"Religia mea îl vede pe Dumnezeu în Toți, toți oamenii, toate animalele, toate plantele, toată Natura ..." Jain 108 Academy
"Religia mea îl vede pe Dumnezeu în Toți, toți oamenii, toate animalele, toate plantele, toată Natura ..." Jain 108 Academy
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.07.2020 la 21:24.
''Sunt ochi care vorbesc orice limbă din lume și realizezi asta, când îi întâlnești, pentru că rămâi, tăcut, ascultând.''
Floarea soarelui a impresionat întotdeauna prin faptul că se învârte după soare. Acest lucru a inspirat multe legende și povești.
Floarea soarelui este originară din America Centrală și de Sud și a fost adusă în Europa în jurul anului 1500 d. Hr. de către exploratori. Odată ajunsă în Europa, s-a răspândit destul de repede în toată lumea, ajungând în Rusia, Egipt și Orientul Îndepărtat.
În ceea ce privește numele, acesta se trage din grecescul „Helianthus”, care tradus înseamnă: „helios”= soare și „anthus”=floare. Denumirea grecească a florii nu este deloc întâmplătoare, întrucât cele mai vechi și cele mai cunoscute povești despre floarea soarelui provin din mitologia greacă.
- Mituri și legende
Un prim mit, de origine grecească, spune că nimfa Clyte, s-ar fi îndrăgostit de zeul soarelui, Apollo sau Helios. Se zice, că ea era atât de îndrăgostită de el, încât stătea adeseori întinsă pe pământ, cu fața îndreptată spre soare, privindu-l neîncetat. Zeul însă nu o observa, iar nimfa se întrista foarte tare. Cu timpul, ceilalți zei au luat aminte de nefericirea ei și au decis să o transforme într-o floare superbă, crezând că așa, aceasta va fi observată de Apollo. Treptat, corpul i s-a transformat într-o tulpină, fața într-o floare și părul blond în petale de un galben aprins. Deși era unică în regatul florilor, Apollo a continuat să o neglijeze, iar Clyte a continuat să își admire iubitul până în ziua de astăzi.
Aceasta este varianta frumoasă a poveștii. Mai există o variantă în care Clyte a așteptat 9 zile și 9 nopți să fie observată de către Apollo, zile în care nu a mâncat și nu a băut nimic. În cea de-a 10 zi, aceasta și-a dat seama că nu mai putea părăsi locul în care zăcea, întrucât prinsese rădăcini. Neputincioasă, s-a transformat într-o floare superbă, care continuă să își admire iubitul și acum.
Mitoogia greacă nu este însă singura, care a folosit floarea soarelui ca motiv principal în diferite legende.
Indienii erau de părere că un săculeț de semințe de floarea soarelui era singura necesitate a unui războinic vrednic, pentru a parcurge distanțe foarte lungi. De asemenea, aceștia obișnuiau să așeze boluri cu semințe de floarea soarelui în morminte, crezând că oamenii aveau nevoie de provizii pentru lunga călătorie către lumea de dincolo.
- Simbolistică
Din punct de vedere al simbolisticii florilor, floarea soarelui transmite atât mesaje pozitive, cât și negative.
Pe de-o parte, floarea soarelui semnifică admirația, căldura sufletească și loialitatea. Este foarte des folosită pentru buchetele de mireasă și aranjamentele florale pentru nunți, întrucât transmite noroc și este considerată un semn al bogăției și al ambiției. De aasemenea, conferă o atmosferă caldă întregului decor.
Pe de altă parte însă, floarea soarelui simbolizează și aroganță, ipocrizie și dragostea neîndeplinită.
Sunt însă puțini, cei care nu se lasă copleșiți de frumusețea florii, deci o poți folosi liniștită la orice eveniment.
Sursa:https://flori-sauvage.ro/floarea-soarelui/
O poveste frumoasă despre floarea care privește Soarele în fiecare dimineață
Frumoasa fată de împărat mută
Legenda spune că un împărat avea o fată mândră și frumoasă, dar mută. Trist și îndurerat, împăratul a căutat în toată împărăția un leac pentru muțenia copilei. A chemat toți vracii, dar nimeni nu știa ce să facă. O bătrână a venit într-o seară la curte și a spus că știe leacul: să-l invite la masa împărătească pe mândrul Soare, iar când petrecerea va fi în toi și toată lumea va fi bine dispusă, se va dansa și se va cânta, fata să se ducă să ia Soarele la dans și să-i ceară o sărutare. Iar această sărutare o va vindeca de muțenie, a mai spus bătrâna. Când a auzit acestea, împăratul parcă a reînviat și, cu multă speranță, a început pregătirile de ospăț. Dar, vrăjitoarea cea rea a auzit despre toate acestea și s-a dus la mândra Lună să îi spună că fiica împăratului se va căsători cu Soarele.
Vara, când Soarele răsare, floarea ridică privirea-n zare
Luna, plină de invidie și supărare, a jurat că se va răzbuna pe împărat. Ea, care îl iubea atât de mult pe Soare, îl pierdea din cauza unei muritoare? Așa că, s-a ascuns într-un codru, iar, când petrecerea a început, a prins momentul când fata a întors obrazul către Soare pentru a fi sărutată. Atunci, Luna a preschimbat chipul bietei fete într-o floare. Împăratul și toți mesenii i-au spus povestea adevărată și faptul că fata nu avea nevoie decât de o sărutare, dar Luna nu a crezut și a rămas de neînduplecat. Fata a rămas o floare, pe care Soarele a sădit-o într-o grădină, dându-i numele lui. De atunci, în fiecare vară, când Soarele răsare, floarea își ridică chipul trist, cerșind parcă o sărutare. Când vine seara și apare Luna, floarea lasă chipul către pământ, strângându-și petalele.
Sursa:https://jurnalspiritual.eu/soarele-f...relui-legenda/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.07.2020 la 21:16.
”Nu există greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.”
Richard Bach
natalia klimova paintings
O simplă, unică înţelegere
Vei avea cunoaşterea unică de a fi, iar asta îţi oferă pace interioară şi libertate. Poate că ar trebui să înveţi cum „să fii”?
Cu cunoaştere, îţi poţi reconstrui întreaga minte.
Conştiinţa pură este conştientizarea pe care o descoperi în spaţiul dintre gânduri. Acesta este primul pas către adevarata ta natură. Aici poţi experimenta cine eşti în esenţa ta în spatele, sau dincolo de toate rolurile pe care le joci în viaţa ta, de răspunderea pe care o porţi, de speranţele, planurile grijile pe care ţi le faci, dincolo de vinovăţie şi frică -toate acestea fiind ceea ce putem numi “identitatea” ta în viaţă.
Cei mai mulţi dintre noi descoperim foarte rar, sau niciodată, această pace interioară.
Dacă nu vom fi experimentat esenţa a ceea ce suntem cu adevărat, nu putem sa ştim cu adevărat ce este echilibrul, pacea interioară şi armonia.
Rune Heivang
Kalmar Zoltan
Ultima modificare făcută de latan.elena; 27.07.2020 la 22:37.
Anii care trec sunt versetele pe care viața ni le scrie pe suflet.
Massimo Lo Pilato
"Am avut conflicte cu această femeie și cu anumite părți din istoria ei.
Nu am iubit-o pe deplin tot timpul, așa cum merita.
I-am permis să se trădeze și am întrebat-o dacă este suficient de bună, pricepută, drăguță, capabilă.
I-am permis să se spargă în mii de bucăți, și am permis celorlalți să nu o trateze cu respect și chiar să-i ia locul.
Au rănit-o și i-au provocat răni mari, și profunde.
Dar am văzut-o cum s-a ridicat și cum s-a transformat într-o lumină pentru lume și cum a învățat să-i iubească pe ceilalți, în ciuda tuturor acestor lucruri.
Am fost paralizată în timp ce vedeam bătălii din mintea, inima și sufletul ei.
Această femeie a eșuat de nenumărate ori în relațiile sale: ca mamă, soție, fiică, soră, mătușă, nepoată, iubită și prietenă pentru că nu făcea întotdeauna lucrurile care trebuiau făcute. Pentru că e umană.
Ea este impetuoasă, impulsivă, adesea nesigură; și are secrete pentru că are istorie și experiență.
Unii oameni iubesc această femeie, alții o doresc, iar alții o urăsc. Ea este cine este, cu fiecare greșeală, eșec, proces, dezamăgire, succes, bucurie au făcut-o femeia care este azi.
O poți iubi sau nu, dar dacă te iubește, o va face din toată inima.
Această femeie trăiește. Nu este perfectă, dar are multă valoare, este de neoprit. Și-a permis să se rupă și să se reconstruiască de la zero și știe că, dacă va trebui, o va face din nou.”
Maqui Rios
Perseverență
de Marin Sorescu
Voi privi la iarbă
Până voi obține titlul
De doctor în iarbă.
Voi privi la nori
Până voi ajunge Laureat
Al norilor.
Voi trece pe lângă fum
Până când fumul, de rușine,
Va deveni iar flacăra
De la început.
Voi trece pe lângă toate lucrurile
Până când ele
Vor veni să mă cunoască.
via Nichita Stanescu
Dialog cu oda in metru antic
Cea mai mare pedeapsă a noastră,
cei care suntem,
e lumina prin care fluieră un răsucit de înger
tulburător,
halucinanta natură,
timpul absorbitor,
mirosul de viaţă pe care-l are secunda,
mâncarea cumplită la Cina cea de taină.
Ah, ce întâmplare şi viaţa noastră!
Ce întâmplare verdele de pe iarbă.
Ce accident de suflet calul alb pe colină.
Supuşi cuvântului, de verb mă rog,
du-mă odată din groaza vieţii,
du-mă, du-mă,
şi nu mă mai pedepsi
şi mie nu mă mai redă-mă!
Nichita Stănescu
Iubesc marea ca pe sufletul meu. Adesea chiar cred că marea este cu adevărat sufletul meu: plante ascunse cresc în ea şi urcă la suprafaţă doar în clipa înfloririi, apoi veştejindu-se, se scufundă iar; la fel, din adâncurile inimii mele se ridică minunate mănunchiuri de imagini, şi ele înmiresmează, şi ele strălucesc, şi ele iar dispar.
Heinrich Heine
"Sufletul e ca marea: nu e liniştit nici când e liniştit."
Angelo de Pascalis
Walter Dorsett Photography
"Doamne, mă - ntorc la țărmul de unde-am plecat.
Mă mai primește Mila Ta oare?
Adu-Ți aminte în clipa mîniei
Ca să scapi de robia veșniciei
Tu însuți Te-ai smuls din ea și Te - ai întrupat.
Îngăduie să - Ți pun la picioare
Posomorîta, muta, țărînă.
Am purtat-o mereu sus, stăpînă
Atinge, Doamne, vremelnicia mea ;"
"Dincolo și peste toate eternitățile stai Tu,
Și toate eternitățile, cu osândiții lor târâș, se-ntorc și se varsă la Tine."
Vasile Voiculescu
Momentan sunt 100 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 100 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje