Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Recunoștința este cea mai frumoasă floare care izvorăște din suflet.
Henry Ward Beecher
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Recunoștința este cea mai frumoasă floare care izvorăște din suflet.
Henry Ward Beecher
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.11.2020 la 11:09.
"Aceasta scurtă viață pe care o aveți poate fi transformată intr-un paradis. Această mica planetă este floarea de lotus a paradisului."
Osho
Orice dorință a noastră poate fi numită dorința de a trăi.
Rene Girard
Zilele mele de ieri pășesc alături de mine.Unele îmi sar, ca o oaie grea, pe spate.
William Golding
Singurătatea e ceva esențial, în lipsa ei nu putem face nimic și nu putem privi nimic liniștiți.
Marguerite Duras
„Ne place în mijlocul naturii pentru că ea nu-și dă cu părerea despre noi...”
Friedrich Nietzsche
Nu-ți petrece viața căutându-te, ci creându-te.
George Bernard Shaw
„Am învăţat că viaţa nu valorează nimic, dar nimic nu e mai de preţ ca viaţa.”
Andre Marlaux
The Heirloom Gardener - John Forti
Cu cât se-nsera peste arborii rari,
cu atât începeau să lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
căutătorii pietrei filozofale.
Totul trebuia să se transforme în aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.
Clipele erau mari ca nişte lacuri
de câmpie,
şi noi nu mai conteneam traversându-le.
Ora îşi punea o coroană de nori, liliachie.
Ţi-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule?
Cu o uşoară nostalgie
Nichita Stănescu
,, Am să-ți fur un colț de suflet şi am să-l ascund departe , adânc în sufletul meu , acolo unde este un colț lipsă , acolo unde a muşcat viața adânc , lăsându-mă cu sufletul pe jumătate ....
Nichita Stănescu
” Nu vedem lucrurile asa cum sunt, ci asa cum suntem ”
Anais Nin
Fericiți cei care văd lucruri frumoase în locuri modeste unde alți oameni nu văd nimic.
Camille Pissarro
„Sunt tristă, dar de tine niciodată” este unul dintre versurile Constanţei Buzea care îmi descriu foarte adesea starea de suflet. Dar, pentru totdeauna, dintotdeauna, mă adăpostesc, când vreau să fug de lume, în eminescianul „Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine vreodată?”…
Cu riscul de a mă repeta în invitaţia mea de a alcătui împreună clasamente nonconformiste, romantice şi, obligatoriu, subiective, vă rog să aduceţi aici, în restul nostru de toamnă binecuvântat de curcubee și de dragoste, câte un vers dintre cele care v-au emoţionat şi v-au schimbat sufletul. Nu o poezie. Nu o strofă. Un vers, poate două… Pentru că a izbuti să aşezi în câteva cuvinte o lume întreagă, aşa cum fac marii, neasemuiții poeţi, e cel mai frumos exerciţiu de stăpânire a limbii şi a gândului profund.
Vă prezint eu, mai întâi, o parte din colecţia de versuri pe care o port în inima mea, pretutindeni.
„Ea era frumoasă ca umbra unui gând./ Între ape numai ea era pământ” – Nichita Stănescu
„De ce-aş fi trist? Şi totuşi…” -Tudor Arghezi
„Şi cornul sună, însă foarte puţin.” – Ştefan Augustin Doinaş
„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată” – Mihai Eminescu
„Soarele s-a topit şi a curs pe pământ” – Nicolae Labiş
„Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş…” – Tudor Arghezi
„Într-un moment de neatenție am îmbătrânit puțin” – Alex. Ștefănescu
„Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii” – Nichita Stănescu
„Există îndrăgostiți fericiți, auziți, auziți!” – Nina Cassian
„A mea, de-a pururi, ca un braț în umăr” – Adrian Păunescu
„Doru-mi-i de Dumneavoastră ca unui zid de-o fereastră” – Nicolae Dabija
„Fără tine mi-e frig. N-am înțeles niciodată/ cum simte aerul că ai plecat”- Ana Blandiana
„Bună seara, iubito, te aştept ca şi când” – Lucian Avramescu
„Fiecare artist are ieșire la mare prin lacrimă” – Grigore Vieru
„În fiecare zi ne batem joc de păsări, de iubire şi de mare” – Romulus Vulpescu
„O femeie pe care am iubit-o și cu aceeași femeie care nu m-a iubit/ fac zero” – Marin Sorescu
Și vă poftesc în casa mea şi a dragostei, să vorbim despre marile versuri.
Sursa:
Sunt tristă, dar de tine niciodată… – Alice Năstase Buciuta
Ultima modificare făcută de latan.elena; 04.11.2020 la 22:18.
„Asupra lui însuşi, asupra minţii şi trupului propriu, individul este suveran.”
John Stuart Mill
'' Viaţa vieţii mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, ştiind că pe fiecare mădular odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare.
Mereu mă voi sili să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu, ştiind că Tu eşti Adevărul care deşteaptă lumina minţii în sufletul meu.
Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele şi să ţin în floare iubirea mea, ştiind că ai lăcaşul Tău în cel mai ascuns altar al inimii mele.
Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele mele, ştiind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.''
Rabindranath Tagore
eduardo arguelles paintings
Preacuvântare - Adrian Păunescu
Simt inima dictându-mi ritmul ei
Și-ncep să scriu asa cum ea îmi bate
O carte pură, fără de idei,
O carte de pasteluri vinovate.
Că-n fiecare vers sinucigas
Mereu e o întâmplare care plânge,
Mereu e condamnat un peisaj,
Mereu natura e un desant de sânge.
Și inima îmi spune să pun munți
Și văi să pun în vers, păduri și nume.
Să uit că noi ca oameni stăm înfrânți
Spre-a fi învingători tot noi ca lume.
Natura e sătulă de idei,
Și a găsit vindecatoarea cale,
Noi suntem numai copiile ei,
Ea-i seiful actelor originale.
Acuma când murim ne-ntoarcem blând
Cu toții spre ediția cea pură
Și ploile ne-așează murmurŕnd
În matricea primară din natură.
Am fost risipitori și guralivi,
Am urmărit halucinante țeluri,
Murim, redevenind definitivi,
Spre-a reintra în temple și-n pasteluri.
Iată de ce simt inima în piept
Dictându-mi ea pasteluri pentru-o carte
Și-un trăsnet din natură mai aștept
Ce scriu aici să ardă mai departe.
Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
Sub cortul adormiţilor gutui
Şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
Văzduhul serii mi-ar părea căprui.
Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
Zvelţi vânători, în arcuiţii lei,
Din goana calului, cum îşi subţie arcul.
O, tinde-ţi mâna stângă către ei.
Şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
Pe care ramurile l-au aprins,
Suind sub lună-n seve caii repezi
Ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.
Eu te privesc în ochi şi-n jor se şterg copacii,
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
Dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.
Nichita Stanecu
Iubesc până la demenţă nopţile şi rătăcirile prin mahalalele întunecate. Iubesc nu numai faptul cosmic în sine - ci însuşi regimul nocturn al spiritului, abandonarea în întunericul nefiinţei, în adâncurile telurice, ori matricea tuturor virtualităţilor şi odihnelor.
Ar fi înspăimântător să crezi că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârşit şi egal cu sine, numai viaţa omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens...
Mircea Eliade
Momentan sunt 307 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 307 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje