Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
''...rugăciunea este o căutare de rezonantă...''
Hartmut Rosa
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
''...rugăciunea este o căutare de rezonantă...''
Hartmut Rosa
''...Avem nevoie sa-l gasim pe Dumnezeu ,iar El nu poate fi gasit in zgomot si neliniste.Dumnezeu este prieten cu linistea.Priviti cum natura - copacii ,florile ,iarba- cresc in liniste..soarele ,luna,stelele cum se misca in liniste.Avem nevoie de liniste,ca sa putem atinge sufletele, sa ne putem ruga din suflet.....''
Maica Tereza
Tu nu esti în univers, esti universul, o parte intrinsecă a acestuia.
În cele din urmă nu esti o persoană, ci un punct focal în care universul devine conştient de sine.
Ce miracol uimitor!
Eckhart Tolle
"Când emani lumină – îi deranjezi pe cei care trăiesc în întuneric
„Dacă râsul este contagios, haideți să facem o epidemie”.
Probabil de mai multe ori ați fost în situația când pur și simplu străluciți de fericire, doriți să împărtășiți acest sentiment cu întreaga lume și ca răspuns – primiți doar priviri răutăciose și dezaprobare. De ce lumina ta interioară este atât de deranjantă pentru oamenii care trăiesc în întuneric?
Într-adevăr, acest lucru se întâmplă mereu. În viața noastră există oameni care sunt literalmente plini de lumină și luminează tot ce este în jur, iar cei care „trăiesc în întuneric” îi lovesc cu toxicitatea lor. Cel mai uimitor lucru este că aceste „lămpi” toxice apar exact în momentul în care suntem fericiți și vrem să „îmbrățișăm întreaga lume” – să împărtășim bucuria tuturor.
„Invidia este de o mie de ori mai rea decât foamea, deoarece este foamea spirituală” – Miguel de Unamuno, filosof spaniol.
Într-adevăr, prietenii adevărați sunt cei care nu numai că își pun umărul în momente dificile și te susțin, dar și împărtășesc bucuria și fericirea cu tine.
Lumina și întunericul fac parte din natura umană. Cineva în suflet e plin de lumină, cineva de întuneric, adică de invidie și mânie. Problema este că trebuie să comunicăm cu acești „purtători ai întunericului” și, din păcate, să le spunem că ne otrăvesc „lumina”.
Cert este că unii oameni trebuie să ia lumina de la tine pentru a se simți mai bine, căci în sufletul lor trăiește răul iar în vene le curge invidia.
Dar dacă o persoană nu este în măsură să ne împărtășească fericirea, atunci ce facem lângă el? Să stingi lumina este foarte ușor, dar oare o vei putea aprinde din nou?
Când inimile noastre sunt pline de bucurie, ne grăbim să împărtășim cu cei pe care îi cunoaștem bine. Fiecare o face în felul său. Cineva scrie o postare pe o rețea de socializare, cineva sună și spune cele mai noi știri, alții scriu poezie … Există o mulțime de moduri, dar esența este aceeași – vrem să împărtășim bucuria cu cineva.
Dar lumina noastră este întâmpinată de întunericul fără speranță. Întunericul invidiei și al răului. Și lumina începe să se estompeze … Ca și cum cineva îi taie aripile în zbor. Emotiile se estompează, bucuria dispare undeva …
Dacă acest lucru se repetă cu prietenul sau persoana iubită – este timpul să vă gândiți la ceea ce faceți de fapt împreună. Fericirea este cu adevărat contagioasă, dar numai pentru cei care strălucesc și din interior.
Pentru „oamenii întunericului” bucuria altcuiva provoacă disconfort și agresivitate. Doar nu credeți că totul este în voi! Nimic personal! Reacția lor nesănătoasă este asociată exclusiv cu complexele lor.
Lumina ta ar trebui să strălucească și să lumineze această lume cu bine și bucurie. Iar oamenii care trăiesc în întuneric nu ar trebui să te încurce. Îndepărtează-te cu îndrăzneală de ei și continuă să te bucuri de viață!"
Sursa: Mihaela Ela
via Daniel Gaucan
Nu eşti tu cel care mă interesează cel mai mult, ci senzaţia pe care mi-o produce faptul că te iubesc.
Ce îţi dau ţie mie îmi dau, ce nu îţi dau fur de la mine însumi.
Dacă încerci să faci ca acea dragoste să existe, nu iubești... Iubești doar efortul.
Nu fabrici dragostea adevărată, te inundă.
Alejandro Jodorowsky
"Mă întrebaţi despre credinţă şi expresia ei lirică ? Despre artă şi credinţă ?...Vă voi răspunde că în ce priveşte înotul, cu cât gesturile în apă sunt mai mari şi mai gălăgioase, cu atât înotătorul e mai slab, mai nesigur, aproape de înecare. Neştiutorii, începătorii fac cele mai dezordonate, zgomotoase şi grandilocvente gesturi cu braţele şi picioarele… Înotul perfect se face fără opintiri, e ne-simţit… Pluteşti, aproape cufundat întreg în apă, abia mişcând… Astfel e înotul de fond, înotul serios, în mare şi ocean.
Credinţa cea adevărată e aşijderea acestui instinct de tăcută şi lină plutire, e la fel cu acea nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare şi ameninţare, graţie harului unei respiraţii tainice, graţie unei inspiraţii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund… Credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinte, oricât de măiestre."
Vasile Voiculescu (Confesiunea unui scriitor şi medic) fragment
''Pentru poet si pentru cugetator, toate lucrurile sunt prietenoase si binecuvantate, toate experientele folositoare, toate zilele sacre, toti oamenii divini.''
Ralph Waldo Emerson
În lume există o cantitate limitată de suflete şi o cantitate nelimitată de corpuri.
Marina Țvetaeva
"Toamna le testeaza sufletelor noastre rezistenta la melancolie."
Gabriel P. Baetan
Înțelegeam pentru întâia oară că sunt dureri mai presus de plâns și zbucium.
George Mihail Zamfirescu
,,La tâmple mi s-a strâns părul cărunt, ca sarea din adâncul ocnei scoasă, dar tânăr sunt, același încă sunt, pe inima mea bruma nu se lasă..."
Mihai Beniuc
Putem număra stele de pe cer din nebunie ori din plictiseală. Uneori, din ambele motive. Însă, de cele mai multe ori, uităm să ne număram și pe noi, singura stea, singura planetă, singurul soare care contează!
Privim Universul cu o ciudată neîncredere, de parcă nu am putea concepe că mai există și alte lumi, și alte realități, și alte locuri în care alte forme de oameni iubesc, urăsc, ucid, trăiesc. Astfel că realitatea ne izbește necontenit cu partea ei ascunsa în umbră: ceea ce nu vedem, ne vede. Ceea ce nu simțim, ne simte. Ceea ce nu ne lipsește, ne aparține.
Treptat, însă, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile, iar lucrurilor pe care suntem obișnuiți să le avem începem să le simțim lipsa.
Natura noastră ne spune că omul este un sistem dinamic, în care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie și spirit cu o infinitate de lucruri pe care nu le avem. Atât timp cât va exista un echilibru în acest sistem, va exista și armonie. Însa omul este o ființă haotica, ce va tinde să-și asume rolul cunoașterii și va claca în fața noilor infinituri de necunoaștere pe care le va întrezări.
Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii și plictiseala de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va ține în cursă, până la sfârșit.
Octavian Paler
''Ar fi frumos să vorbim cu copiii care am fost și să-i întrebăm ce părere au despre adulții care am devenit.''
„Deci eu îmi spun mie: «Bunătatea începe cu mine»”
Mary N. Cook
Momentan sunt 193 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 192 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje