roada bogată a Învierii pe sfânt lemn al Crucii!
Pr.dr Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario
Marcaje