Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
„Ţine de puterea mea a-l servi pe Dumnezeu sau a nu-l servi. Servindu-l, eu adaug ceva propriului meu bine şi binelui lumii întregi. Neservindu-l, îmi pierd propriul bine şi privez lumea de acest bine propriu, care stătea în puterea mea să-l creez.”
Lev Tolstoi
De-a lungul timpului, sufletul ia culoarea gândului.
Marc Aureliu
"Ascultă-ți sufletul! Șterge-i lacrima când plânge și întinde-i zâmbetul când râde. Bucură-te, ești o minune!"
Hrisostom Filipescu
Îmbogăţirea minţii şi-ndulcirea sufletului... sunt valori adevărate ale unei vieţi.”
Ileana Vulpescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 17.08.2020 la 10:33.
Mintea umană este cel mai mare făcător de minuni.
Montaigne
''Autosugestia este foarte importantă. Trebuie să credem cu tărie că putem realiza orice lucru. Să avem încredere în noi. Puterea gândului şi a imaginaţiei asupra organismului nostru este cu mult mai mare decât se poate bănui.''
''Suntem aşa cum ne sunt gândurile. Pentru ca atmosfera noastră sufletească să fie luminoasă, tonică, optimisă, pentru a reuşi în tot ce ne propunem să înfăptuim, este neapărat nevoie să gonim din suflet orice idee nesănătoasă, inutilă.''
''Râsul este cel mai bun aliat al odihnei şi un minunat ajutor al medicului. „O inimă veselă omoară mai mulţi microbi decât toate antisepticele din lume”, afirmă textele înţelepte. La chinezi, zeul râsului, Ha-Sin-Han, este şi zeul fericirii şi al sănătăţii.''
Continuare:http://suntsanatos.ro/puterea-gandul...stru-2563.html
Sinceritate
Noi nu avem realitate decât în măsura în care spunem adevărul.
Omul uită cu greu nevoia lui de adevăr,
căci instinctul de a cunoaşte este prea puternic în el pentru a fi distrus.
Dar el poate să uite că trebuie neapărat să-l spună.
Trebuie să fim adevăraţi lăuntric, adevăraţi faţă de noi înşine,
înainte de a putea cunoaşte adevărul exterior.
Şi devenim adevăraţi lăuntric manifestând adevărul aşa cum ni se dezvăluie.
Thomas Merton
''Să ne facem mici. Destul cât să încăpem într-o gămălie de vis firav, într-un gând răpit pe culmi de apus străveziu ori poate în frântura unei clipe de fericire. Să traversăm străzile vieţii, cu umbrela zâmbetelor îndreptată spre un suflet străin, cu tălpile goale de trecut şi inima îmbrăcată-n virtuţi şi-n haina prezentului. Să ne iertăm pe noi, căutându-ne neîncetat. Să ne facem mici. Cred cu tărie că Iubirea va găsi o cale să ne înalţe.''
''Dacă Dumnezeu ne-ar lăsa goi, fără viclenii evidente, fără diferenţe impuse, ridicate la rang înalt, fără lut şi avutii dobândite, doar cu sufletele la vedere? De asta mi-e frică dar să ştii că ne-ar prinde bine. Ne-am lovi de păcatele noastre şi-am cerşi un codru de lumină în care s-au stins pe îndelete fericirile. Ce aglomeraţie de orgolii surde! Parcă toate zilele de mâine ar fi negreşit ale noastre...''
Andreea Palasescu
"Sunt persoane care se cred speciale, și fac mult zgomot pentru a atrage atenția, iar altele, în tăcere, chiar sunt.
Sunt speciale prin faptul că nu cerșesc admirație.
Nu trec în fală prin lume, nu așteaptă aplauze, nu creează aparențe, nu respiră minciună. Nu urăsc, nu invidiază, refuză vorbăria fără sens și bârfa, nu complotează, nu sunt părtașe la intrigi, nu lingușesc,nu distrug, ci zidesc.
Le este suficient să fie sincere și să facă binele din umbră, sunt tăcute și banal de simple, răbdătoare și puternice. Le ador!
Nu mă îndoiesc că măreția și frumusețea lumii sunt ascunse în orice și oricine."
Walt Witman
Omul nu este decât supusul erorii naturale şi ireparabile, dacă e lipsit de har. Nimic nu-i arată adevărul. Totul îl amăgeşte;cele două principii ale adevărului, raţiunea şi simţurile, în afară de faptul că amândurora le lipseşte sinceritatea, se înşală reciproc. Simţurile amăgesc raţiunea prin false aparenţe şi chiar această iluzie pe care o dau raţiunii o primesc de la ea la rândul lor. Ea se răzbună. Patimile sufletului tulbură simţurile, dându-i impresii false. Ele mint şi se înşeală pe întrecute.
Blaise Pascal în Cugetări
Nu am pierdut niciodată cu BUNĂTATEA.
Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea.
Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.
Nu am pierdut niciodată cu MODESTIA.
Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.
Nu am pierdut niciodată cu SINCERITATEA.
Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.
Nu am pierdut niciodată cu RĂBDAREA.
Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele. Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.
Nu am pierdut niciodată IERTÂND.
Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.
Nu am pierdut niciodată crezând în DUMNEZEU.
Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită.
Nu am pierdut niciodată IUBIND.
Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele.
MOOJI
Apa Mării
de Federico García Lorca
Marea, albastru giuvaer,
A surâs în departare.
Dinţi de spumă albă-n soare,
Buze umede de cer.
Tu ce vinzi, tulburătoare,
Tânără cu sânii-n vânt?
Apa mărilor străine,
Domnule, eu vreau s-o vând.
Tânăr negru, ce amestec
Porţi in sânge, curcubeu?
Apa mărilor străine,
Domnu', -n sânge, o port eu.
Şi aste lacrime sălcii,
Spune mamă, cin' le strânge?
Apa mării, apa mării,
Domnule, în ele plânge.
Cine naşte-amărăciunea
Inimii apăsătoare?
E atât de amară apa
Mărilor tremurătoare.
„O singură rugăciune am: Doamne, să nu mă lași niciodată să fiu mulțumit de mine însumi.”
Lucian Blaga
Momentan sunt 209 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 209 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje