Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
"In mijlocul iernilor înghețate am învățat că există în mine o vară fără putință de învins."
Albert Camus
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
"In mijlocul iernilor înghețate am învățat că există în mine o vară fără putință de învins."
Albert Camus
"Cel mai frumos şi mai convingător discurs despre dragoste este îmbrăţişarea!”
Părintele Dumitru Stăniloae
„Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală.”
Andrei Pleșu
Acum nu înţelegi ce vreau să spun, dar într-o zi vei înţelege: singurul secret al prieteniei, cred eu, este să găseşti oameni mai buni decât tine – nu mai deştepţi, nu mai interesanţi, ci mai buni la suflet, mai generoşi şi mai iertători – şi să-i apreciezi pentru ceea ce poţi învăţa de la ei, să încerci să-i asculţi când îţi spun ceva despre tine, oricât de bun – sau de rău – ar fi acel ceva, şi să ai încredere în ei, iar ăsta e cel mai greu lucru. Dar şi cel mai bun totodată.
O viață măruntă, Hanya Yanagihara
Ultima modificare făcută de latan.elena; 22.01.2021 la 20:25.
′′ Vreau sa intru in inima ta ′′ nu o mai spune nimeni. Astăzi, ne mulțumim să privim inimile din exterior. Astăzi, pentru cei care cred în sentimente este o perioadă întunecată, blocată în sezonul lung al superficialității. ′′ Aș vrea să intru în inima ta ′′ ar putea deveni un gest revoluționar.
Vincent Green
Sandor Kasza
POCALUL IUBIRII
Ca să poți gusta din ”Pocalul Iubirii” și să simți miracolul savorii ei - trebuie să fii dispus să cunoști și amarul pierderii ei... și apoi, să te desprinzi de durere, învățând lecția smereniei, a blândeții și a iubirii fără te temeri, vinovății sau margini.
Evoluția spirituală este o relație intimă cu propriul suflet și o revelație a iubirii divine ce ni se naște în conștiință, atunci când ne detașăm de indiferență, insuficiență, supărare, ostilitate și teamă.
Din fericire, pentru a parcurge calea ce duce prin evoluție spirituală, la trezirea conștiinței noastre divine - nu putem folosi scurtături, nu putem plagia metode și nici cumpăra virtuții prin care să substituim lipsa abilității iubirii. sk
Am făcut câteva poze.
Am fotografiat în loc să vorbesc.
Am fotografiat ca să nu uit.
Să nu mă opresc din privit.
Există un lucru mai periculos decât incertitudinea: certitudinea.
Dar există ceva şi mai rău decât ezitarea: siguranţa.
Adevărata fericire nu-şi citează sursele, ca să nu-l facă gelos pe Dumnezeu.
Imaginaţia nu înseamnă minciună.
La nivel statistic totul se explică, la nivel personal totul se complică.
Toţi copiii încep cu metafizica, adolescenţii continuă cu morala, iar noi adulţii o dăm pe logică şi contabilitate.
Lucrul pe care-l învăţăm de la viitor când el devine trecut e acela că lucrurile nu se întâmplă aşa cum le-am planificat.
Aş da totul numai să fiu, preţ de o secundă, prost ca un copil! Să mă bucur total de stupiditate! Să mă îndop o dată pentru totdeauna cu idioţenia începuturilor şi să mă întorc la eul meu de adult simţind în sfârşit de ce anume m-am eliberat, de ce am reuşit să scap, ce anume a învins conştiinţa mea! Să mă bucur de maturitatea mea, da, dar în deplină cunoştinţă de cauză! Ce minunată trebuie să fie o amintire din copilărie! Certitudinea unei copilării învinse!
Daniel Pennac
Îmi place marea iarna.
Ea pune valuri, eu pun gânduri în asta.
Fabrizio Caramagna
Ce ascundem în gândurile noastre, doar tăcerea știe.
Massimo Lo Pilato
Dan Cristian Mihăilescu
https://www.youtube.com/watch?v=FiWH2kKmayU
Cei care-am fost la Troia
I
Această dragoste,
această lumină care nu mă cruţă,
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
şi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.
Am fost poate naivi când ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sângele nostru
şi când tăceau valurile
nu se auzeau decât vorbele noastre trufaşe
atât eram de convinşi că înţelepciunea e un cuvânt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopţi în care lumina
era un fel de amintire ciudată
şi printre păsări albe care zburau
între noi şi greşelile noastre
şi nu ne mai separa de zei decât moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat
când eu n-am vrut decât să rămân credincios?
Uneori vântul mă face să cred că totul a durat doar o clipă,
când eram stânjeniţi amândoi
şi nu ştiam ce să spunem,
dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări,
iar păsările albe care zburau
pe mare între umbrele noastre şi zei
îmi amintesc că acesta sunt şi nu altul,
aceştia suntem şi nu alţii,
noi care am fost împreună
şi singuri la Troia.
II
Am lăsat în urmă atâtea mări şi greseli
încât mă întreb, de ce trebuiau toate astea?
De ce trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?
De ce trebuiau toate astea, de ce?
Da, trebuiau.
Trebuiau, poate.
Trebuia poate să fim mai întâi vinovaţi
pentru a învăţa să iubim.
Trebuia să greşim
pentru a cunoaşte sfârşitul greşelii
şi poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună
că ştiu totul despre iubire şi ţărm.
Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi
ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni
n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi. Pentru că
nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decât noi
cu săeranţa că într-o zi vom striga: iată ţărmul! Pentru că
nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătăţii
luminându-ne mâinile.
în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte
mai bine.
Şi iarăşi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,
şi mă întreb, poate, pentru ultima oară.
De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot
răscumpăra
decât iubind şi mai mult ţărmul
pe care stau şi visez că voi ajunge într-o zi?
Şi mai ales de ce suntem noi vinovaţi că toate acestea au
fost?
Când eu n-am vrut decât să rămân credincios.
Când noi n-am vrut decât să fim asemenea păsărilor
cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp.
III
Dar eu ştiu că moartea există
şi există şi ţărmul,
există în zori plaja goală
şi există urmele care ne fac vinovaţi,
există corăbiile care ne-au dus la Troia
şi există iubirile pentru care n-am avut vreme destulă,
există amintirile
şi există pescăruşii ţipând,
există nisipul de care mă lipeam gol la amiază
şi există locul gol lângă mine,
există toate, numai tinereţea s-a dus
în acest prea lung asediu al Troiei,
în această eroare spre care ne-am dus liniştiţi.
O, gustul ucigaş al plecării.
IV
Am cutreierat ani în şir mările
şi când ne-am întors ne-am dat seama
cât de puţin ne îndepărtasem de ţărm.
De fapt, nu ne îndepărtasem deloc.
Eram tot acolo şi iubeam aceleaşi lucruri
numai că eram mai bătrâni
şi ne venea greu să surâdem.
Ne-am pierdut la Troia obiceiul de a surâde uşor.
Şi iubim altfel, mai trist.
În rest, suntem aceiaşi şi iubim aceleaşi lucruri,
iubim...
V
Suntem obosiţi
şi nu ne mai separă de zei decât moartea.
Am văzut cum se goleşte clepsidra
şi cineva dintre noi spunea că şi mormintele mor,
nu numai cei ce-au coborât să le umple, şi poate aşa trebuie,
altfel mormintele ar cuceri toată lumea.
Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii.
Şi poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înşine
lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştie un om.
Această dragoste,
această lumină şi vântul care nu ne cruţă,
care ne obligă să ne-aducem totul aminte...
Octavian Paler
Îmi plac oamenii
timizi
care au apusuri pe
obraji
care în tăcere au
cuvintele potrivite
că, în ochii lor, ti-au
spus vreodată Te iubesc
care iau împunsaturi și
își cer scuze,
care beau încet și se
uită la apa din pahar.
Îmi plac oamenii
timizi
care sunt acolo
pentru a umple lumile
pe partea greșită
a ferestrei
decât cu capul plecat
poartă greutatea întregului cer
si cad
iar stelele cad în ele
dar nimeni, privindu-i,
nu își exprimă dorințe.
Îmi plac oamenii
timizi
pentru că salvează
lumea fără să o știe
iar când vor afla
spun că nu știu cine a
făcut-o.
Gio Evan
Tine Ochii Inchisi
tine ochii inchisi, tine ochii inchisi,
O singura data ni se da.
Nu te intreb nimic,
Ninsoarea se-asterne,
A-ngropat cimitirul si satul,
Zideste biserica,
Varfuri de plopi se mai vad
Dand colt ca o iarba deasupra.
Ninsoarea se-asterne si suie
Ca o campie dospita
Care in curand va opri
Timpul de sus sa mai cada.
tine ochii inchisi,
O singura data ni se da
Si trebuie sa dam o singura data.
Nu te intreb nimic, asteapta
Ultimul fulg de timp s-apuie
Si sa se faca gol in ceruri
Si liniste, abia atunci
Desprinde-ti bratul stang din cuie
Si lin rastoarna ceasul cu zapada.
Ana Blandiana
Jeno Major - Landscape Photography
''Ar trebui să ne găsim timp să ne umplem de liniște și frumusețe,
pentru că toți suntem plini de zgomot și cuvinte inutile...''
L.G.Maria
PSALMUL CRESCĂTORULUI DE STELE
Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!
Spre-un continent Vivaldi's catarg de zări flămând.
Cum porți dumnezeirea pe-altar fragil de humă,
Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?
Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
Mă-mbracă-n stih stiharul înaltelor stihiri.
Păduri voievodale Te-ntâmpină ca Mire
Magdalenând lumină din nard de trandafiri.
Dând buchii-ntregi văpaia, aripi să aibe cerbul,
Te-ascunzi în dorul morții, și-o prinzi în trup, ca nadă.
Tu cine ești, Iubire? Fără trecut Ți-e verbul,
C-a fi e-n toate fire, fiindului livadă.
- Sunt crescător de stele, din lut le știu aroma...
De n-aș fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?
11 ianuarie 2016
Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario
www.dumitruichim.com
NOAPTE BINECUVANTATA TUTUROR !
Dan Greenwood Photography
Momentan sunt 304 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 303 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje