Elena Latan

[latan.elena]

Fantasticul este în general definit ca o violare a legilor naturale,
ca apariţie a imposibilului. Pentru noi nu e deloc aşa ceva.
Fantasticul este o manifestare a legilor naturale,
un efect al contactului cu realitatea
când aceasta este percepută direct
şi nu filtrată prin vălul somnului intelectual,
prin obiceiuri, prejudecăţi, conformisme.

Louis Pauwels si Jacques Bergier - DIMINEATA MAGICIENILOR

Prefata aici


SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/noutati.htm






Josephine Wall

▒ Astral Voyage ▒ Dreams of Atlantis ▒ Earth Angel ▒ Flight to Aquarius ▒ Leda & the Swan ▒ Lady of the Lake ▒ Shared Treasure ▒ Wings ▒ ButterflyTree ▒ FerrytoFairyland ▒ NatureBoy ▒ TimeFlies ▒ Breath of Gaia

[latan.elena]

Să ne dorim cu toţii să fim mai buni şi să reflectăm la următoarele:
,,Bunătatea este o floare, este o esenţă a vieţii morale şi semn că suntem rupţi dintr-o lume nepământeană.’’ – Ernest Bernea
,,Bunătatea este o limbă pe care surdul o poate auzi şi orbul o poate vedea.’’ – Mark Twain
,,Bunătatea valorează mai mult decât cunoştinţele, mai mult decât banii, mai mult decât onoarea, pentru persoanele care o posedă.’’ – Henry Ward Beecher
,,Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea.’’ – Ludwig van Beethoven
,,Ataşează-te de cei care te pot face mai bun, primeşte pe cei care, la rândul tău, îi poţi face mai buni.’’ – Seneca
,,Nici un gest de bunătate, indiferent cât e el de mic, nu e în zadar.’’ – Aesop
,,Bunătatea este frumuseţe în cea mai bună stare.’’ – Christopher Marlowe
,,Să fii bun şi blând la toate, după cum se poate.’’ – Tudor Arghezi
,,Bunătatea nu e decât o iradiere a fericirii.’’ – Andre Gade
,,Bunătatea este un fel de inteligenţă superioară.’’ – Ramon Eder
,,Bunătatea dă naştere la bunătate.’’ – Proverb grec
,,Bunătatea întrece frumuseţea.’’ – Proverb latin


Cristina Toma



SURSA: http://jurnalspiritual.eu/bunatatea-...r-duhovnicesc/

[latan.elena]

Nu poti vedea Lumina in ceilalti, pana nu o vezi in tine insuti (insati). O data ce o vezi in tine, nu mai exista nimeni in care sa nu vezi Lumina.
Nu conteaza daca ei o vad sau nu. Tu stii ca ea este acolo. Si atunci cand le vorbesti, tu te adresezi de fapt, Luminii... Paul Ferrini

[latan.elena]

Cristina Apetroaie


Ce vede Dumnezeu


Ego-ul vede printr-un geam întunecat. El vede durerea şi suferinţa, dar trece cu vederea potenţialul pentru evoluţie şi transformare. Vede crima – nu părerea de rău şi deschiderea către iertare. Vede rana – nu vindecarea prin întregire; căderea din graţie – nu Mântuirea; crucificarea – nu Invierea.
Dumnezeu vede altfel. Acolo unde ego-ul vede o problemă sau un obstacol, Dumnezeu vede o ocazie de a iubi mai profund.


Paul Ferrini - Cuvinte spirituale pentru fiecare zi

[latan.elena]

Fiecare om poartã în el o imagine
A ceea ce ar trebui să devină.
Atât timp cât n-a realizat această imagine
Fericirea lui nu este deplină.

Angelus Silesius

[latan.elena]

Constantin Noica, poeme filozofice/ „La noi cerul este foarte aproape” / „V-am chemat ca să vă scoatem din statistică”

„Poate că nu avem nici un drept, poate că suntem o păşune a istoriei.
Dar, îţi aminteşti prietenă dragă ce ne povestea cineva la Suceviţa? Fugiseră maicile în timpul restriştei
şi când s-au întors au găsit pe altar o însemnare pe care stătea scris:
„ Căpitanul unităţii ce a ocupat lăcaşul şi l-a lăsat neatins
vă cere să vă rugaţi pentru dânsul”.
Mă gândesc că de aci am putea începe,
aci ne-am putea găsi învestirea
într-o lume în care toate s-au făcut
şi noi venim prea târziu la ospăţ.
Am putea să ne rugăm
pentru cei ce ne biruie din toate părţile şi în toate felurile,
şi să ne rugăm nu numai cu inima,
ca măicuţele ce pomenesc la fiecare slujbă pe ofiţerul comandant vrăjmaş, dar şi cu gândul,
cu înţelesurile noastre mai liniştite,
cu punerea noastră mai cumpătată în rost a lucrurilor.
Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne dau maşini de calculat,
pentru cei ce ne învaţă să facem unităţi industriale care să funcţioneze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutăţile şi toate poluările,
pentru cei ce au spus: „Dumnezeu a murit”.
Fie-ţi milă Doamne de cei ce te-au ucis!
Te-am ucis şi noi dar mai blând, mai legănat cum se zice pe aci.
Am păstrat cioburi din Tine
şi cu ele poate vom izbuti să venim în ajutorul celor care ne biruie.
Aşa am putea zice.
De la noi niciodată n-a ţâşnit vreo rachetă spre cer,
căci la noi cerul este foarte aproape.
Totuşi avem şi noi minţi agere de oameni
care să prindă toate măiestriile şi să citească toate cărţile
sau uneori să sporească volumul cunoştinţelor
şi aparatura tehnico-ştiinţifică a civilizaţiei moderne,
păstrând poate un rest uman,
ieşind din fluxul informaţional,
şi aşezându-se pe malul apei ca părinţii lor
spre a vedea încotro duc toate acestea,
unde sunt locurile bune de descălecare sau întru ce sunt toate?
Întru ce?
devreme ce alţii nu au prepoziţia întru.”
(Constantin Noica – Al treilea poem filozofic)









Lasă-mă să-ţi amintesc de gândul filozofului antic ce se întreba: „Când aduni pe unu cu unu, care unu se adună cu celălalt, care unu devine doi?” Au stat muţi matematicienii în faţa unei asemenea întrebări căci ei nu ştiu decât de mărimi comutative. Dar când prietenul întâlneşte prietenul şi când v-am chemat sau când ne-aţi chemat din exilul vostru ca să ne regăsim laolaltă, în faţa turlei de la Surdeşti sau în faţa unui perete cu arborele lui Iesua, cine s-aduna cu cine, care prieten devenea doi?
Sau poate făceam cu toții una, sub mirare. Ţin minte cum ai exclamat în faţa peretelui de vest din Voroneţ: „N-am văzut nimic mai frumos!” tu care petrecuseşi toate frumuseţile lumii. Sau poate făceam cu toţii una şi veneam să ne adunăm cu poienile, cu bisericile, cu mormintele îngropate şi ele. Dar atunci iarăşi, cine se aduna cu cine?
Oare noi preluam în noi bisericile, batjocorite de ani şi câteodată ca acum de o falsă glorie, oare noi le vedeam şi ne minunam de ele sau ele se minunau să ne vadă pe noi, cei exilaţi de eternitate, luminaţii, lămuriţii cu cele alea esteticii şi istoriei, oamenii de după patru sau cinci veacuri care nu mai ştiu să se adune nici între ei nici cu pereţii sau lespezile.
V-am chemat ca să vă scoatem din statistică, ca să vă ajutăm să uitaţi de amara voastră fericire numărată, sau mai degrabă de numărul vostru de ordine din acel spaţiu, din acel hău în care aţi pătruns. V-am chemat să vă aducem într-un spaţiu închis, dar unde lucrurile nu se numără, unde nu există comutativitate, şi unde fiecare lucru este ceea ce este, în aşa fel încât oamenilor de aci le-a plăcut să vadă fiinţă şi vrere până şi în lucruri şi pietre, spunând: „Că şi muntele că-i munte, încă are doruri multe.”
V-am chemat să vă redeşteptăm dorurile. Sau poate aţi venit voi să ni le redeşteptaţi nouă, poate aţi venit voi să ne scoateţi din statistică în lumea într-altfel numărată în care ne ştiţi şi unde totuşi câte o fericire neverosimilă şi de neasemuit stăruie câteodată cu noi ca un înger pe peretele nord-estic al bisericilor.
Ne-am reunit atunci o clipă fără să ştim bine întocmai anticului ce este aceea o reunire. Şi acum după adunare va veni amara scădere, vă veţi trage din acest „noi” lărgit, veţi pleca în statistica voastră lăsând ca noi să rămânem în statistica de aci. Dar în timp ce tuturor ne vor înregistra destinele alţii cu maşinile lor de calculat, de aci de la noi, o toacă de biserică ne va aminti unora aievea, altora pe magnetofon, ca suntem chemaţi să înfrângem totuşi statisticile şi să pregătim cu alţi prieteni regăsirea cea bună, când nu vom şti dacă voi vă veţi aduna nouă celor rămaşi sau dacă noi ne vom aduna vouă şi veacului, aşa cum nu ştiu bine acum draga mea prietenă dacă ai venit aci ca să îmi ceri ceva, ca să-mi dai ceva, sau fără să o bănuieşti să asculţi seara paginile pe care ţi le citesc din Cartea Cărţilor.
(Constantin Noica, Primul poem filozofic)






SURSA: https://irinamonica.wordpress.com/20...ice/#more-4467

[latan.elena]

Scrierile tradiţionale descriu conştiinţa ca pe un câmp, o bucată de pământ pe care pot fi semănate tot felul de seminţe - seminţe pentru suferinţă, fericire, bucurie, tristeţe, teamă, furie, speranţă. Iar memoria acestor emoţii este descrisă ca un hambar umplut cu toate seminţele strânse de noi.

De îndată ce o sămânţă se manifestă în conştiinţă, ea se va reîntoarce mult mai puternică la locul său din hambar.

În fiecare moment în care percepem ceva frumos şi liniştitor, udăm seminţele păcii şi ale frumuseţii din noi. Iar în acest răstimp, seminţele pentru frică sau durere se usucă.




Thich Nhat Hanh

[latan.elena]

„Dacă adevărul nu se află prin dragoste, oriunde s-ar afla el, nu mă interesează”.
Mircea Eliade

[latan.elena]

„Ca să fii puternic trebuie să fii tare. Ca să fii tare trebuie să te opui vieții. Dacă vrei să fii puternic, trebuie să te lupți cu viața, numai atunci devii puternic. Altfel n-ai cum să devii puternic. Dacă vrei să devii puternic, înoată împotriva curentului. Ca să fii slab, plutește odată cu râul, mergi cu el oriunde merge. Dacă râul spune «Mergi cu mine o milă», mergi două mile. Dacă râul îți ia haina, dă-i și cămașa. Și, dacă râul îți dă o palmă peste obraz, întoarce-i-l și pe celălalt.”
(Osho, „Intimitatea – Încrederea în sine și în celălalt”)

[latan.elena]

Dana Popescu







“Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten îmblânzește-mă.” ANTOINE DE SAINT-EXUPERY, MICUL PRINT