Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Natura este o minune perpetuă,
O mie de fotografii de artă infinite!
Micciani Cinella
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Natura este o minune perpetuă,
O mie de fotografii de artă infinite!
Micciani Cinella
Fiecare ne trăim viața, dar alături de ea rămân spații imense în care nu vom pune niciodată piciorul.
John Updike
Realitatea nu poate fi interesantă decât prin ea însăși, redată în toată cruditatea ei.
Emil Gârleanu
Bucovina, te iubesc
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.01.2021 la 14:45.
Dragă Dumnezeul Meu
Iartă-mi impertinența de a te considera “drag” și, pentru acest lucru, încep conversația cu tine printr-o spovedanie mai autentică și mai sinceră decât multe dintre rugăciunile zilelor noastre. Așadar, te rog să mă ierți pentru pertuul familiar cu care te întâmpin când mă adresez Ție. El se naște din inima mea, nimic altceva decât o bucățică mică din imensa ta inima și acest lucru îmi dă certitudinea că între noi formulele de politețe nu își au rostul. Iartă-mi mai degrabă uitarea de Tine și vălul căzut pe ochi, în suflet și în viața de zi cu zi. Iartă-mi momentele, zilele în care trăiesc, cu gândul la ziua de mâine, uitând că ești în inima mea, fără să realizez că azi e tot ce am și dacă reușesc un azi trăit într-o viață împlinită, în acord cu divinitatea, mâinele ce va veni va fi asigurat ca prin magie.
Poate că unii s-ar aștepta să încep prin a-mi cere iertare chiar pentru impertinența de a mă adresa Ție, dar acest lucru nu am să-l fac, pentru că simt până în adierea vântului, până în vârful munților, adâncimea peșterilor, și tocmai până în abisul oceanelor singurătatea în care te-am lăsat, de atâta amar de vreme. Simt în adâncul sufletului cum îți petreci eternitatea asteptându-ne gândurile, vorbele, mulțumirile şi rugămințile în mod firesc și ușor, natural, precum puterea credinței. Iar mai presus de toate aștepți să ne trăim întrega viață în acord cu ceea ce ai sădit în noi, ne aștepți să manifestăm plenar lucrarea ta, în primul rând prin grija față de spirit și de suflet. Prin rugăciune, meditație și contemplare. Iar pentru viața fizică, simt că ne aștepți visele pentru a le îndeplini, ne aștepți dorințele pentru a le da viață, ne aștepți pe adevărații noi, cei născuți din însăşi plămădeala Ta.
Numai că vezi tu, dragul meu Dumnezeu, de-a lungul vieții pe acest pământ ți s-au dat atâta nume, cât să nu te mai putem striga, ți s-au dat atâtea fețe, cât să nu te mai putem recunoaște și s-au clădit în jurul tău milioane de ziduri și catedrale, încât căile şi drumurile vieților noastre să fie întortocheate și nu mai ajungă ușor la inima ta. Și așa am ajuns să respirăm dizarmonie, să ascultăm zgomot, să ne hrănim numai mintea, lăsând inima secătuită de forța creației. Am ajuns să-ți cerem cu disperare orice, uitând că ai pus în noi tot ce ne este necesar pentru a ne putea descurca singuri.
Şi ne-au învățat de prea mult timp că de undeva de sus, te-ai transformat din autoritate divină în Inchizitor Suprem și ne urmăreşti doar pentru a ne vâna greșelile, pe care le treci întru-un răboj obosit, ca apoi să ai temei bun în a ne pedepsi. Ne-au învățat doar să-ți cerşim îndurare şi pe aceea, mai mult din genunchi, să ne milogim să ne rezolvi problemele, durerile și suferințele intrate în viața noastră prin însăși depărtarea de Tine. Ne-au învățat să te căutăm ca pe un doctor și nu ca pe un Creator, cerându-ți ca din milă să ne cureți mizeriile. Ne-au învățat că suntem săraci și neputincioși, şi ne-au făcut să credem că suntem nevolnici și nevrednici de iubirea ta. Și altfel au reuşit să ne facă să credem că suntem mici şi neînsemnați, eterni vinovați, condamnați să trăim în întuneric, să vorbim fără sens, să trăim fără esență, să ne hrănim cu necredință și se uităm cât de aproape ești în fiecare dintre noi. Şi tot aşa am ajuns să nu ne mai putem adresa Ție fără formule sofisticate şi ritualuri învechite, greoaie și de neînțeles, fără măcar să mai știm să-ți spunem autentic "iarta-ne", " te iubesc", sau fie chiar ş-un simplu mulțumesc! Să ne uităm mereu la formă și să uităm esența.
Așadar, dragă Doamne, te rog iartă-mi depărtarea de tine și permite-mi să trăiesc şi să manifest, aici și acum, o viață plină de sensul și iubirea Ta, o viață plină bucurie, curaj și credință. O viața care să-ți facă cinste, o viață trăită la cel mai înalt potențial spiritual, sufletesc și fizic, lipsită de mediocritatea și comoditatea lui ”nu este posibil/permis/cu putință”, care ne înfășoară sufocându-ne din ce în ce mai tare. O viață curată ca apa unui izvor proaspăt născut, simplă precum lumina Soarelui şi înțeleaptă precum inima acestei planete, o viață trăită în transformare, plină de rădăcinile ADN-ului Tău! Prin care să vibrez alături de naşterea fiecărei clipe, să văd prin şi cu lumina fiecărei raze de soare, să ocrotesc și să am grijă de fiecare vietate care trăiește alături de mine, să inspir iubire și să expir prin fiecare respirație creația ta în manifestare. Să mă nasc în fiecare zi doar din unicitatea ta și să trăiesc o viață de maestru, prin simplitatea fiecărei clipei, prin puterea fiecărui prezent și prin bucuria fiecărui nou început. O viață plină de inspirație divină, de forța Ta creatoare și de iubirea necondiționată, care a fost încă de la începuturi sămânța naşterii noastre! Să ți se umple inima de bucurie văzându-mă demnă sub numele tău, împlinită în manifestarea ta şi vie precum însuți tu!
Roxana Alexe
Fulg - Nicolae Labiş
Desfrunzit și prea bătrân,
tremură de frig gorunul.
Au căzut și-ntâii fulgi
și l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
floarea mică și rotundă
s-a topit și a murit
o minune de-o secundă.
M-am întors înduioșat
să scriu trista ei poveste;
despre-un fulg care-a venit
timpuriu și nu mai este.
Pentru ce n-ai mai rămas
în înaltul bolții tale,
de-ai venit atât de pur
spre noroaiele din vale?
Care vânt neliniștit,
răsucindu-te cu ură,
ți-a mânat către pământ
prea gingașa ta făptură?
Și de vreme ce sosiși,
pentru ce-ai dat morții vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
ori de sticlă, ori de scamă?
Dar în vreme ce scriam
întrebarea mea nebună,
n-am văzut cum lângă geam
ninge-ntruna și întruna.
Iar când ochii mi-am-nălțat,
am văzut cum prin ninsoare
valea-ntreagă lumina
minunat scăpărătoare.
https://www.youtube.com/watch?v=QIbPQUdwnKw&t=56s
“Existenţa este vibraţie” spune autorul unei descoperiri senzaţionale, Masaru Emoto, savant de origine japoneză.Fiecare lucru, fiinţă, tot ce există în Univers are propria sa frecvenţă care este unică, astfel că putem spune că întreg Universul este în stare vibratorie. Datorită fizicii cuantice acest lucru a putut fi dovedit ştiinţific. Muzica, cuvintele, în general toate undele sonore sunt vibraţii.
În Vechiul Testament este scris : “La început a fost cuvântul”. Acest lucru a fost înţeles şi de Masaru Emoto care este de părere că Ideea, Cuvântul au creat viaţa, fiinţa omenească care trăind în mijlocul naturii şi experimentând de la primele încercări de exprimare verbală ale ideilor a început să-şi dezvolte puţin câte puţin un limbaj care să exprime cât mai mult posibil ideile, gândurile. Puterea gândului se poate transmite şi cuvintelor. Gândurile însoţite de emoţii şi sentimente pozitive sau negative pot da naştere la cuvinte, respectiv un limbaj pozitiv sau negativ care să aibă repercursiuni asupra vieţii oamenilor, a celorlalte fiinţe sau lucruri care ne înconjoară.
Continuare:Miracolul cuvântului şi al apei. Experiment Emoto Masaru ...
Apa un organism viu - Dr. Masaru Emoto
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.01.2021 la 19:49.
"Nemărginirea mea e-n mine; acel misterios ecou
Al infinitului Tău Doamne. Din gând în gând, iubit, el creşte
Prin orbul labirint lăuntric tumultul slăvilor sădeşte
Şi inimii ne-ncăpătoare cu sila-i sparge alt vad nou...
Ascuns în văile de carne eu nu-ncetez de-a-l asculta,
Din somn mă scoală-n miez de noapte... nici o ureche nu-l aude...
În toate sunetele lumii el n-are seamăn, n-are rude...
Nemărginirea mea e-n mine... şi e : că nu Te pot uita... "
Vasile Voiculescu - Ecoul
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.01.2021 la 20:54.
Rugăciune - Jan Twardowski
Doamne,
Îţi mulţumesc pur şi simplu
pentru că exişti,
pentru că eşti mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca eşti mai subtil decât inima noastră – prea nervoasă,
pentru că eşti atât de aproape şi atât de departe şi în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit şi eşti încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti tăcut.
Numai noi – erudiţii analfabeţi –
fără încetare pălăvrăgim.
art by Montserrat Gudiol
Când ești nostalgic, nu este o lipsă.
Este prezența oamenilor, locurilor, emoțiilor care revin să te viziteze.
Erri de Lucca
@lyla_ab
Libertatea înseamnă să nu nu-ţi pară niciodată rău de ceea ce faci.
Nu e nimic mai înveselitor decât să comunici cu oamenii prin muzică.
În viaţa noastră privim fie în trecut, fie în viitor. Însă când mai trăim momentul?
Unul dintre lucrurile care m-au făcut să vreau să devin actor a fost să văd în copilărie piesa lui Cehov, "Pescăruşul", când aveam 14 ani şi stăteam în Bronx. Au jucat într-o sală de cinema cu 15 oameni. A fost o experienţă uluitoare. Apoi, într-un restaurant pe o stradă vizavi de The New York Shakespeare Festival's Public Theatre. Actorii stăteau în jurul unei mese, sporovăind. Era ca şi cum ar fi existat acolo de sute de ani şi le-ai fi putut vedea rădăcinile, istoria, aduceau atât de mult cu o familie; cât de mult semăna cu ceea ce-mi dorisem întotdeauna.
Dacă aveţi nevoie de mine, mă găsiţi tot acolo unde eram când nu aveaţi nevoie de mine.
Al Pacino
Ultima modificare făcută de latan.elena; 05.01.2021 la 22:19.
„Viaţa râde de tine atunci când eşti nefericit... Viaţa îţi zâmbeşte atunci când eşti fericit... Dar, viaţa te salută atunci când îi faci pe alţii fericiţi...”
Charlie Chaplin
''Stelele strălucesc în întuneric... este modul lor de a se ruga pentru noi.''
Massimo Lo Pilat
Momentan sunt 176 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 176 vizitatori)
Marcaje