"Omul sădeşte în lume ceea ce poartă în inima sa!"
Goethe
"Omul sădeşte în lume ceea ce poartă în inima sa!"
Goethe
Hoinar -Teodosia Lațcu
Mi te-ai întors iar, suflete hoinar,
Atât de obosit și de murdar-
Pe unde-ai fost, de-mi vii acum
Atât de plin de praful de pe drum?
Cu fața galbenă și suptă
Cu părul năclălit ,
Cu haina ruptă....
Departe-am fost, sus, sus,departe.
Trecuta-am hotarele lumii deșarte.
Sunt beat de dragostea tăriei,
Și-am gustat din vinul veșniciei.
Nu mă-ntreba nimic, ci stai,
Căci port pe haine pulbere din Rai.
Pe tălpile si-n palmele mele,
Port încă pulbere de stele.
Pe părul meu, pe strai,
Port încă roua crinilor din Rai.
Și ochii poartă încă-n ei,
Din strălucirea veșnică, scântei -
Sunt beat - de vinul sfintei bucurii!
Mai lasa- mă ,așa !
Nu mă trezi! ....
Pri cer, departe-am hoinărit!
Nu mă peria și nu mă curăți -
Port pulberea seninei veșnicii!
Eugen Doga
În Muzica sa mă atrage seva pământului, autenticitatea, spontanietatea și plenitudinea sentimentelor. Râvna de armonie, de frumos. Aidoma unei scoici de mare păstrează ecoul trecutului și-l împărtășește admirabil în sonorități contemporane…
Emil Loteanu
Nu faceţi nimic dacă vă interzice conştiinţa şi nu lăsaţi la o parte nimic din cele ce vă porunceşte ea să faceţi, indiferent de importanţa lucrului respectiv. Conştiinţa este pârghia noastră morală. Faptul că odraslele noastre - gândurile, sentimentele şi dorinţele – se dedau înlăuntrul nostru unei agitări nepermise îşi are cauza şi în slăbirea conştiinţei noastre. Redaţi-i puterea declarând total supunere faţă de ea. Conştiinţa, împreună cu aducerea-aminte cu evlavie de Dumnezeu sunt izvorul adevăratei vieţi a spiritului.
Teofan Zăvorâtul
Nu regret nimic – Howard Goodman
Am visat multe vise care nu s-au adeverit,
Le-am văzut apunând la orizont,
Dar mi-am realizat multe dintre vise, slavă Domnului,
Încât sa continui sa visez.
M-am rugat de multe ori si nu am primit răspuns,
Am aşteptat mult si bine,
Dar destul de multe rugăciuni au avut răspuns
Încât să continui să mă rog.
Am avut incredere în mulţi prieteni care m-au trădat
Şi m-au lăsat să plâng singur,
Dar am avut destui prieteni care mi-au rămas aproape
Încât să continui să am încredere.
Am sădit multe seminţe care s-au pierdut pe drum
Şi păsările s-au hrănit cu ele,
Dar am avut destule rămase in mâna
Încât să continui să semăn.
Am secat cana cu deznădejdi şi durere,
Am trăit multe zile fără cântece,
Dar am băut destul nectar de la trandafirul vieţii
Încât să vreau să continui să trăiesc.
Mult ingerul meu
Mult ingerul meu l-am tinut cu sila,
si-n bratele mele obosise tare,
el se facu mic iar eu m-am facut mare,
si deodata eu am fost mila
si el doar o ruga tremuratoare.
Atunci cerurile lui inapoi i le-am dat,
el imi lasa ce-i preajma, din preajma disparand,
el invata plutirea, eu viata-am invatat
si ne recunoscuram din nou, incet si bland...
Rainer Maria Rilke
Nu există pictor mai priceput decât natura însăşi.
Viorel Vintila
Ai observat vreodată că apusul este mult mai frumos dacă îl admiri cu cineva pe care îl iubești?
Angela Muntenegru
„Nu există timp pentru a fi plictisit într-o lume la fel de frumoasă ca acesta... Colorează viața cu secundele frumoase care trec dar care rămân în inima ta drept amintiri de neuitat.”
'' Dansul este un vers, fiecare mișcare este un cuvânt!
Și fiecare are povestea lui!''
mahnoor shah paintings
Vasile Voiculescu-Poet si prozator
Cine ești Tu, că oceane de lumină Te ascund?
Nevăzut, și totuși mai tare ca o stâncă,
De care corăbiile pe marea-adîncă
Izbite, se duc țăndări la fund.
Cu nici un chip nu putem să Te ocolim -
Pretutindeni sub undele părelnic calme și albastre
Tu umpli cu piscuri tot abisul existențelor noastre
Peste care rătăcim, plutim fără să Te știm ;
Irumpe odată din întunecat de luminoasele genuni
Sfîșie-ne temeliile de la un pol la celalt pol
Și ieși deasupra valurilor, etern atol,
Să ancorăm în neclintirea ultimei Tale minuni.
Atolul - Vasile Voiculescu
2 iulie 1957
Foto credit : Emenia Cera
"Ostrov încins de ape e sufletul din mine.
Mâncat mereu de valuri şi bântuit de vânturi,
Deşi stingher de-a pururi, prin asprele lui vine
Se leagă-n adâncime de vastele pământuri.
Piticul bulz de stâncă, ce-i gata să s-afunde,
Când, îmbăiat cu spume, îl zguduie orcanul,
E, nevăzut, un munte cu temelii profunde,
Ce, repezit din funduri, străpunge-ntreg oceanul.
El, petecul de tină, abia-nălţat de-un deget
Peste robia apei ce-l sapă să-l dărâme,
E pisc ajuns şi culme ţintită fără preget,
Solie spre viaţă din scoarţa humei mame.
Ostrov încins de valuri şi măcinat de vânturi,
Aceeaşi coajă-l leagă-n adâncuri nevăzute
Cu toate celelalte ostroave şi pământuri
Zăcând oricât de joase, de-afunde şi căzute."
Ostrov încins de ape - Vasile Voiculescu
Si orice rugaciune e o imbratisare .-Vasile Voiculescu
Momentan sunt 49 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 49 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje