"În zadar fugi de Dumnezeu; că nu te poţi ascunde. El nu va alerga după tine, dar te va aştepta. Şi nu te va aştepta numai în locul în care L-ai părăsit, ci pe toate drumurile şi la toate colţurile lumii."
Sfântul Nicolae Velimirovici
''Trebuie să creăm locuri unde să ne oprim graba. Și să ne așteptăm sufletul.''
Tonino Guerra
Copacul nu judecă pe nimeni, este acolo direct în cer cu toată bunătatea și minunea lui. Jurnalul său se odihnește și se relaxează.
Și ramurile nu fac niciodată controverse cu lumea. Ei oferă doar nuanță și culori.
De ce omul continuă să taie copaci?
Fabrizio Caramagna
′′ Sunt tăceri care vorbesc mult, mai mult decât orice cuvinte mărturisim."
,,Purtăm lumea în inimă și în minte. Cine nu a găsit ceva bun acolo nu va găsi în exterior. Oamenii sunt ceea ce știm noi să găsim în ei, lumină sau întuneric, slăbiciune sau virtute, bucurie sau durere. Dacă fericirea altora este fericirea noastră atunci ştim că suntem pe drumul iubirii. Iubirea e o artă a inimii, este viaţă, este răbdare şi veşnicie."
Hrisostom Filipescu
Inimile oamenilor nu se leagă numai prin armonie. Se leagă şi mai adânc prin răni. Se unesc prin durerile şi fragilitatea fiecăreia dintre ele. Nu există linişte fără ţipete de durere, eliberare fără sânge vărsat, acceptare fără pierderi acute. Asta stă la rădăcina adevăratei armonii.
Haruki Murakami
Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.01.2021 la 22:34.
Înainte de a transforma lumea, omul are nevoie de a se transforma în primul rând pe sine,
de a-şi găsi sensul pierdut al propriei existenţe
prin renunţarea la conceptele anacronice despre viaţă
şi acceptarea unei noi paradigme
ca fundament al unei noi spiritualităţi,
al unei noi conştiinţe.
Este soluţia pe care o propun toţi comentatorii îngrijoraţi de evoluţia lumii actuale.
Dumitru Constantin-Dulcan
“Tineti minte! Tot ceea ce facem, de la gand, privire, gest, vorba, fapta, se inregistreaza undeva, in finitul care ne inconjoara si cand plecam din viata ne intalnim cu noi, fiind direct raspunzatori pentru tot ceea ce am facut”.
"'Nimic din ceea ce omul gandeste,simte,graieste si faptuieste nu se pierde,ci ramane inscris in Memoria Universala.''
Valeriu Popa
Kamelia Shojaee painting
Reteta pentru un an bun
Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune,mandrie, ura, invidie, frica, irascibilitate si stres.
Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz,astfel ca proviziile sa ajunga exact 1 an!
Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste, 1 parte umor.
Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta, un praf de bun simt si... o picatura de speranta!
Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug...
Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste cu frunzulite de curaj si incredere in sine.
Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea din fiecare dimineata!
Prezenta reteta este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea:
Un An Nou darnic si bun, Sanatate Deplina, Fericire Maxima si Abundenta!
"ÎMI PROMIT ÎN ACEST AN...
Să mulțumesc lui Dumnezeu pentru minunea vieții.
Să-mi spun bună dimineața în fiecare dimineață.
Să mă bucur de fiecare răsărit de soare și de fiecare apus.
Să mă bucur de fiecare moment al existenței mele.
Să mulțumesc pentru bunăstarea familiei mele, și a celor apropiați.
Să caut fericirea în fiecare persoană și în fiecare detaliu.
Să-mi ofer spații de singurătate atunci când am nevoie de ele.
Să savurez fiecare mâncare pe care Dumnezeu o pune pe masa mea.
Să mă bucur de casa mea și de fiecare dintre spațiile sale.
Să fiu fericit cu partenerul meu, sau în singurătatea mea.
Să ajut și să fiu alături de cei aflați în suferință.
Să ascult mai mult și să vorbesc mai puțin.
Să îmbrățișez oamenii pe care îi iubesc mai des.
Să alint animalele și să mă bucur de compania lor.
Dar, mai presus de toate, promit să mă iubesc mai mult în fiecare zi, și să răd din toată inima..."
Sursa: Bianka Luz
Convorbiri cu Octavian Paler
Adevărul, în ciuda întunericului care coboară, se deosebește de minciună.
În fața morții, a nopții, a vidului, viața își păstrează întreaga ei măreție tăcută.
Definiţia paradoxului
Copilăria mării e-n munţi.
Numai o lacrimă plecată dintr-o pleoapă de
piatră
poate duce vapoare.
Definiția nostalgiei
Ce dor le e noaptea munților mei
de râurile plecate din ei.
Și-am înțeles de la ei
cât de grea e tristețea ghețarilor.
Definiţia cicatricelor
Când doare cicatricea
ne doare rana veche
sau faptul c-am uitat-o?
Definiţia nesomnului
Și ţipă iar cocoșii în memorie
și fără voie calc pe ţipetele lor
cum aș călca pe umbre de șopârle
mergând prin iarba ploilor uitate.
Și ţipă iar cocoșii în memorie
și taie iar cu ţipetele lor
bătrânii nuci de-acasă
tăiaţi de pașii mei.
Definiția vidului
Închis într-o coajă de sunet
nimicul e miez
și se cheamă tăcere.
Aș sfărâma coaja de sunet.
Dar ce voi găsi?
Poate propria mea întrebare.
Definiţia nesingurătăţii
Singurătatea ramurei se cheamă ramură.
Nesingurătatea ei se cheamă pădure.
Singurătatea sunetului se cheamă sunet.
Nesingurătatea lui se cheamă cântec.
Octavian Paler
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Doar lasă-mă să te scriu,
Am să inventez un alfabet nou
Pe care să-l citească stelele, inimile
Iar oamenii să-i simtă lumina
Când am să te aştern pe hârtie
Pe scoarţa copacilor, pe frunza viţei-de-vie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Te ştiu dinainte de vârful peniţei
Când te pierdeai prin alb nevăzută
Cu aripile prinse în albastrul cernelei
Zburând fistichiu ca o pasăre rară
Din necuprins în poezie
Pe fereastra deschisă dintr-o călimară.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
De pe vremea când muzele nu ştiau ce au să fie
De-atunci îmi colindai inspiraţia şi eul
Nimic din noi n-avea să se mai piardă
Când tu singură te tipăreai fără să se ştie
În mintea mea, pe pagina de gardă,
Ca-n copilărie, în caietul de caligrafie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Atunci când îmi spui acelaşi lucru mie
Când treci prin mine şi-mi furi rimele şi rostul
Şi eu fără cuvinte te iubesc ca prostul
Că îmi rămâne din toată această nebunie
Doar verdele ochilor tăi risipit pe hârtie
Sau poate e albastru, ori căprui, domnişoară erezie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Scrisă cu roşu ca o sărbătoare-n calendare
Până la care ţii post de mine
Aşteptând cuminte să-ţi dau eu dezlegare,
Şi suferinţelor tale bune de tipare
Pentru istoria literaturii iubirilor frugale
Cu mine ca prefaţă şi totodată poezie.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie
Prinsă în pânza albă de hârtie
Făcută din bucăţi de timp, aripi, ciocolată
Pe cât de ireală, pe atât de adevărată
Dintr-un vocabular uitat de altădată,
Îmbrăcată în aer, ie şi blue-jeans
Bătând la mine-n piept ca inima din manuscris.
Tu eşti cea mai frumoasă poezie.
Marius Tucă
Indigo
Am tot auzit în ultima vreme ideea că nu noi ne alegem cărțile, ci ele ne aleg pe noi. Nu e nouă deloc, dar asta n-o face mai puțin adevărată. În câmpul cuantic al energiei noastre se așază, de la sine, tot ceea ce atragem, tot ceea ce ne trebuie, tot ceea ce ni se cuvine. Numai că noi recunoaștem sau nu valoarea a ceea ce ne este dat. Sinceră să fiu, cred că, de cele mai multe ori, nu o recunoaștem...
Alice Nastase Buciuta
Sabin Bălașa - Somnul
Somnul
Și dacă pietrele sunt păsări dormind,
lung dormind,
ale unui altui aer?...
Și dacă arborii
soldați sunt dormind,
după luptă dormind,
ai altei cetăți?...
Și dacă eu sunt un vis;
și dacă m-ar trezi cineva
spunându-mi:
tu ești; apără-mă și fii.
Nichita Stanescu
Momentan sunt 250 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 250 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje