Va-mbătrâni şi-această zi, spre seară,
Pierzându-se-n trecut pe scări de ceară
Dar, pân-atunci, gândeşte-te că poate,
Fiindu-ţi mai aproape decât toate,
Se cere-mpodobită cu iubire,
Până devine ieri şi amintire.
George Ţărnea - Azi
Va-mbătrâni şi-această zi, spre seară,
Pierzându-se-n trecut pe scări de ceară
Dar, pân-atunci, gândeşte-te că poate,
Fiindu-ţi mai aproape decât toate,
Se cere-mpodobită cu iubire,
Până devine ieri şi amintire.
George Ţărnea - Azi
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.01.2021 la 15:57.
"Ceea ce cauţi în alţii, se află pe măsura înţelesului tău în tine, rătăcitorule.
De ce pribegeşti în grădinile străine şi-ţi laşi florile neîngrijite, şi, copacul tău, cu omizi? Mireasma ta nu ţi se pare bună, fiindcă nu o cunoşti, altoaiele tale ţi se par sterpe, seminţele tale goale, fiindcă sunt ale tale. Gândeşte-te bine: e cineva mai bun ca tine? Nu e... "
Tudor Arghezi
Ura sau iubirea noastră este efectul binelui sau răului pe care ni-l fac oamenii.
Th. Hobbes
"Suntem suma a ceea ce facem, a ceea ce gândim, a ceea ce simţim. Deci... să avem grijă!"
Chris Simon
CE E DRAGOSTEA?
''Tată, știi că Mateo este îndrăgostit de mine?
- Nu, sunt sigur că te place. Dar îndrăgostit, nu este, exagerezi, iubita mea!
-Dar nu înseamnă același lucru?
- A fi îndrăgostit înseamnă mult mai mult, am să-ți explic ce înseamnă ...
-Dar dacă mă ajută să colorez, îmi închide șorțul, spală și pentru mine pensule de acuarelă, îmi dă cea mai mare bucată din gustarea lui, îmi leagă părul la spate, mă ajută cu rucsacul, nu este îndrăgostit?
-Îmi pare rău, nu știam despre toate aceste lucruri. Poate că este mai îndrăgostit decât mulți oameni mari...
Ai dreptate dragostea mea, atunci nu am ce să-ți mai explic ...''
Sursa:Net
Ochii tăi sunt ferestrele prin care
eu privesc în inima lui Dumnezeu.
Ochii mei sunt oglinda în care tu-L poți vedea
pe Dumnezeu reflectat înlăuntrul propriei tale Ființe.
Mooji
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.01.2021 la 16:37.
''oare cum sa mi-o scot din cap cand e asa ?''
Dan Cristian Mihăilescu
Nu e adevărat că totul merge și se duce..
Sunt lucruri care vor rămâne în tine pentru totdeauna..
A. Pramix
"Fă-te, suflete, câmp întins
Până la mare!"
Nichita Stănescu
Dan Cristian Mihăilescu
Am învăţat că...
Am învăţat că a învăţa să ierţi necesită practică.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii.
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că este mult mai uşor să reacţionezi decât să gândeşti.
Am învăţat că ori îţi controlezi atitudinea,
ori te controlează ea pe tine.
Am învăţat că nu trebiue să te compari cu cât de bine pot alţii să facă, ci cu cât poţi tu să FACI.
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească.
Tot ce poţi face este să fii cineva care poate fi iubit.
Restul depinde de ceilalţi.
Am învăţat că suntem responsabili de ceea ce facem, indiferent de cum ne simţim.
Am învăţat că întotdeauna trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde.
Ar putea fi ultima oară când îi vezi.
Am învăţat că nu ar trebui să fii nerăbdător să afli un secret.
Ţi-ar putea schimba viaţa pentru totdeauna.
Kathy Kane Hansen
”A fi legaţi de altul înseamnă a avea comuniune, şi a avea comuniune înseamnă a comunica lumină. Fiecare are o lumină, dar această lumină se actualizează numai în comunicare(...). Dar ea nu se actualizează decât în comuniune, în iubire. Suntem lumină unii pentru alţii. Fiecare se umple de lumina celuilalt. Această lumină e un sens profund, o bucurie, o odihnă în dăruirea reciprocă, sentimentul de a avea totul: având iubirea celorlalţi avem totul. Pe Dumnezeu Îl avem în ceilalţi şi Îl avem în El Însuşi. Această lumină e sensul inepuizabil al existenţei înrădăcinate în Dumnezeu. Sunt lucruri negrăite... Dar cei care trăiesc această experienţă sunt nerăbdători să o împărtăşească.(...) Vieţile sfinţilor ne arată făpturi de lumină: făptura dezvoltată duhovniceşte e un om adevărat, de un farmec, de o frumuseţe, de o armonie extraordinară; sfinţii sunt de o blândeţe şi o delicateţe nespusă. (Marc-Antoine Costa de Beauregard, Dumitru Stăniloae, Mica dogmatică vorbită, dialoguri la Cernica, Editura Deisis, p. 207-208)
Vorbim despre lumină, o căutăm, o dorim cu sete, dar cât ştim despre ”lumină”? Nu la lumina soarelui ne referim acum, lumina soarelui e şi sub nori şi, la fel ca ea, lumina noastră e ascunsă şi sub mintea întunecată de gândurile ei tulburătoare. Acest mare teolog, Părintele Dumitru Stăniloaie, a spus că făptura dezvoltată duhovniceşte luminează, că însăşi frumusețea noastră lăuntrică e lumina pe care o împărtăşim cu ceilalți. ”Să comunicăm lumină”, iată ce frumos spus! Dacă suntem frumoşi duhovniceşte, dacă-n cămările ascunse ale ființei noastre e ”omul adevărat”, acela delicat, frumos, scăldat în gânduri armonioase şi-n dragoste, noi comunicăm lumină către ceilalți. Dacă-n ființa noastră cea tainică nu încape ura şi deznădejdea, dacă nu cunoaştem răzbunarea, nici resentimentul, dacă regretele şi suferințele din trecut nu ne-au aşezat nori negri în minte şi în suflet, lumina noastră se va transmite tulburător celor de lângă noi, care – cum drept şi minunat spunea Omraam Michael Aivanhov – ne vor iubi şi dacă nu vor vrea să ne iubească. ”Fiecare se umple de lumina celuilalt”, iată! Dar, să nu aşteptăm să fim un vas mereu luminat de lumina altuia, să nu căutăm doar hrană – în forma luminii şi-a iubirii - care vine din afara noastră, cum excesiv şi tulburător facem, să nu fim nişte trântori, când ni s-a dăruit puterea de a lucra şi a ne face mierea în noi înşine. Acest ”om duhovnicesc”, acest om frumos, acest om blând şi delicat după care tânjim tainic este un ”om posibil” în interiorul fiecăruia dintre noi. Dar, pentru a ajunge la el, pentru a-i atinge gingăşia, candoarea şi frumusețea, avem nevoie să fim ca albinele, să lucrăm, inclusiv prin rugăciune, dar – mai ales – printr-o continuă veghe de sine, la dezvăluirea omului duhovnicesc din noi. N-am spus că putem crea acest om duhovnicesc, ci că el este deja creat, noi trebuie doar să dăm deoparte vălul iluziei, vălul negru al minții, urâtul acumulat în experiențele noastre din trecut. ”Lumina se actualizează în iubire” – iată! Să iubim înseamnă să înțelegem neputiința umană, chiar neputiința celuilalt de a avea în el lumină şi, dacă noi avem lumina aceasta, i-o vom ”comunica” şi celui ce n-o are. Iubirea din noi nu-l va dori pe celălalt pedepsit, fiindcă iubirea ştie că răul de rău e lovit: cum ar putea iubirea lui Hristos să întoarcă palma, când iubirea lovită îşi întoarce şi obrazul celălalt? Nu iubirea pedepseşte, nu Dumnezeu e sursa pedepsei, a suferinței şi a deznădejdii, ci chiar lipsa ei. Ființele umane pot ieşi din orice fel de noapte a existenței prin iubire şi împărtăşind această iubire cu ceilalți. Gândurile frumoase, dorința de a sprijini, de a dărui, de a scoate din noi înşine demonii fricilor, aşteptările negre, disperările, furia şi judecata aspră, vina şi zbuciumul, ne ajută să ştergem păcatul( adică neştiința noastră, căci neştiința ne e păcatul, cum spune David Hawkins) şi să vedem, şi să trăim în noi înşine lumina şi iubirea. Nu-i îndeajuns să facem o cruce, să aprindem o lumînare, să tăiem un miel şi să ne gândim la Hristos ca la o legendă; suntem aici să aprindem lumina interioară, iubind neîncetat, iubind şi atunci când avem toate motivele să n-o facem sau, mai ales, atunci! Să comunicăm lumina, să fim lumină unii pentru alții înseamnă să trăim experiența ”învierii lui Hristos”!
de Maria Timuc
jurnalul.ro
Joc
Îmi iau numărul meu de pietre
şi le aşez cât mai riscant
şi-ncep jocul convinsă
că oricum voi pierde.
De ce joci, totuşi?
mă veţi întreba.
Ce altceva pot să fac?
vă voi răspunde.
Apoi liniştită
voi muta mai departe
piatră după piatră
munte după munte.
Ileana Mălăncioiu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.01.2021 la 22:55.
''Să trăieşti în lumea ta, nu-i o nebunie, e doar un refugiu pe care-l agreezi, când şi când.''
''Când ţi se vor deschide in faţă mai multe căi şi nu vei şti pe care să apuci, nu alege la întâmplare, ci aşază-te şi aşteaptă. Aşteaptă oricât e nevoie. Nu te mişca, nu spune nimic, ascultă-ţi inima. Apoi, când o să-ţi vorbească, ridică-te şi urmează-i sfatul.''
Susanna Tamaro
Vis
Cânt pe inimă ca pe-o frunză de fag
Stau oamenii-n drum să m-audă cum cânt,
Se uită unii la alţii tăcuţi
Şi se-ntreabă ce pasăre sunt.
E prea mult cântec împrejurul nostru,
L-ascult cu ei şi nu-l mai înţeleg,
Parcă m-aş fi temut să rup o frunză
Şi am cântat dintr-un copac întreg.
Ileana Malancioiu
A stat ninsoarea
A stat ninsoarea, a stat viscolul, a stat tot,
nimic nu mai pică acum nici din cer,
nici de pe-acest pământ, oricât ai aştepta
la fereastra albită de ger.
Îndepărtază-te, nu mai spera, nu
mai sta cu nasul lipit de acel geam,
s-a dus şi ea, s-a dus şi tinereţea, s-au dus
și iernile înfrigurate în care treceam
Alunecând încet dintr-o vârstă în alta,
dintr-o viaţă în alta, dintr-un iad
mai înfricoşător ca însuşi iadul
acolo unde sufletele cad
Aşa ca de la sine, fără să le mai pese,
cum cad ninsorile peste o cruce,
cum cade ochiul unui muribund
pe ultimul lucru care se duce.
Ileana Mălăncioiu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.01.2021 la 23:03.
Tot infinitul simte cand te atingi de un atom.
Victor Hugo
"Ceea ce este divin scapă aprecierii omului comun. Frumuseţea e întotdeuna simplă, adevărul pare la îndemâna oricui şi cel drept trece neobservat pentru că nu miră pe nimeni. Ordinea nu este niciodată remarcată, numai dezordinea atrage atenţia."
Eliphas Levi
digitalart
''Din intreaga memorie, valoreaza doar darul suprem de a evoca vise.''
Antonio Machado
„Începutul şi sfârşitul lucrurilor vor rămâne o taină pentru om. El nu este în stare să vadă nimicul din care provine şi nici să recunoască nesfârşitul care-l va înghiţi.”
Blaise Pascal
Momentan sunt 110 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 110 vizitatori)
Marcaje