Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Intr-o lume care a luat-o razna,Soarele ne lumneaza egal pe toti si Primavara vine peste noi zambind...
Pimavara frumoasa tuturor,cu soare in suflet, sa va bucurati de zile senine ,pline de bucurii si tot ce va aduce fericire,alaturi de cei dragi ! Iubirea lui Dumnezeu sa ne lumineze mintea si sufletele ,sa ne indrepte pasii pe Calea cea drapta !
Va imbratisez pe toti si va iubesc !
Elena
Vreau să trăiţi din plin, viu, agitat, nervos, liber aceşti ani neasemuiţi, aceşti ani în care visul şi fantezia nu ţin seama de niciun obstacol, în care orice bătaie a inimii se dăruie întregii lumi. Ştiu că multe dintre lucrurile şi fiinţele care vă înconjoară vi se par învăluite de taine, chiar dacă pentru restul lumii sunt de o simplitate elementară.(…) Orice lucru, orice vietate ascunde o minune… Şi vă doresc să desluşiţi cât mai multe asemenea miracole în zilele libere care vă aşteaptă.
Constantin Chiriţă - Cireşarii
„Dacă vrem să-l înțelegem pe celălalt, trebuie să-l iubim; și dacă-l iubim, ni se luminează adâncurile lui. Nu există lumină în afara iubirii! Nu ajunge să privim numai lucrurile lumii, ca să ne luminăm. Am spus că de-aș avea lumea toată, dar dacă este o persoană care nu mă iubește, nu am nici o mulțumire. Mulțumirea e lumină - lumina iubirii. Iubirea e lumină și amândouă sunt viața. Dacă vrem să avem viața, și nu o viață trecătoare, ci viața veșnică și o lumină nesfârșită, mereu mai bogată, apoi trebuie să iubim. Dar nu putem iubi pe om dacă nu iubim pe Dumnezeu. Numai pentru că omul este veșnic, îl iubesc. Spune și un gânditor francez de astăzi, Gabriel Marcel: “Când spui unui om te iubesc, nu se poate să nu gândești că el va fi veșnic.”
Pr. Dumitru Stăniloae
Noaptea dinaintea primaverii
Adrian Paunescu
Cu floarea ploii intre dinti
Si cu-un cutit de apa-n maini,
Voi spinteca taceri fierbinti
Sub tainicul latrat de caini.
E noaptea fara de hotar
Si ploua fara de cuvant
Si lacrimi vechi in ochi tresar
Si-un foisor in cer s-a rupt.
Las floarea ploii pe-un fagas,
Cutit de apa nu mai am,
In intunericul de pasi
Sar caii speriati in ham.
Sclipesc noroaiele-mprejur
La fulgerul intermitent,
Stau norii ca-ntr-un abajur
Insurubati in continent.
Si-mi creste floarea ploii iar,
Si-mi cade catre dinti pe chip
Cutit de apa jugular
Si mi se face dor sa tip.
Dati ploaia lumii mai incet
Ca sa se poata auzi
Cum inima unui poet
Mai face - n miezul noptii zi.
Cutit de apa-n dreapta mea
Si floarea ploii intre dinti
Ce neguri voi mai spinteca
De dorul zorilor fierbinti?
Si iarasi toate cate-au fost
Devin ce-au fost in mod firesc
Si nu mai are nici un rost
Ca lacrima sa mi-o pazesc.
Si-adorm ca un iesit din minti
La umbra unei negre paini,
Cu floarea ploii intre dinti,
Cu un cutit de apa-n maini.
''Cuvintele sunt singura si cea mai puternica forta a omenirii. Putem folosi această forta in mod constructiv cu cuvinte de incurajare sau in mod distructiv folosind cuvinte spuse la disperare. Cuvintele au energie si putere de a ajuta, de a vindeca, de a obstructiona, de a rani, de a afecta, de a umili si de a ne face vulnerabili.''
Yehuda Berg
Hai să vorbim
Despre ţara din care venim.
Eu vin din vară,
E o patrie fragilă
Pe care orice frunză,
Căzând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnă uneori pân' la pământ
Şi dacă te apropii-auzi cum iarba
Gâdilă stelele râzând,
Şi florile-s atât de multe
Că te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Şi sori rotunzi atârnă
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseşte decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape că ţi-e somn.
Ana Blandiana
''Să aducem în lume frumuseţe şi bucurie
Floarea nu poate fi comparată cu nimic altceva. Floarea e ceva unic. Şi asta ne aduce aminte că şi noi suntem ceva unic în lumea aceasta. Adică ceva ca noi, ca fiecare dintre noi, nu mai există în lumea aceasta, suntem ceva unic. Aşa că există o legătură între flori şi oameni. Florile sunt unice prin rosturile lor de a înfrumuseţa lumea aceasta, pământul acesta, şi aşa suntem şi noi. Şi noi avem rostul acesta de la Dumnezeu: să înfrumuseţăm pământul, să aducem ceva din cer pe pământ, să înmulţim ceea ce este frumos, să înflorim aşa cum înfloresc floriile, fără să ştie pentru cine înfloresc. O floare înfloreşte prin firea ei, ea nu are cum să se gândească să înflorească pentru cineva anume. Şi, bineînţeles, pentru că vine de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu face tot ce este frumos în lumea aceasta, floarea adaugă ceva la frumuseţea lumii şi mai ales îi desfată pe cei la care ajunge.''
Părintele Teofil Paraian
''Pentru florile care infloresc la picioarele noastre,
Pentru iarba frageda, atat de proaspata si dulce,
Pentru cantecul pasarilor si zumzetul albinelor,
Pentru toate lucrurile frumoase pe care le auzim si le vedem,
Iti multumim Tie, Doamne!
Pentru azurul cerului oglindit in izvoare,
Pentru umbra crengilor inalte,
Pentru aerul parfumat si briza racoritoare,
Pentru frumusetea copacilor infloriti,
Iti multumim Tie, Doamne!''
Ralph Waldo Emerson
Gustav Klimt spring
Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.
Octavian Paler, „Deşertul pentru totdeauna”
′′ Și apoi
nu mai știam la ce să mă uit
Și am privit cerul."
Italo Calvino
Momentan sunt 49 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 49 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje