„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.03.2021 la 17:45.
′′ Frumusețea nu poate fi pusă la îndoială:
Domnește prin dreptul divin."
Oscar Wilde
“Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.Copilaria se termina atunci cand lucrurile inceteaza sa ne mai mire.”
Eugene Ionesco
https://www.youtube.com/watch?v=LRuDAwXI1ik&t=56s
''Ziua de Buna Vestire numită și Blagoveștenie se sărbătorește în fiecare an pe 25 martie, fiind prima mare sărbătoare dedicată Maicii Domnului atestată în documente. Buna Vestire amintește de momentul în care Sfântul Arhanghel Gavril i-a vestit Fecioarei Maria că va naște și va fi mama Fiului lui Dumnezeu, Isus din Nazaret.
Și a trimis Dumnezeu pe Gavril, arhanghelul duhurilor cerești, celor ce stau mai aproape de scaunul Său, cu taina cea din veac ascunsă și neștiută de îngeri, să vestească Prea Curatei Fecioare zămislirea cea streină a Fiului lui Dumnezeu.
Sărbătoarea de Buna Vestire a primit în tradiția populară și denumirea de Ziua Cucului, denumire legată de cântecul cucului care începe întotdeauna de Blagoveștenie și se sfârșește la Sânziene sau Sân Petru.
În această zi de mare sărbătoare, cântecul cucului trebuie așteptat de oameni cu veselie, cu stomacul plin și cu buzunarele pline de bani, astfel vor putea beneficia de lucruri bune în anul ce va urma. Dacă cântecul cucului ne va surprinde posomorâți și cu stomacul gol, atunci e semn rău, se spune că “te-a spurcat cucul”, iar peste an lucrurile nu vor merge tocmai bine.
În spațiul popular mai circulă o veche legendă, puțin știută, care ne explică de ce cântă cucul între Blagoveștenie și Sânziene. Astfel, legenda spune că pasărea pe care o numim noi azi cuc, nu este de fapt cucul adevărat, cel care avea pene de aur, ci perechea acestuia, Sava. În vremuri demult trecute, cucul și Sava trăiau împreună pe pământ, ca soț și soție. Sava i-a fost însă necredincioasă cucului, care a decis să o părăsească și să plece în cealaltă lume. Sava, văzând că acesta nu glumește, ci o lasă și pleacă, l-a întrebat când și unde să-l caute. Cucul, supărat, i-a spus că poate să-l caute, dacă voiește, între Blagoveștenie și Sânziene. Astfel, Sava recunoscându-și greșeala și voind să o îndrepte, cum au sosit Bolagoveșteniile, cum a început să zboare din ramură în ramură și să strige “cucu, cucu”. În zadar însă, deoarece cucul, perechea Savei, nu se va mai întoarce niciodată. În acest fel, an de an, Sava cântă “cucu, cucu” și zboară din pom în pom, doar, doar își va putea regăsi perechea.''
Continuare :Buna Vestire sau Ziua Cucului – tradiții și obiceiuri
Cucul in legende si superstitii - diane.ro
De suflet îti atârnă cerceii ca de boltă,
Ţii în verigi şi luna şi soarele şi norii.
Tresari din tot azurul când l-au atins cocorii,
Şi stelele din spice adie ca o holdă.
Ţi-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni şi morţi crăieşti,
În miturile groase dorm umbre şi mistere,
Ca-n fundurile lumii ascunse prin poveşti.
Ţi-e sufletul ca brazda, ca grâul şi renaşte,
Plugarul şi sudoarea de sânge, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paste,
Şi ploaia-nviorată şi nouă şi belşugul.
Ţi-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireasma de lumină şi leacul fericit.
Otrăvurile-ascunse în ierburi ţi-l ucid.
Dar sufletul ţi-e încă şi mai presus de toate,
Câte n-ajunge gândul şi cerul nu le ştie.
Şi sufletul boleşte-n tristetea că nu poate
Ce nu poate să fie şi nu va fi să fie.
Ţi-e sufletul ... - Tudor Arghezi
"- Mamaie, nu mă înțelege nimeni!
- Pentru că te încăpățânezi să explici...--Celor care nu au intenția să te înțeleagă, ci doar vor să te controleze.
Explicațiile sunt daruri sacre, care trebuie să ți se ofere ție mai întâi. Apoi celor care te iubesc exact așa cum ești... Deci, da, acele schimburi de cuvinte devin fântâni bogate de libertate. Altfel se transformă în cea mai nemiloasă închisoare. Cel al sufletului tău.
- Dar dacă nu justific ceea ce gândesc și fac, nimeni nu mă va cunoaște niciodată!
- Până acum te-ai justificat în fața altora... S-a schimbat ceva? Ai primit mai multă dragoste? Mai multă înțelegere? Te cunoaștem mai bine?
Explicația este doar un alt mod de a scăpa de tine însuți, de a fi ghidat de exterior, de a nu-ți pune unicitatea în valoare. Când îi explici cuiva lumea ta interioară, îți ceri scuze că ești cine ești
Cauți aprobare, sfaturi, direcție de mers? Dar sufletul tău nu are nevoie de nimic din toate astea. Vrea doar să te ducă să-i șoptești șoapta.
Ca un animal, care nu are nevoie de explicație, ci de aspect, emoționant, îngrijire. Cunoașterea celuilalt se face în primul rând cu inima.
Niciodată în cuvinte, singur
Elena Bernabč
Suntem aici pentru a ne trezi din iluzia că existăm separaţi.
Înţelegerea suferinţei altuia este cel mai mare dar pe care i-l poţi face. Înţelegerea este celălalt nume al dragostei. Dacă nu înţelegi, nu ai cum să iubeşti.
A iubi fără să ştii cum să iubeşti răneşte persoana iubită. Pentru a şti cum să iubeşti un om, trebuie să îl înţelegi. Pentru a înţelege, trebuie să ascultăm...
Când ne cultivăm şi ne sprijinim propria fericire, ne cultivăm capacitatea de a iubi. Din această cauză, a iubi înseamnă a învăţa arta de a ne cultiva propria fericire...
Adevărata dragoste nu poate exista fără încrederea şi respectul faţă de tine însuţi şi faţă de cealaltă persoană.
Cea mai preţioasă moştenire pe care părinţii o pot lăsa copiilor este propria lor fericire.
Când te trezeşti dimineaţa, zâmbeşte-i inimii tale, stomacului, plămânilor, ficatului tău, în fond multe lucruri depind de ele.
Esenţa bunătăţii iubitoare este de a fi capabil să oferi fericire. Poţi fi căldura şi strălucirea razelor soarelui pentru o altă persoană. Nu poţi să-i dăruieşti fericirea până când nu o ai în tine. Clădeşte-ţi, aşadar, o casă în interiorul tău, acceptându-te şi învăţând să te iubeşti şi să te vindeci pe ţine însuti. Învaţă cum să practici grija, înţelegerea astfel încât să creezi clipe de fericire şi bucurie pentru propria ta împlinire. Abia apoi ai ceva de oferit celeilalte persoane...
Tich Nhat Hanh
Mâine,
Voi continua să fiu.
Dar trebuie să fii foarte atent să mă vezi.
Voi fi o floare sau o frunză.
O să fiu în acele forme și o să te salut.
Dacă ești suficient de conștient,
mă vei recunoaște,
și îmi vei putea zâmbi.
O să fiu foarte fericit.
Tich Nhat Hanh
Gândurile şi emoţiile se duc şi vin, se schimbă ca norii pe cer când e furtună. Conştiinţa clipei prezente e ancora liniştitoare.
Tich Nhat Hanh
”Viața omului cunoaște în cursul ei multe lacrimi, dar să nu uităm că prin filtrul lor cade lumina ca razele soarelui în curcubeu, după o ploaie de vară.
Cât de ciudat e alcătuită lumea aceasta!
Cel ce-și apropie suferința altuia, cel ce pornește la drum pentru îmbucurarea fratelui, cel ce se roagă pentru frumusețea lumii noastre, acela e supus tuturor încercărilor.
Uneori cu încrâncenare, alteori cu blândețe resemnată, el trebuie să dea plata dăruirii propriei sale ființe.
A dărui ceva înseamnă un act de jertfă, iar a jertfi înseamnă a rupe ceva din sufletul tău, din ființa ta. Darul nu este un obiect material, ci spiritual; el nu poate fi schimbat și nici înapoiat.
Ce să schimbi și să înapoiezi? Partea de suflet și de jertfă, partea de conținut spiritual, care e însușirea de fond a darului?
Mai mult decât atât: darul este și un legământ, o prezență activă între tine și celălalt, o cale și un semn de unificare a două ființe. Când fac un dar, mă dăruiesc, iar când primesc un dar, mă împlinesc.
Materializate sau nu, darurile sunt un omagiu, sunt ofrande ale unor sentimente profunde, sunt spirit din spiritul cel mai elevat. Darurile sunt un adevărat tezaur a celui ce le-a primit și a celui care le-a oferit.”
Ernest Bernea
d'arte di Carolina Serpa Marques
Alberto Villoldo
Al treilea nivel de percepție este cel al păsării colibri. Când ne conectăm la acest nivel la lumea din jurul nostru, călătorim pe aripile acestei păsări incredibile și învățăm să ne conectăm cu sufletul și cu sacrul. În pasărea colibri comunicăm prin imagine, muzică, poezie și vise, și ținând departe de complicațiile murdare ale minții, sau oboseala fizică a sinelor noastre pământești. Mitologia și poveștile sunt la fel de hrănitoare pentru noi ca și mâncarea. Problemele devin oportunități. Vizualizăm mai mult decât vorbim și simțim puterea din noi, să fim agenți pozitivi ai schimbării, să înflorească ca natura.
„Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă,
tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.”
Nicolae Titulescu
Momentan sunt 81 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 81 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
.JPG)
.jpg)
.jpg)
Marcaje