Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
''Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai''
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
''Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai''
Cu ochi holbați trecutul se uită lung la mine,
Uimit mă cercetează și nu mă mai cunoaște.
Din poezia "Sosesc codrii" - Vasile Voiculescu
Mihaela Robaș Photography
„Admirația,ca şi dragostea, nu sunt drepturi, nici obligații. Nici educația, nici cultura, nici poziția socială nu-ți pot da automat această renunțare la meschinărie, această abdicare de la narcisismul tău infantil. E greu să accepți că oameni din preajma ta pot fi mai buni şi mai adevărați decât tine.Şi totuși trebuie s-o faci,pentru că altfel nu te poți defini pe tine însuți. Eşti ceea ce admiri, nu ceea ce negi."
Mircea Cărtărescu
"Încrede-te în nobleţea de caracter mai mult decât în jurământ.
Nu minţi niciodată.
Urmăreşte scopuri demne.
Nu lega uşor prietenii şi pe cele vechi nu le renega.
Învaţă întâi s-asculţi şi după aceea să comanzi.
Când dai un sfat cuiva, caută să-i fii cât mai folositor, nu cât mai plăcut.
Ia-ţi drept călăuză raţiunea.
Nu te întovărăşi cu cei răi.
Cinsteşte pe zei, respectă pe părinţi."
Solon
O mie de semne
''Nu există nimic în natură fără să aibă o explicație rațională. Descoperă explicația, și vei înțelege despre ce e vorba.''
Leonardo da Vinci
''Sensibilitatea iti permite sa captezi refractia imperceptibila a vietii in fiecare loc atins de privirea ta, in fiecare moment trait din toata inima, in fiecare parfum care-ti unduie sufletul.''
Monia Pin
Poeme de Ana Blandiana ilustrate de Nicole Florian
Samanta
Cu mainile murdare de pămant Mi-ating obrazul singură si îl mangai,
Ţărana pe ţărană lasă urme
Gingaşă ca in ziua cea dintai
Şi simt cum o sămanţă din noroiul
Ce mi se urcă pe obraz
Întinde rădăcini duioase-n carnea
Înfiorată de amiaz.
Nu m-aş mira să se deschidă-o floare
Cu sangele meu seva-n ea curgand,
Precum o hrană mult mai de departe
Ajunsă-n mine insămi din pămant.
Cândva arborii aveau ochi
Cândva arborii aveau ochi,
Pot să jur,
Ştiu sigur
Că vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc că mă mirau
Ciudatele aripi ale păsărilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacă păsările bănuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd
Pentru că arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe rădăcini
În pământ,
Sau poate,
Cine ştie,
Mi s-a părut numai mie
Şi arborii sunt orbi dintru-nceput…
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
Mă urmăresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când foşnesc şi clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine să strig -
Ce-aţi văzut?…
Una, doua, trei
Una, doua, trei prune cad
In albastrul intai, apoi verdele iad.
Trec prin cer, trec prin ierbi,
Intalnesc pasari, serpi,
Nu se opresc la nici un indemn,
Isi urmeaza drumul solemn.
Cand ajung, trupul dulce si gol
Si-l aseaza atente pe-o perna
Umpluta cu foi de lucerna
Si-asteapta cuminti
Sa se faca alcool.
Samburii apoi pornesc pe rand,
Mai departe, in pamant,
Ca sa castige printr-o durere mai mare
Viata viitoare.
Cat de usor, cat de sigur
Poate o pruna sa moara!
Viata ei de-apoi e la primavara.
Așteaptă să vină octombrie
Așteaptă să vină octombrie.
Așteaptă să treacă
tulburea fugă de moarte
ascunsă în rut,
neroada furie a creșterii
și coacerea oarbă.
Așteaptă până creanga
se leapadă de fructe
și fiara își uită
puiul crescut.
Rămâi în cer
până când ziua
are curajul să se umilească,
punându-se cu noaptea
spate-n spate
să vada cine-i mai înalt
și noaptea gingașă se-apleacă
spre a părea
egale și surori.
Nu te-apropia
până te cheamă
sânge stângaci
ca să cobori.
Tu vino numai când răsare
înlacrimatul soare de octombrie
din oul văruit cu nouri,
clocit în calde veșnicii,
pândește cumpăna din care
se lasă-n jos cuminte
atunci
poți, chip de om purtând,
să vii!
In apa
Ma uit in apa,
Ma uit pe mine in apa.
Stau pe mal tesut din ierburi
Si ma uit in apa,
Chipul meu mereu curgator il contemplu,
Strain,
Incretit de furtuni,
Schimonosit de unde si de vant,
Imbatranit de trecerea
Fara intoarcere a undei.
Stau pe mal
Tesut din ierburi vrajite,
Buruieni fermecate si flori
Care isi trag tineretea uituca din rau
Si nu mi-e destul ca exist,
Vreau sa ma vad
Si ma las rasfranta
De pagina stramba
A undei.
Ana Blandiana
Sursa:http://pentruanablandiana.blogspot.com/2011/09/ana-blandiana.html
Ultima modificare făcută de latan.elena; 24.10.2020 la 22:47.
Dans de fee
Tristan Tzara
Simfonie de lumină
simfonie de culori...
și sandalele brodează
dantelate simfonii
ce-s ritmate în roz-albastrul
parfumatelor culori
și-n albastre ritmuri pale
blonde, albe, verzi-deschis
dantelează harfa dulce
melodia ei andante;
în acorduri colorate
plânge-o liră parfumată
nebunia muzicală
de acorduri violete
pentru zeul Osiris
o vioară, în surdină
psalmodiază nebunia
unei antice regine,
iar în ritmuri largi, bolnave,
un poet recită ode
versuri safice, galante
dedicate voluptății
și iubitelor din vis.
Și sandale dantelează
simfoniile bizare
diamantine, sclipitoare;
poezia și cântarea
sybaridelor plăceri;
în cascade de acorduri
și de salturi elegante
în cântări afrodiziace
și în ritmuri violete
în miros de flori bizare
ciclamene și mimoze
orchidee și iris,
albe piciorușe goale
pe covoare persiane
nuanțează ritmuri noi.
În luminile-orbitoare
profilate de bronzate
candelabre de argint
colorate-n culori pale
de safir și de agată
de opale și rubin,
în priviri înflăcărate
de lumini incandescente
își arată feea pală
bogăția-i sculpturală
diamantinele-i sclipiri.
„Fiecare suflet îşi poartă chipul care i se potriveşte. Dacă nu şi-l are de la început croit pe seama şi făptura lui, singur şi-l modelează, din lăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc. Mai întâi gura e modelată de mişcările şi de căldura cugetării, de vorbele pe cari le spune, şi mai ales de cele pe cari nu le spune; apoi ochii, ochii cari, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, coloarea privirii, a undei acesteia de viaţă, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă. Şi toată faţa, cu liniile şi cu mişcările ei, sfârşeşte astfel prin a fi opera firii noatre, a sentimentelor şi gândurilor noastre."
Alexandru Vlahuţă
''Picturile trebuie intelese prin ochii nostri, si nici acesta nu este exprimarea potrivită. Scrierea, vorbirea, cantatul, dansul nu le vor explica. Ele sunt exaltarea extrema la cea mai mare putere, a vederii.''
Charles Demuth
''Numai daca vom reusi sa vedem universul ca un tot unitar in care fiecare parte reflecta totalitatea si in care se afla marea frumusete in diversitatea sa, vom incepe sa intelegem cine suntem si unde ne aflam.''
Tiziano Terzani
„Știi ce-i nostalgia? Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo și într-acolo; o apropiere și o îndepărtare în preajma ta. Gândește-te la mine ca la o stea desprinsă din tine și dusă în întunericul fără fund…”
Ionel Teodoreanu
Armoniile ascunse sunt mai fermecătoare decât cele văzute.
Pablo Picasso
Lucrurile nu sunt grele sau dureroase prin ele însele, slăbiciunile sau ambițiile noastre le fac să fie așa.
Michel de Montaigne
Adevarului îi place lumina.
Massimo d'Azeglio
Cine știe să privească găsește ce caută chiar și cu ochii închiși.
Italo Calvino
Władysław Czachórski - Wikipedia
Crestinul:
Din păcate, în viata mea au existat o sumedenie de ghizi spirituali care au insistat să mă ajute. Mi-au băgat în cap învătăturile cu atâta insistentă încât am ajuns să nu-ti mai aud vocea decât cu mare greutate. Nu m-am gândit niciodata că Tu însuti ai putea fi maestrul meu, căci ei mi-au repetat continuu: „Noi suntem singurii tăi ghizi. Cine ne ascultă pe noi, îl ascultă pe El”. Nu ei sunt însă de condamnat, ci eu. Căci mi-a lipsit fermitatea de a-i reduce la tăcere, curajul de a descoperi singur, răbdarea de a astepta momentul potrivit si încrederea că odată, când mă voi astepta mai putin, Tu vei rupe tăcerea si mi te vei revela.
Anthony de Mello - Cântecul păsării
"In liniste, una cate una, pe infinita miriste a cerurilor,
Infloreau frumoasele stele, florile de nu-ma-uita ale ingerilor."
Henry Wadsworth Longfellow
''Toti suntem in sant ,dar unii dintre noi privesc spre stele...''
Oscar Wilde
Momentan sunt 21 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 20 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje