Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărulşi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.(Ioan 14)
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărulşi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.(Ioan 14)
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
”Rostul vieții e să te bucuri că trăiești.”
Marin Preda
“Viaţa este doar un moment suspendat între două eternităţi. Cea din care venim şi cea spre care ne îndreptăm! Intre ele spaţiaza frumuseţea si miracolul clipelor vieţii.
Apoi...dacă frumuseţea divină nu ar străluci în miezul vietilor noastre am putea oare să ne bucurăm de un rasarit de soare, de un surâs sau de un ritm ce ne poartă pe aripi de vis acolo unde nicio umbră nu tulbură pacea sufletului?
Adevărul este că frumuseţea cerească a vietii se găseşte întotdeauna în inimile şi în sufletele noastre şi că depinde numai de noi cât de mult dorim să ascultăm de vocea ei...care ne şopteşte mereu că viaţa este un dar divin miraculos, că avem în noi atât de multă frumuseţe încât putem transforma lumea în paradis!
Putem îmbrăţişa toată lumea cu frumuseţea de care dispunem în inimile noastre iar asta ne va oferi posibilitatea să participăm într-un “circuit” în care tot ce dăm mai departe...primim inapoi înmulţit!
Indiferent ce v-ar spune unii sau altii, frumuseţea cerească din voi este reală!
Nu va temeţi să o dăruiţi, să creaţi lucruri frumoase cu ea, să va bucuraţi din plin de ea şi mai ales să bucuraţi inimile celor din jurul vostru...dăruind-o!
Faceţi din viaţa voastră un moment spectaculos, plin de frumuseţe cerească!”
EIN ART
''Secretul nu este să ai grijă de fluturi, ci să ai grijă de grădină ca fluturii să vină la tine. În cele din urmă vei găsi nu pe cine căutai, ci pe cine te căuta.''
Mario Quintana
6 August - Schimbarea la Față
De azi, omule, nu te vei mai culca afară și nici nu vei mai dormi pe pământ. Căci pe sub el se vor ascunde lighioane, iar frigul nopții va avea lung tăiș. De azi, iarba va îmbătrâni pe câmpuri și va bate prima pală de galben în frunze. De la mesteceni și fân va veni primul semn de toamnă.
De azi, amintește-ți, omule, că ești trecător și vezi cum înainte de a trece vremea ta, trece vremea tuturor lucrurilor pe care le atingi: poamele se coc, semințele se scutură, florile se ofilesc și se duc spre pământ.
Dar tu nu-ți căzni azi sufletul cu amărăciune, nici nu-l certa, căci așa îți va rămâne până va da din nou colțul ierbii.
Ci ridică-ți ochii și însoțește-te azi cu oameni care înțeleg înaltul. Și schimbă-te. Și, dacă ai fost rău, fă-te bun. Și dacă ai făcut rău, fă bine. Și dacă ai urât, iartă. Și dacă ai greșit, îndreaptă. Înțelepțește-te, căci curând vine toamna!
Camelia Radulian
Fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată a clipelor liniștite și senine, fiindcă ce altceva e suferința decât o oprire a ființei noastre, o uriașă inerție care face să apese asupra ei tot ce există.
Marin Preda
Bejan Sergiu Vasile
Ultima modificare făcută de latan.elena; 06.08.2020 la 23:51.
Sufletul uman nemuritor întrece cu mult o mie de sori. Lumina lui face cât o mie de miliarde de sori. De aceea, nu există păcat mai mare în Univers decât să batjocorești sufletul unui om.
Cezar Ivănescu
''Cauta neincetat sa ramai liber. Inima ta poate iubi tot ce doreste. Viata nu are nicio valoare inchisa intre limite. Te desavarsesti mereu. In fiecare rasarit de soare se naste ceva frumos. Calatoria aceasta nu are sfarsit.''
Chris Simion
"Dacă este un spectacol mai măreț decât marea , acesta este cerul ; dacă există vreun spectacol mai mare decât cerul , acesta este interiorul sufletului."
Victor Hugo
"O, omule, priveste-te:
tu ai în tine cerul si pământul,
fă din această lume un cer pe pământ...
Iată căile !"
Hildegarde de Bingen
„Singurul lucru care este real în cele din urmă este pasul pe care-l faci în această clipă. Acesta este tot ceea ce există mereu.”
Eckhart Tolle
By @benmuldersunsets
Ita est...
de Ion Minulescu
Ştiţi voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în „zigzag” de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Şi-nnodate
Ca să poată fi de toţi cântate,
Nu citite pe sub gene ―
Pui golaşi de vrăbii fără pene...
Dar voi nu ştiţi nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu ştiţi că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Şi că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...
Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
Pentru-abecedarul vieţii viitoare...
Versurile mele?
Stropi de apă vie
Şi ploaie de stele
Pentru veşnicie!…
«- Pe mine ma intereseaza problema imaginatiei. Presupun ca in mod uzual, acestui cuvant i se atribuie un sens eronat.
Imaginatia ignora lucrul cel mai important, dar in studiul acestui sistem noi nu putem face aceasta. Aspectul cel mai important al oricarei functii este: "Daca este sau nu sub controlul nostru?" Asa ca, atunci cand imaginatia este sub control, nici macar nu o numim imaginatie; ii dam alte nume - vizualizare, gandire creatoare, gandire inventiva, imaginatie creatoare - putem gasi un nume pentru fiecare caz in parte. Dar atunci cand se declanseaza de la sine si ne controleaza, asa incat suntem in puterea ei, atunci ii spunem imaginatie.
Mai este si o alta parte a imaginatiei, care scapa intelegerii obisnuite. Acesta este faptul ca ne imaginam lucruri care nu exista - capacitati inexistente de exemplu. Ne atribuim puteri pe care nu le avem; ne imaginam am fi constienti de noi insine, desi nu suntem. Avem puteri imaginare si constienta de sine imaginara si ne imaginam ca suntem o singura fiinta, cand in realitate suntem o multime de "Eu" diferiti. Exista multe lucruri pe care ni le imaginam despre noi si despre alti oameni. De exemplu, ne imaginam ca putem "face", cand lucrurile de fapt ni se "intampla", ne sunt facute.
Deci, ne imaginam pe noi insine. Noi nu suntem ceea ce ne imaginam a fi.
- Exista vreo diferenta intre imaginatie si a visa cu ochii deschisi?
Daca nu poti controla visele cu ochii deschisi, aceasta inseamna ca este vorba despre imaginatie; dar nu in totalitate. Imaginatia are multe aspecte diferite. Ne imaginam stari inexistente, posibilitati inexistente, puteri inexistente.
- Ati putea sa ne dati o definitie a imaginatiei negative?
A-ti imagina tot felul de lucruri neplacute, a te tortura, a-ti imagina toate lucrurile rele care ti s-ar putea intampla tie sau altor oameni - astfel de lucruri; poate lua forme diferite. Unii oameni isi imagineaza diverse boli, unii isi imagineaza accidente, altii isi imagineaza nenorociri.
- Este controlul propriilor emotii un obiectiv intelept?
Controlul emotiilor este un lucru foarte dificil. Este o parte foarte importanta a studiului de sine, dar nu putem incepe cu controlul emotiilor, pentru ca nu cunoastem destul despre aceste emotii.»
G.I Gurdjieff
Gurdjieff despre iubirea conştientă
Iubirea este firul de aur care uneşte o inimă cu o alta, un suflet cu un alt suflet. Deşi iubirea este unică, noi o înţelegem şi o manifestăm diferit, în funcţie de capacitatea noastră de a o simţi, de nivelul de conştiinţă pe care îl avem. De aceea putem spune că ceea ce înţelege şi manifestă un om ca fiind iubire, este posibil să difere foarte mult de ceea ce crede un alt om că ar fi iubirea. Multe fiinţe umane au început încă din cele mai vechi timpuri să caute “forma” ideală a iubirii, formă care să fie aceeaşi în înţelegerea tuturor. S-a ajuns treptat să se vorbească despre existenţa unei iubiri pure, obiective, care diferă prin caracteristicile sale într-o măsură foarte mare de ceea ce înţelegem în mod curent prin iubire. Cei înţelepţi au ajuns la concluzia că singura modalitate de a iubi cu adevărat este să iubeşti în mod conştient.
Motivaţia iubirii conştiente, în starea sa evoluată, este dorinţa ca fiinţa iubită să ajungă la propriile ei perfecţiuni înnăscute, fără a ţine cont de consecinţele posibile ale acestui lucru, pentru cel care iubeşte. “Totul este ca ea să devină perfectă în sine, eu nu contez”, spune iubitul conştient. “Voi merge în infern, dacă prin aceasta ea va putea sa meargă în paradis.” Şi paradoxul sublim al unei asemenea iubiri este că ea evocă în mod necesar acelaşi lucru înapoi. Iubirea conştientă naşte iubire conştientă.
De ce acest fenomen este atât de rar printre oameni?
Primul motiv este că marea majoritate a omenilor rămân la stadiul de copii, doritori de a fi iubiţi, dar nu de a iubi. Al doilea este că perfecţiunea este rareori privită ca produsul propriu al iubirii adulte, deşi nimic altceva nu poate eleva iubirea deasupra nivelelor puerile sau animalice. Al treilea este că de obicei omul nu ştie, nici chiar atunci când este plin de dorinţa de a iubi, care ar fi binele obiectului iubirii sale; iar al patrulea motiv este că iubirea conştientă nu apare niciodată la întâmplare. Ea trebuie să fie obiectul unei alegeri conştiente şi al unei hotarâri ferme de a face eforturi în acest scop.
Aşa cum bushido şi celelalte ordine cavalereşti nu au aparut accidental, nici iubirea conştientă nu poate să apară şi să se dezvolte singură. Toate gradele de nobleţe au fost opere de artă, iar iubirea conştientă de asemenea trebuie să fie operă de artă. Cel ce doreşte să se înroleze în ea să înceapă deci prin a-şi face ucenicia, şi poate într-o zi el va atinge măiestria. El trebuie înainte de toate să-şi purifice dorinţa de a ajuta, deoarece va trebui să-şi depăşească orice dorinţă personală şi orice prejudecăţi.
El contemplă chipul iubit: “Ce fel de femeie este ea?” Aici este un mister: se deschide o cale spre perfecţiune, al cărei parfum născând este adorabil. În ce mod această posibilitate ar putea fi realizată pentru slava preaiubitei sale şi a lui Dumnezeu, Creatorul ei?
Trebuie la acest punct sa ne întrebăm: voi fi eu capabil de asta fără să mă transform mai întâi pe mine însumi? Dacă sunt sincer trebuie să răspund evident: Nu. Un om care nu ştie să-şi trateze aşa cum trebuie câinii şi caii, o femeie care nu ştie să cultive flori, cum ar putea oare să trezească adormitele perfecţiuni în fiinţa iubită? O umilinţă şi o toleranţă la orice probă vor fi necesare pentru aceasta. Dacă nu sunt sigur de ceea ce ar fi mai bine pentru ea, trebuie măcar să o las liberă să-şi urmeze propriile înclinaţii, iar în acest timp voi studia ceea ce este şi poate să devină, ceea ce are nevoie, ceea ce cere sufletul ei fără a şti cu ce nume, destul de îndepărtat pentru a putea găsi ea însăşi lucrul dorit. A învăţa să prevăd pentru ea, încă de azi, nevoile sale de mâine, fără a mai gândi o clipă la dificultăţile ce ar putea sa le reprezinte acele lucruri pentru mine. Dar ce stăpânire şi disciplină de sine cere aceasta!
“Te iubesc”, spune el. “Este ciudat, că nu mă simt mai bine din cauza aceasta”, spune ea... Atâta timp cât nu v-aţi sudat o cunoaştere şi o forţă la înălţimea iubirii voastre, să fiţi jenaţi să mărturisiţi că sunteţi îndrăgostiţi. Iar dacă nu puteţi ascunde aceasta, iubiţi cu umilinţă, muncind să deveniţi înţelepţi şi puternici. Iubiţi? Trebuie sa fii demn de aşa ceva.
Fără ruşine, oamenii se vor lauda că au iubit, că iubesc sau speră să iubească. Ca şi cum iubirea ar fi de ajuns pentru a le acoperi mulţimea păcatelor. Dar iubirea, după cum am văzut, atunci când nu este vorba de iubire conştientă (adică doritoare să devină atât înţeleaptă, cât şi capabilă de a-şi servi obiectul ei), nu depinde decât de afinităţi favorabile sau defavorabile. În astfel de cazuri, ea este la fel de inconştientă, adică fără control. A fi într-o asemenea stare de iubire este cu siguranţă la fel de primejdios pentru sine, pentru celalalt sau pentru amândoi. Pentru că suntem atunci traversaţi de o uriaşă energie cosmică ce-şi urmează propriile sale finalităţi, cu totul indiferente de ale noastre şi iată-ne încărcaţi cu această forţă. Este ca o dinamită pe care o vehiculăm de aici înainte, fără a ne lua măsurile de protecţie. Trebuie să ne mai mirăm de numărul accidentelor?
Să recunoaştem că fără cunoaştere şi putere, iubirea este demoniacă. Fără cunoaştere ea îşi poate distruge obiectul. Cine n-a auzit diversele "prea iubite" spunând despre "iubiţii" lor: "Mă îmbolnăveşte, mă omoară." Iar fără putere, iubitul devine cea mai nefericită fiinţă, deoarece nu poate să facă ceea ce doreşte şi ştie că ar trebui să facă pentru binele ei.
Oamenii ar trebui să se roage să le fie îndepărtată experienţa iubirii lipsită de înţelepciune şi forţă sau, dacă nu pot face altceva decât să iubească, atunci să roage înţelepciunea şi forţa divină sa le ghideze iubirea.
Starea de iubire nu este totdeauna resimţită numai faţă de o fiinţă. Cineva poate avea acest dar, de a eleva pe altcineva în planul iubirii, sau cu alte cuvinte poate face să treaca prin altcineva (el sau ea) energia naturală a iubirii, fără a urmări să capteze aceasta iubire în folosul său. Se povesteşte despre un anumit lama, că oamenii care-i vorbeau deveneau instantaneu îndrăgostiţi. Dar ei nu se îndrăgosteau de el, nici de altcineva în particular. Tot ce ei conştientizau era că, după ce vorbeau cu el, un spirit de iubire pură îi făcea să debordeze de o dorinţă de a servi, de a iubi, care era gata să se răspandească pretutindeni. Trubadurii Evului Mediu se asemănau fără îndoială cu acest lama.
Adevărul fundamental al acestei iubiri conştiente: ea este întotdeauna creatoare. Scopul iubirii conştiente este de a aduce renaşterea sau iubirea spirituală. Oricine care poate să vadă dincolo de cuvinte şi forme nu poate să nu remarce modificările şi transformările ce apar de obicei la bărbatul sau femeia care iubeşte, indiferent de vârstă. Aceasta are loc de obicei inconştient, dar nu este din acest motiv mai putin simbolică pentru transformarea mult mai minunată care apare atunci când un bărbat sau o femeie iubeşte conştient sau a putut recunoaşte că iubise conştient. Tinereţea, în asemenea cazuri, îmbracă un aer de eternitate şi aceasta este, într-adevăr, fântâna tinereţii care curge acum. Crearea unui astfel de “copil spiritual” în fiecare din cei doi iubiţi este o funcţie particulară a iubirii conştiente; iar aceasta nu are nimic de-a face cu căsătoria şi copiii.
Iubirea fără divinaţie este rudimentară. Un iubit trebuie să poata ''ghici'' sau ''divina'' dorinţele benefice ale iubitei sale cu mult timp înainte ca ea să devină conştientă de ele. Dacă vrea să o poată iubi mai mult decât se iubeşte ea însăşi, el trebuie să ajungă s-o cunoască mai bine decât se cunoaşte ea însăşi, în aşa fel încât ea să poată deveni perfect “ceea ce este”, chiar şi fără proriile ei eforturi conştiente în această direcţie. Eforturile ei conştiente, atunci când iubirea va fi mutuală, vor fi pentru el. Şi astfel, fiecare din ei va lucra în mod delicios pentru perfecţiunea celuilalt.
Dar aceasta stare superioară a iubirii conştiente nu e tangibilă decât la nivelele spirituale ale conştiinţei; ea nu poate fi decât un fruct al artei lucrului asupra ta însuţi. Toţi au nostalgia ei, chiar şi cei mai cinici, deşi marea majoritate a oamenilor pun la îndoială până şi posibilitatea ei. Cu toate acestea, o astfel de iubire este posibilă, cu condiţia ca cei doi iubiţi să fie dispuşi să înveţe cu umilinţă unul de la celălalt.
Cum sa înceapă? Îndrăgostitul, atunci când este pe punctul de a-şi întâlni iubita, să se întrebe ce ar putea el să-i aducă, să facă sau să spună pentru a-i crea o delicioasă surpriză. La început, nu va fi vorba de ceva care să o surprindă în întregime, vreau să spun că ea va şti că a avut acea dorinţă şi va fi cu siguranţă încântată că iubitul ei a ştiut să i-o ghicească. Mai tarziu, o altă “surpriză” va putea într-adevăr să o surprindă şi se va minuna: “Cum ai ştiut că asta mă va face atât de fericită, pentru că nici eu însămi nu am ştiut?”
Eforturile constante pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor benefice minunate ale iubitei (sau iubitului, în cazul femeii), atunci când n-au apărut încă în conştiinţa ei (lui) vor fi metoda iubirii conştiente.
Intraţi în această pădure fermecată, voi, care îndrăzniţi! Zeii se iubesc unii cu alţii conştient, iar iubiţii conştienţi devin zei.
Sursa: NET
daniel b holeman art
Ultima modificare făcută de latan.elena; 07.08.2020 la 10:28.
"mă tem să pun în cuvinte
acea parte intraductibilă
care parfumează în taină
floarea grădinii mele."
Louis Savary, din "Un poeme nous separe"
"Mai mult decat aurul sau rubinele lumii, sufletul omului este nepretuit, pentru ca il salasluieste pe Creator si pe muritor deopotriva.
Sufletul este locul unde se intalneste in taina neputinta umana cu iubirea divina si locul cel mai pur din cate exista pe pamant si in cer."
Elif Shafak
Momentan sunt 227 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 227 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje