Elena Latan

[latan.elena]

Iata o lista cu intentii pe care o propune Maureen St. Germain


Dupa cum stim, intentia este cea care ne deschide spre a primi orice este benefic pentru noi. Este modul de a anunta Universul ca ii dam voie sa ne ajute.
Timpul este de partea noastra si avem o mult timp pentru a face tot ceea ce conteaza pentru noi.
Am intentia sa fiu plin de succes
Am intentia ca tot ce fac sa aiba succes
Am intentia sa fiu mereu bogat
Am intentia sa am mereu la dispozitie bani, inainte de a avea nevoie de ei
Am intentia sa imi platesc intotdeauna facturile, inainte de a fi scadente
Am intentia ca, atunci cand imbatranesc, sa fiu stabil financiar si plin de succes
Am intentia sa fiu un generator de creativitate
Am intentia sa fiu un lider
Am intentia sa fiu pe deplin prezent in viata mea
Am intentia sa am o multime de oportunitati din care sa aleg
Am intentia sa fiu deplin increzator in mine
Am intentia sa raspund, cu gratie si usurinta, provocarilor emotionale, financiare si spirituale
Am intentia ca gingasia sa-mi umple viata
Am intentia ca destinul sa ma gaseasca!

La asta putem adauga ceva de genul:
Am intentia sa fiu bun, intelegator si plin de compasiune.
Am intentia sa iert si sa ma iert
Am intentia sa ma port frumos cu cainele meu/sora mea/bunica/ etc
etc


MAI MULT: https://daniilgaucan.wordpress.com/c...ized/page/154/

[latan.elena]

Manifestarea continua in care traim este sublima pana la cel mai mic detaliu.Este o constructie ce ne depaseste imaginatia si, de,multe ori puterea de intelegere sau mai bine spus de integrare a ceea ce percepem, traim, simtim. Fire invizibile (inca) ochilor nostrii fizici ne conecteaza la tot si totul este conectat la noi si fiecare prin intermediul propriei interfete cu upgrade-ul corespunzator descifreaza Universul (interior si exterior). Noi suntem plini de daruri si am sa enumar doar cateva: darul iubirii, darul afectiunii, darul bucuriei, darul intelepciunii, darul recunostintei, darul vocatiei, darul compasiunii, darul altruismului si lista cotinua. Despre darul iubirii a scris cu pana inspiratiei Flipi in acest articol. Astazi, dupa o zi menita a ne reaminti ca suntem Iubire, vreau sa vorbesc despre darul recunostintei. Acest act sufletesc, de o simplitate coplesitoare, de multumire pentru minunile spirituale si materiale ce sunt revarsate asupra noastra necontenit prin gratia Universului, are capacitatea transformatoare a atitudinii interioare de a primi si decoda manifestarea. In momentul contopirii cu acest dar sacru interfata sufletului primeste noi informatii, revelatoare, pentru urmatoarea etapa a vietii. Necontenit m-am intrebat si ma intreb cum de exista atata frumusete in jurul meu, in oamenii pe care ii intalnesc, in mine, in locurile in care merg, in tot ceea ce exista?
Arhitectul acestei colosale lumii revarsa secunda de secunda tot ceea ce avem nevoie pentru propria noastra dezvoltare in cele mai creative, jucause si extraordinare moduri. Si darul recunostintei este unul ce izvoraste din curgerea sufletului si inunda fiecare celula a corpului, ganduri, nemultumiri, paradigme limitatoare, amortind ratiunea (mintii). In momentul activarii acestui dar, ce exista deja in noi toti, Universul se expandeaza si prinde un contur (poate) neimaginat de rationalul mintii noastre si ratiunea sufletului se face auzita si simtita prin aceste fire de energie ce ne unesc.





Darul recunostintei actioneaza ca o cheie magica in interiorul si in exteriorul fiintei noastre. El deschide poarta catre alte daruri spirituale si netezeste asperitatile sufletului, avand loc o conectare profunda cu Sinele. Poate fi accesat in orice clipa, cand mergem spre munca, cand mancam, cand suntem intr-o sedinta, cand ne uitam pe geam, cand comunicam cu cei din jurul nostru, cand sutem la un atelier, ne jucam cu copiii, chiar ACUM. Darurile reprezinta doar o reamintire si o data constientizata aceasta reamintire, ne va insoti la fiecare pas in aceasta calatorie numita viata, AICI si ACUM, in care ne-am decis sa ne aventuram.
Va las sa va raspundenti in fosnetul interior la doua intrebari: Cand ati lasat cel mai recent sa glasuiasca prin voi darul recunostintei? Si ce v-a soptit acest dar?



Sursa:http://noulpamant.ro/articole/daruri/

[latan.elena]

Comoara înţelepciunii





Patima mândriei îl luptă pe om până la mormânt, spunea odată arhimandritul Sofronie Saharov. Primejdios la ea rămâne faptul că, oricât de mult ai înainta în virtute, mândria stă la pândă. Ea te face să-ţi arogi meritele izbânzilor tale duhovniceşti exclusiv ţie. Dar nu ne trebuie decât puţin realism ca să ne scuturăm de acest duh care ne separă de Dumnezeu. Şi cum putem fi realişti? Păi, gândindu-ne mai atent la noi înşine. Un om ocupă cu tălpile lui 40 şi ceva de centimetri pătraţi de pământ. Dar raza orgoliului lui e cu mult mai mare. Ea diferă de la individ la individ. Unii au raza orgoliului lor de anvergură planetară, lucru tragic pentru ei şi cei de lângă ei. Alţii, doar de câţiva kilometri sau mai puţin. Un creştin nevoitor care se îngrijea de dobândirea smeritei cugetări a fost atras de duhul răutăţii, care prin laude se străduia să trezească în el gânduri de mândrie. Nevoitorul, ca să destrame viclenia diavolului, a născocit un mijloc foarte bun şi de nădejde; a scris pe peretele camerei sale numele celor mai importante virtuţi: dragostea, smerenia, curăţia, blândeţea, cumpătarea şi altele multe dobândite de cei iubitori de Dumnezeu. Atunci când duhul mândriei, al orgoliului şi al îngâmfării începea să-l stăpânească, întotdeauna îi spunea: „Să mergem la judecată“. Apoi se apropia de perete şi, citind denumirile virtuţilor scrise pe el, îşi spunea în sinea sa: „Până când nu vei dobândi aceste virtuţi, departe vei fi de Dumnezeu“.



SURSA:


16 - Repere şi idei - RSSing.com

[latan.elena]

Trimisul Pacii



Permite-ti sa fii Lumina. Permite-ti sa schimbi vietile celor din jur. Permite-ti sa fii ceea ce vrei sa vezi in ceilalti. Permite-ti sa vindeci. Permite-ti sa ridici. Permite-ti sa oferi speranta. Permite-ti sa mangai. Permite-ti sa curgi.Permite-ti sa iti permiti.
Ai venit in aceasta lume, in aceste circumstante, sub aceasta forma, pentru a atinge vieti si pentru a contribui la existenta Fiirii. Tot ceea ce tine de viata ta este cuprins intr-un ansamblu construit perfect de Perfectiunea Atotcreatoare.
De multe ori, te feresti sa iti asumi rolul de a spune clar ceea ce simti, deoarece te temi de reactii. Nu-i nimic. Este normal. Insa, a sosit clipa sa iti ridici privirea din pamant si sa iti inalti orizontul. A sosit clipa sa tragi omenirea dupa tine si sa faci tot ceea ce tine de tine pentru a participa la co-crearea unei lumi demne de Planul Divin.

Stiu ca nu este tocmai usor sa vorbesti despre ceea ce simti, insa daca ai ajuns la aceste cuvinte, inseamna ca viata vrea sa iti transmita un mesaj. Un mesaj care sa te intareasca si sa iti ofere incredere in Ceea Ce Esti Cu Adevarat. Stau acum in fata si joc rolul unui nebun. Iti cer sa renunti la tine, la micul “tu”, pentru a construi impreuna o lume mai buna, o lume mai inalta, o lume dupa chipul si asemanarea Luminii. Ea este deja construita, iar tot ceea ce avem noi de facut este sa o activam. Si putem face asta doar prin pace. Pacea se creaza doar prin pace.
Te inteleg ca iti doresti implinire personala, te inteleg ca ai scopuri si teluri, insa, suflet drag, cu o urma de lacrima in ochi, iti spun ca nu despre asta este vorba. Si o spun din proprie experienta. La un moment dat, iti vei indeplini toate telurile, dupa care te vei intreba “Si acum?”. Aceasta intrebare iti va spune ca este mai mult decat atat. Este vorba despre mai mult decat lupta pentru implinirea personala.
Stiu ca in momentul in care esti fericit poti oferi fericire, deoarece intotdeauna oferi ceea ce ai, insa iti propun o alta cale. O cale in care sa lucram constient in Lumina, pentru Lumina. O cale in care implinirea personala devine implinire unitara. Stiu ca pare de neconceput sa renunti la planurile tale, insa nu iti cer asta. Eu doar iti spun ca in clipa in care ai de luat o decizie sa nu te intrebi daca acea decizie este buna pentru tine, ci sa te intrebi daca acea decizie este buna pentru intreaga omenire.
Ai privit lucrurile din aceasta perspectiva? Te-ai gandit ca uneori fericirea noastra poate intrista persoana de langa noi? Despre asta vorbesc. Nu promovez renuntarea la cariere, la joburi, la meserii, eu doar spun sa facem totul pentru Binele Comun. Daca dorinta ta ii dauneaza celui de langa tine, opreste-te putin si intreaba-te: ce ar face Pacea acum? Ce decizie ar lua Pacea? Daca iti doresti o cale presarata cu pace, atunci pleaca la drum pasind prin pasii Pacii.
Stiu ca oamenii vor vorbi in continuare despre ce este bine si despre ce este rau, insa acest aspect este relativ si te indemn sa nu te concentrezi pe vorbele joase care ajung la tine. Ai altceva de facut aici. Ai o lume de inaltat.Lumea se inalta incepand cu tine. Sa nu iti asta niciodata. Foarte multi dintre noi asteapta sa soseasca Alesul pentru a ne duce la Dumnezeu. Fiecare dintre noi suntem Alesul. Fiecare dintre noi putem inalta lumea. Insa, pentru a actiona prin aceasta putere nemarginita, este necesar sa o constientizam, sa o acceptam si sa o folosim in directia cea mai inalta.
Haideti sa pornim! Impreuna. Fiecare atat cat poate la momentul de Acum. Te asigur ca in fiecare dintre noi exista aceeasi magie. Diferenta in manifestare este facuta de intensitatea credintei. Poti activa aceasta putere prin acceptare. Odata pentru totdeauna, in numele Luminii, accepta ca esti Fiul Divinului! Accepta si multumeste pentru aceasta Onoare Suprema! Si incepe sa te comporti ca atare!






Fiul lui Dumnezeu are o misiune inalta, demna de statutul sau. Integreaza aceasta responsabilitate in existenta ta si nu te separa niciodata de credinta faptului ca esti aici pentru a te inalta si pentru a inalta lumea odata cu tine. Insa, nu fi egoist. Nu incerca sa te inalti doar pentru a privi de sus, caci aceasta inaltare este doar o iluzie.Inaltarea egotica este, de fapt, o scufundare in lumea separarii. Inalta-te, inaltandu-i pe toti cei care te privesc! Aceasta este inaltarea.
Nu doar vorbi despre Lumina, ci adu-i pe ceilalti la starea de a simti ceea ce simti tu cand vorbesti despre Lumina. Trage-i pe toti in sus! Ia-i cu tine catre Ceruri. Mergi cu pace prin lume si raspandeste mesajul Unimii. Lumineaza tot ceea ce intalnesti si nu analiza detaliile. Nu te intereseaza detaliile terestre. Esti aici pentru a-i face pe ceilalti sa traiasca Raiul pe Pamant. Aceste cuvinte te responsabilizeaza, iar faptul ca tu ai ajuns la ele si ca le citesti chiar acum, este un semnal prin care viata iti spune ca te va folosi pentru a Lumina lumea in care traiesti.
Nu te retrage in complacere mediocra, ci priveste in Sus! Priveste fara teama Lumina, caci ea nu te va orbi, ci iti va face privirea mai clara ca niciodata. Insa, trebuie sa te anunt, in prima faza este posibil sa para putin confuz. Este posibil sa te simti ciudat, insa aceasta stare este de fapt efectul renuntarii la micul “eu”. Acum renunti la tine pentru a fi Tu. Acum renunti la tine pentru a fi constient de Cine Esti Cu Adevarat. Si pentru asta iti multumesc, in numele Nostru.
Iar acum, mergi. Mergi in Pace si raspandeste Pacea. Oriunde si oricand. Dar, iti voi spune inca de pe acum: se vor gasi oameni care vor incerca sa te opreasca si sa te descurajeze. Binecuvanteaza-i, insa nu te supune la ceea ce iti spun. Ei inca ratacesc; ei inca au privirea incetosata. Tu mergi prin Pace. Mergi prin Lumina, chiar daca in jurul tau este intuneric. Lumina pe care tu o porti in tine va dizolva orice urma de intuneric.
Lasa-te trait de Dumnezeu si mergi prin pasii Lui. Insa, pentru asta este necesar sa fii gol de tine. Goleste-ti paharul pentru a ti-l umple la loc. Goleste-te de ganduri, de convingeri anterioare, de perceptii, de pareri si permite-ti sa fii imbalsamat de Dumnezeu. Goleste-te de tine si stai gol in bratele lui Dumnezeu. Aceasta este Libertatea la care ai visat toata viata.
Primeste binecuvantarea Lui si ia-ti zborul catre lume. Zboara, Suflet drag! Zboara, asa cum nu ai mai facut-o niciodata. Dumnezeu este in tine. Daca El este cu tine, cine poate fi impotriva ta? Pacea merge inaintea ta si iti deschide orice usa, facandu-ti calea mai usoara. Este un nou inceput. De acum, vei oferi viata tuturor care vor sa renasca. Esti trimisul Pacii.


SURSA: https://daniilgaucan.wordpress.com/2...rimisul-pacii/

[latan.elena]

"Priviti catre lumina si umbra va dispare din viata voastra” --- J. Renard

[latan.elena]

Nostalgia Paradisului





- Întreaga creaţie omenească se naşte din nostalgia paradisului.

- În nostalgia paradisului noi vedem sentimentul adânc şi universal omenesc din a cărui substanţă îşi trag vigoarea toate operele de cultură şi de civilizaţie ale spiritului, aşa cum norii care înfloresc nemărginirea cerului şi negurile greoaie ce se târăsc pe faţă pământului se zămislesc din aceeaşi sărată şi amară respiraţie a mării.

- Nostalgia paradisului e sentimentul că suntem din această lume şi totuşi nu-i aparţinem; că lumea din spiritul nostru nu e identică cu lumea care ne înconjoară; că suntem în mijlocul ei ca nişte rămaşi pe dinafară dintr-o ordine înaltă de existenţă, ce ni se refuză; că din această pricină nu putem adera întru totul la condiţia mizeriei terestre, în care ne simţim ca exilaţi; şi că în sfârşit tot ceea ce în fiinţa noastră rimează în chip tainic cu veşnicia ne împinge la depăşirea modului actual de existenţă şi la cucerirea unui mod superior şi desăvârşit, conceput în antinomie cu cel de acum şi de aici.

- Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existenţiale - de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâşiate de chin, dar care concepem o linişte cerească; de făpturi menite morţii, dar care ne cugetăm în nemurire, de făpturi nefericite, dar care ardem de setea fericirii absolute.

- Sentimentul amar al tuturor imperfecţiunilor din care e alcătuită viaţa noastră nu e decât umbra acelei conştiinţe religioase superioare despre realitatea transcendentă a perfecţiunii absolute, a cărei imagine divină şi a cărei viziune ne înverşunează să acceptăm condiţia mizeriei terestre numai ca un provizorat, din care suntem destinaţi să ieşim prin moarte.

- Nostalgia paradisului e dorul de-a înfrânge distanţa blestemată de la imperfecţiune la perfecţiune şi de la moarte la nemurire.

- Civilizaţia îşi are impulsul primar în memoria paradisului terestru; Cultura îşi are impulsul primar în aspiraţia către paradisul ceresc; Arta, cu rădăcini în spaţiu şi în timp, năzuie să înfrângă spaţiul şi timpul.

PARADISUL POSIBIL:

- Ce este oare copilăria decât imaginea vie a raiului pierdut şi sugestia fără prihană a raiului viitor?

- Nu e nevoie să fii artist, e de ajuns să fii om ca să-ţi aminteşti de copilărie ca de un rai pierdut, ca de o stare superioară de curăţenie, de frumuseţe şi de nevinovăţie, din care te-ai coborât în viaţă.

- Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi fiindcă toţi purtăm nostalgia personală a unui rai, pe care l-am pierdut. Copilăria ne apare astfel ca o tainică supravieţuire a paradisului terestru în fiinţa omenească şi totodată ca o indicaţie a posibilităţii de a-l recuceri în duh.

- Eu sunt şi iubesc- Dostoievski / Cogito ergo sum – Descartes

- Conştiinţa vieţii e superioară vieţii; cunoaşterea legilor fericirii e superioară fericirii – iată împotriva a ce este însemnat să luptăm.

- Arta intuieşte cu ochi nespus de vii fărâmiturile frumuseţii edenice din lume, le adună cum ai aduna cioburile unui vas de mare preţ ce s-a spart şi încheagă din ele imagine perfecţiunii care e obiectul nostalgiei paradisiace.

(Nechifor Crainic)

SURSA: http://beauty-love-wisdom.blogspot.r...radisului.html

[latan.elena]

Am gasit Paradisul?








Operele de arta si visele, cele ale somnului ca si cele din trezie, spontane sau provocate de droguri, sunt pline de de reprezentari inspirate de ceea ce am numit nostalgia Paradisului. Intelegem prin aceasta, explica Mircea Eliade, dorinta de a te afla mereu si fara stradanie in inima lumii realitatii, si, pe scurt, dorinta de a depasi in chip firesc conditia omeneasca si de a regasi conditia divina; un crestin ar spune: conditia divina dinaintea caderii in pacat, un vraci modern, privind spre viitor mai curand decat spre trecut, ar spune: conditia supraumana.
Intr-adevar, aceasta era situatia lui Adam in raiul parintesc: o stare de gratie supranaturala. Un singur lucru ii lipsea: dreptul de a se atinge de pomul cunostintei binelui si raului, care se afla in mijlocul gradinii. Aceasta interdictie a dus la caderea omului in pacat. Iata descrierea acestui rai conform Facerii: Apoi Domnul Dumnezeu a sadit rai in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. Si a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi placuti la vedere si cu roade bune de mancat; iar in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului. Si din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate. Numele unuia era Pison, acesta inconjura toata tara Havila, in care se afla aur. Aurul din tara aceea este bun, tot acolo se gaseste bdeliu si piatra de onix. Numele raului al doilea este Gihon. Acesta inconjoara toata tara Cus. Numele raului al treilea este Tigru: acesta curge prin fata Asiriei; iar raul al patrulea esteEufratul. Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul care-l facuse, si l-a pus in raiul cel din Eden, ca sa-l lucreze si sa-l pazeasca. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunca si a zis: “Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!”







Paradisul este regiunea suprema, Pardes-ul chaldean. Este, cu izvorul sau central si cele patru fluvii care curg in cele patru directii, centrul spiritual dintai, originea oricarei traditii. Este, de asemenea, in chip universal, salasul nemuririi. Este centrul imuabil, inima lumii, punctul de Comunicare intre Cer si Pamant. In consecinta, se identifica cu muntele central sau polar. Meru-ul hindus, Qaf-ul musulman. Primul paradis hindus, spre exemplu, este tara nordului, centrul hiperboreean. Ezoterismul islamic vorbeste de asemenea despre pestera lui Adam, al carui simbolism este legat de cel al muntelui. Raiul pamantesc a devenit inaccesibil pentru ca relatiile dintre Cer si Pamant au fost rupte dupa cadere. Aspiratia catre Raiul pierdut este universala: se traduce, au notat mai multi teologi, printr-o rugaciune catre Orient.
Paradisul Amida si cel al muntelui Kunlun sunt, dimpotriva, situate in Occident. Tot asa, paradisul greciloreste situat tot in nord. Ceea ce permite sa presupuna intuitia universala a unui centru primordial unic – fara localizare, bineinteles – caci aceasta convergenta tulburatoare este mai putin indreptata catre un loc cat inspre o stare.
Paradisul este de cele mai multe ori reprezentat ca o gradina a carui vegetatie luxurianta si spontana este fructul activitatii ceresti. Acesta este izvorul central, origine a vietii si a cunoasterii. Dobitoacele traiesc acolo in libertate. Limbajul lor este inteles de om. Aceasta este clar o caracteristica a starii edenice: Adam care numeste animalele iar teologia explica asta ca dominatia intelectului asupra simturilor si instinctelor. Aceasta notiune apare si in China in insulele Nemuritorilor unde gradina sacra este plina de animale. La fel, raiurile budiste sunt intesate de pasari, simboluri angelice.






Am spus ca este intr-adevar mai mult vorba despre stari decat despre locuri. Intoarcerea la starea edenica este intr-adevar asteptarea unei stari cerebrale, punct de plecare a ascensiunii spirituale. O zi de paradis, se spune, valoreaza cat o mie de zile pamantesti, bucurandu-se de primavara si lumina vesnica. Muzica e minunata si cantata de ingeri. Melodia cea mai minunata este cea a Vocii Domnului.Pentru islam, paradisul si minunatiile lui este real.
Pentru filosofi, pentru Avicena in special, inteleptul trebuie sa inteleaga renasterea intru paradis in simboluri si alegorii. Filosofii sufiti dezvolta sensul spiritual superior. Calugarii irlandezi din evul mediu timpuriu au asimilat raiul crestin cu sid-ul vechii traditii celtice.


Asadar, fie daca il cautam pe Pamant, in ceruri, in vise sau in imaginatie si spirit, Paradisul ramane inerent firii umane. Si mereu ne vom afla sub nostalgia pierderii lui. Vom dori mereu sa ne intoarcem la vremuri mai bune, vremuri de aur.







SURSA: http://mythologica.ro/am-gasit-paradisul/

[latan.elena]

[latan.elena]

"Fericiţi vor fi aceia care au înţeles cât de necesar este să înveţe să părăsească regiunile inferioare ale gândurilor şi sentimentelor, apropiindu-se de Sursa divină, căci aici vor găsi elementele necesare unei adevărate activităţi, trăind o adevărată viaţă."
Omraam Mikhael Aivanhov

[latan.elena]

«Când aveam optsprezece ani ştiam totul despre viaţă şi lume, dar nu şi ceea ce doream cu adevărat. Apoi am început să călătoresc, fiindcă simţeam că mi-a scăpat ceva. Şi cu cât treceau anii şi călătoream mai departe, cu atât deveneam mai tânăr şi vedeam cum se îndepărtează de mine înţelepciunea şi toate lucrurile despre care scrisesem eseuri…»

Peter S. Beagle, «Un loc plăcut şi numai al lor»


MAI MULT: Fantomele şi licornele domnului Beagle, sau totul despre lume şi viaţă ...