Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
"Și câtă frumusețe se ascunde în sfânta rugă cea de dimineață, câtă splendoare în răsăritul soarelui la ivirea zorilor! Și cât e de frumos sa fii tu primul care îți respecți Stăpânul, arătând că Îi cunoști dragostea și Îi recunoști lucrarea: Bună dimineața, Dumnezeul meu! Îți mulțumesc ca m-ai făcut, că mă hrănești, că mă ocrotești, și că îmi dai aceasta șansă de a fi cu Tine, lângă Tine și prin Tine!"
Parintele Calistrat
Dan Cristian Mihăilescu
Mare, te căsătorești cu mine?
##valentinesday #loveyou
Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.02.2021 la 15:16.
Să fii iubită…
Nu pentru ochii tăi. Pentru că într-o zi îţi vor fi poate trişti şi plânşi, încercănaţi, ridaţi, acoperiţi de ochelari…
Nu pentru frumuseţea trupului tău…pentru că în orice zi poate apărea o femeie mai frumoasă, iar tu vei fi aruncată la coşul cu obiecte uzate.
Nu pentru felul în care te îngrijeşti, te îmbraci şi ştii să te pui în valoare, pentru că într-o zi te poţi trezi pe un pat de spital, după o anestezie generală…şi nu va fi nimeni să te ţină de mână…
Nu pentru frumuseţea părului tău, pentru că într-o zi vei fi poate nevoită să faci chimioterapie…
Nu pentru mâinile tale care ştiu să mângâie, să aline, să cureţe, să dăruiască…căci poate că într-o zi nu vor mai putea…
Nu pentru statutul tău, nu pentru poziţia ta, pentru familia ta sau pentru câţi bani ai… Pentru că poţi pierde totul peste noapte. Pentru că într-o clipă, poţi să nu mai fii nimeni. Şi te vei trezi, dintr-o dată, a nimănui.
Şi nu, nici măcar pentru mintea ta…căci într-o zi vei suferi poate de Altzheimer.
O bătrână de 90 de ani, internată într-un spital de bolnavi de Altzheimer, era vizitată în fiecare zi de soţul său. Acesta venea în fiecare dimineaţă la ora 9,00 să ia micul dejun cu ea. Intrebat fiind:
-„De ce mai veniţi? Dacă oricum nu vă cunoaşte?”
– „Vin. Pentru că eu o mai cunosc pe ea…”
Ţi s-a spus că nu se poate. Că o astfel de iubire nu există. Aşa că alegi Acum-ul….Ba există. Dar dacă vrei să fii iubită aşa e posibil ca acum să te doară, să urli, să suferi, să mori de dor, să te chinui şi să plângi, să mai aştepţi, pentru că nu accepţi să fii iubită pentru nimic altceva decât pentru …Sufletul tău.
Căci doar el este nepreţuit, de neînlocuit, imposibil de imitat şi de „operat” estetic. Doar el este cu adevărat unic şi dă forma, viaţa şi farmecul de neînlocuit buzelor tale, ochilor tăi, fiinţei tale.
Cuvintelor, gesturilor, felului tău de a fi. Şi doar pentru el va veni să ia micul dejun cu tine şi la 90 de ani, când nu ţi-a mai rămas nimic din tot ce ai avut…
Vei fi laudată pentru felul în care arăţi, pentru felul în care te îmbraci, pentru frumuseţea buzelor tale, pentru scânteile din ochii tăi, pentru picioarele tale lungi, pentru mierea cuvintelor tale, pentru zâmbetul tau cald, pentru gropiţele din obraji şi pentru toate nimicurile. Bucură-te, dar lasă-le să treacă fără să îţi lipeşti inima de ele. Zâmbeşte cu tristeţea că toate trec şi ascultă-l cu adevărat doar pe cel care îţi va spune că s-a îndrăgostit de sufletul tău.
Şi să iubesti şi tu, la rândul tău, doar ceea ce nu moare.
Căci în rest… Toate trec…
"Floarea din asfalt" - Alexandra Svet
Val Răzeşu
ȘI ÎNGERII MOR (5)
''Așa cum Dumnezeu a zugrăvit Voronețul cu tot albastrul care i-a prisosit la zidirea cerului, voi încerca să zugrăvesc și eu tot ceea ce mi-a mai rămas după lupta cu viața biserica adevăratei credințe, Dragostea.
Marile fluvii ale Universului - Spațiul și Timpul, Vidul și Viața, Necuprinsul Lui și Necuprinsul nostru, Diafanul și Absurdul, Rugul și Gheața, Sublimul și Abjecția, curg toate din izvorul veșniciei Totului Divin - izvor magic al încă neînțelesului spirit al Marelui Anonim.
Și toate aceste fluvii curg fără de sfârșit în tot universul, întinându-se de toate relele scăpate de sub congrol la facerea lumii, dar se întorc simultan înapoi, în matca purificatoare. Iar noi, oamenii, suntem emanații ale acestui Tot divin, deci implicit izvoare ale clipei, reproduceri miniaturale ale acestui Spirit Absolut Suprem. Și curgem unul din altul... și împreună cu cei plecați și cu cei care vor veni întruchipăm fluviul nesfârșit al Vieții în necontenită căutare a dumnezeirii primordiale. Cu toții suntem izvoare... Cu cât știm să privim mai adânc în necuprinsul tainelelor originii noastre cu atât ne sunt mai limpezi privirile, mai pline de înțeles cuvintele, mai ferme urmele pașilor, mai înalte piscurile gândului, mai înflorite primăverile sufletului.
Paradisul nu l-a inventat religia. El există dinaintea ei. Este conștiința de sine, reală și justă la superlativ. Fericirea? O dobândește acela ce își descoperă primăvara din sine și știe să o înflorească cu flori nemuritoare în grădina sufletului lumii pentru a fi sărbătorită ca unicul anotimp semnificativ al ființei de lumină care locuiește derizoria alcătuire a cărnii.
În acest context poezia vieții devine unica moștenire pe care ne-o putem oferi nouă înșine, ca parte din paradisul pe care l-am pierdut cu mult înainte de a-l fi câștigat. ''
'' Chiar dacă pun lumea adeseori sub microscop, nu am trufia de a mă crede nici valet de filozof. Dar am orgoliul, dacă îl pot numi așa, de a arăta lumii că foarte mulți dintre noi trecem prin viață fără să o înțelegem, fără să știm să ne bucurăm de minunile ei tangibile, prezentându-ne la temuta ultimă vamă săraci lipiți pământului alcăturii noastre, purtând în brațe, drept unica avere în eternitate, doar câteva iluzii spulberate deasupra certificatelor de naștere.
*
În ceasurile de singurătate amară fiecare auzim cum alunecă viața pe lângă noi, ca un tren expres pe lângă o minusculă haltă părăsită. Și adeseori aruncăm întreaga povară a vinovăției pe umerii destinului.
Eu nu cred că există undeva în univers un Cineva-Ceva care posedă dosarele noastre personale și prin intermediul unor forțe oculte ori a unui superordinator colosal și supersofisticat ne comandă pașii existenței ,, la dreapta, marș! la stânga, marș!", după bunul său plac. Nu cred nici că destinul poate fi programat precum orele la coafor. Cred, însă, că în infinitatea de drumuri absolut distincte care brăzdează timpul și spațiul - și din care numai pe un număr infim se poate anunge în Punctul Magic - fiecare dintre noi intră în funcție de valorile pe care, conștient ori nu, și le asumă și le reprezintă. Cărările extrem de puține și de înguste, cu sens unic, ce duc către Cetatea Eternă sunt atât de bine camuflate în imensul labirint al nenumăratelor bulevarde ce duc spre pustiu încât fac imposibil accesul impostorilor. Și mai există o barieră în calea neaveniților: ei nu sunt capabili să-și ardă viața cu flacără înaltă și pură spre a lumina în calea sufletului prin aproape de imposibilul de descifrat labirint al propriilor făpturi, și rătăcesc prin anotimpurile înțelegerii ca niște năluci de cocori care și-au pierdut busola.
Există, totuși, și pentru ei un semn de circulație: norocul. Norocul este copilul bucălat, blond și cu ochii albaștri al Hazardului, născut în zodia falsului. A ne lăsa purtați de mână la bordul luntrii sale de hârtie, cu care nu se poate călători în siguranță decât pe valurile inconștienței, știind că el nu vine din labirintul nostru interior, că este ilegitim conștiinței noastre, înseamnă naufragiu garantat încă de la desprinderea de la țărmul iluziilor. Norocul ne poate duce musafiri în Cetatea Eternă, dar pătrunzând așa nu vom deveni niciodată cetățeni de drept ai spiritului ei.
Toți învinșii vieții se plâng că n-au avut noroc. Ei nu pot să înțeleagă că Norocul poartă ascuns sub tichia de mărgăritar pumnalul nefericirii, mereu la pândă, pregătit să-l împlânte pe neașteptate în sufletul care ar îndrăzni să nesocotească frontiera dintre vis și realitate.
În ceea ce mă privește, pretind că la Marea Școală a Vieții am fost unul dintre elevii sârguincioși, chiar dacă uneori m-a prins copiind sau cu temele nefăcute. Dar nu pot anticipa ce-mi rezervă viitorul. Vin din planeta trecutului ( prezentul nu intră în calcul - în fiecare clipă, fiecare clipă devine trecut) escortat de o numeroasă suită de întrebări ce încearcă să-mi călăuzească pașii către Golgota. Adeseori tăcerea dă câte un răspuns atât de înspăimântător încât înghețul pătrunde în mine până în prăsele. Iar în răspunsurile care se răzvrătesc să iasă de sub lupa îndoielii până și Adevărul poate deveni nălucă, iar Frumusețea o rană deschisă...''
Mai mult: Val Răzeşu
Un vis, un vis e viaţa noastră
Pe-acest pământ,
Ne risipim ca de pe valuri
O umbră-n vânt.
În spaţiu paşii ne măsoară
Şi-n timp ne cern,
Şi nici gândim că ne-nconjoară
Un cer etern.
Johann Gottfried von Herder
Iubirea a spus - Rumi
Stii ce esti?
Esti un manuscris al unei scrisori divine,
Esti oglinda care reflecta o fata zeiasca.
Acest univers nu este în afara ta.
Priveste în tine;
tot ceea ce vrei sa fii
Esti.
Asculta secretul din profunzimea
versurilor...
Si lasa-l sa te duca unde vrea...
Nu uita de sfatul meu
Si nu abandona aceasta cheie.
Am terminat cu munca si
Am renuntat la toate.
Acum sciu poezie.
Gândul meu, inima mea, viata mea
Îi apartin Lui.
Toate aceste trei cuvinte
Le-am cuprins într-unul singur:
Iubire.
Îndragostitii au religia lor.
Singurul lor crez este Iubirea.
Astăzi am mers în pădure și am strâns un copac în brațe scoțând din desagă tăcerea mea…. I-am dăruit plânsul neplâns și râsul nerâs. Cuvântul nerostit și gândul scormonit. L-am privit, l-am mângâiat, l-am rugat să mă cuprindă în brațe și să…tacă în tăcerea mea. Să nu mai promită nimic niciodată, ci doar să fie, să privească spre cer și când e pregătit să dăruiască umbra sa. Am atins cu tălpile rădăcinile sale căutând adâncul… Și am privit spre cer. M-am văzut în el și am știut că pot să contemplu. Călăuzire, ţel, inspiraţie.
Va fi bine!Nimic nu se pierde. În spatele fiecărui rând şopteşte o lacrimă, un zâmbet, un dor, o speranţă… Strecor o scrisoare în inimă. Fiecare floare are umbra sa, raza sa, voința sa. Scriu o odă clepsidrei. Aud fără să se audă. Pe sticla ferestrei, pe fața tăcută, acolo stau priviri neșterse ce renunţă fără să regrete. Conștiința socială are propriile îndoieli. Orice rană este doar o experiență. Ce gândești despre celălalt îi influențează comportamentul. Admirând, având grijă de amintiri, privesc viața ca pe o expoziție de tablouri cu scene din viață. Vindecarea este o chestiune de viziune, nu de tehnică. Îmi place întrebarea pe care, tăcut, o mănânc. Hrănesc inima albastră şi aştept. Nu știu nimic despre râul acela. Gura ta se roagă… Miroase sufletul a…ani.
Există o Cale. Nu murim când murim, ci murim când nu mai iubim. Mă cuibăresc lângă Doamne ca lângă un Tată și primesc Iubirea. Împărăția lui Dumnezeu este în inimile pline de iubire. Intrați, dar nu trântiți ușa în nas. Prezența ta să aducă fericire!
ieromonah Hrisostom Filipescu
''Lumea reala este plina de singuratate existentiala. Eu nu stiu ce gandesti tu si ce ai in suflet, si tu nu stii ce se intampla inlauntrul meu. In literatura cred ca intr-un anumit fel reusim sa trecem peste acest zid...''
D.F.Wallace
O formă de rezistență la barbarie...
Persecuția împotriva cărților aparține tuturor regimurilor despotice, iar acest lucru ar fi suficient pentru a ne face să iubim cititul.
Corrado Augias
′′ Cărțile nu dublează grosimea pereților. În schimb, ii anulează. Prin pagini se vede afară."
Erri de Luca
Adevăr teribil. Tot ce trebuie să facem este să citim.
O țară care își distruge școala nu o face niciodată doar pentru bani, pentru că resursele lipsesc, sau costurile sunt excesive. O țară care demolează educația este deja guvernată de cei care au doar de pierdut prin răspândirea cunoștințelor.
Italo Calvino
Primul lucru pe care te invata cititul este cum sa fii singur.
Jonathan Franzen
“Chiar dacă un om este fragil, bucuria îl face puternic.”
Mary Sullivan
′′ Între seară și noapte,
în acel moment suspendat,
Vreau să trăiesc acolo.
Luând frumusețea tuturor presupunerilor.
Maximo Lo Pilato
"Frumuseţea este pecetea
lui Dumnezeu pe creaţie."
Henry Ward Beecher
"Universul are forma sufletului, mai mult chiar decât are sufletul forma Universului."
Vladimir Ghika
Momentan sunt 36 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 36 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje