Elena Latan

[latan.elena]

Intelepciunea lui Buddha


De Steven Bacarz

Intre secolele al 6-lea si al 4-lea i.Hr., un om pe nume Siddhartha Gautama a inceput sa uimeasca prin intelepciunea sa spirituala profunda. A fost supranumit “Buddha”, care inseamna ad-literam “Cel Luminat” si pana in ziua de azi ne bucuram de invataturile sale.

In mod interesant, Buddha nu si-a scris niciodata invataturile. La fel ca si Iisus sau Socrate, metoda lui de a-i invata pe ceilalti era cea prin comunicare verbala. Traditia orala a pastrat vie intelepciunea lui Buddha pana cand a aparut prima transcriere a invataturilor sale, 400 de ani dupa moartea sa.
Iluminarea sa a avut loc atunci cand si-a dat seama ca omul nu trebuie sa se infometeze si sa-si supuna trupul chinurilor (practica comuna in India acelor vremuri) pentru a-si intensifica claritatea spirituala si intelepciunea. Cand o tanara i-a oferit lapte si budinca de orez in semn de compasiune, si-a dat seama ca ceea ce fusese invatat la randul sau ca reprezinta “Calea”, nu era tot.
A meditat atunci timp de 49 de zile, dupa ce isi jurase ca nu se va misca pana nu va afla adevarul. Observatiile ce au urmat raman unele din cele mai relevante si profund spirituale invataturi din toate timpurile. Mai jos sunt 25 de citate din Buddha care iti vor schimba viata:

1. Poti citi oricate vorbe intelepte, poti rosti oricate vorbe intelepte dar cum iti vor fi de folos daca nu vei si actiona conform lor.
2. Calea nu este in cer. Calea este in inima.
3. Ulciorul se umple picatura cu picatura.
4. Fiecare om este autorul propriei sanatati sau a propriei boli.
5. Ca sa intelegi totul, trebuie sa ierti tot.
6. Un cuvant care aduce pacea valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte intelepte.
7. Vorbele pe care le rostim trebuie alese cu grija pentru ca vor fi auzite de oameni si ii vor influenta in bine sau in rau.
8. Doar noi insine ne putem salva, nimeni altcineva. Nimeni altcineva nu poate si nimeni altcineva nu trebuie. Doar noi trebuie sa parcurgem drumul.
9. Cand simtim manie intr-o controversa, am incetat deja sa luptam pentru adevar si luptam pentru noi insine.
10. In cer nu exista disctinctie intre est si vest; oamenii creeaza distinctiile in mintea lor si apoi le iau drept adevarate.
11. Cei eliberati de resentimente sunt cei ce vor gasi pacea.
12. Ura nu inceteaza niciodata prin ura. Ura inceteaza prin dragoste. Aceasta este o lege de neschimbat.
13. Raul exista pentru ca binele sa-si dovedeasca puritatea asupra lui.
14. E usor sa vezi greselile semenilor dar greu sa-ti vezi propriile greseli. Oamenii prezinta greselile celorlalti ca pe pleava purtata de vant dar isi ascund propriile greseli asa cum un cartofor viclean isi ascunde zarul masluit.
15. Nu vad niciodata ce a fost facut; intotdeauna vad doar ce a mai ramas de facut.
16. Mintea este totul. Devii ceea ce gandesti.
17. Asa cum comorile apar de sub pamant, asa apare si virtutea din faptele bune si intelepciunea dintr-o minte pura si linistita. Ca sa iesi in siguranta din labirintul vietii umane, iti trebuie lumina intelepciunii si indrumarea virtutii.
18. Suntem formati de gandurile noastre; devenim ceea ce gandim. Cand mintea este pura, bucuria o urmeaza ca o umbra care nu mai pleaca.
19. Lucreaza la propria ta mantuire. Salvare Nu depinde de altii.
20. Sa ne ridicam si sa fim recunoscatori, caci de nu am invatat mult astazi, macar am invatat putin, si de nu am invatat putin, macar nu ne-am imbolnavit, si de ne-am imbolnavit, macar nu am murit; sa fim, deci, recunoscatori .
21. Nu poti parcurge drumul pana nu ai devenit drumul insusi.
22. Nu vei fi pedepsit pentru mania ta, vei fi pedepsit de mania ta.
23. Sa te cuceresti pe tine insuti este mai mare victorie decat sa-i cuceresti pe altii.
24. Trei lucruri nu pot fi ascunse mult timp: soarele, luna si adevarul.
25. Ai compasiune pentru toti semenii, bogati si saraci deopotriva; toti au suferintele lor. Unii sufera prea mult, altii sufera prea putin.

[latan.elena]

Despre iubire

Khalil Gibran din Profetul







Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,
Şi când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneţi-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o
simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire,
Tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile
şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul.
Precum ea vă ridică îmbătaţi de bucurie,
până la înălţimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie
ramurile cele mai fragile care freamătă
în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă
forţă purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător.
Vă treieră pentru a vă decoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii voastre.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi, divini şi puri.
Ca apoi să vă hărăzească focului său
şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă
a nemuririi la ospăţul divin.
Toate aceste şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea,
pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii
şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne
din care izvorăşte nesfârşită IUBIREA.

Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie,
suspiciune sau de teamă,
veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei
care permanent vi se dăruie fără ca voi să iubiţi,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi, fiind înfrânţi,
goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri,
în lumea fără de anotimpuri,
unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie,
unde veţi plânge
dar nu în toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică,
divină şi misterioasă decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită
de cel sau cea căruia i se dăruie;
Fiindcă iubirii adevarate îi este de-ajuns iubirea infinită,
sublimă şi transfiguratoare.
Când iubiţi nu trebuie să spuneţi "Creatorul e in inima mea",
ci mai degrabă "eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului",
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii,
fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meritaţi,
vă va arăta cu siguranţă drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă
decât aceea de a se împlini prin totală iubire.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe,
fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti de iubire în tot şi
să devii izvor de iubire divină ce susurul în noapte-şi cântă;
Să cunoşti adesea durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori, cu inima mereu înaripată şi să înalţi,
plin de recunoştinţă, mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti, copleşit de beatitudine,
la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru fiinţa iubită,
iar pe buze să ai un cântec de laudă.



Poezia „Dar despre iubire, stapane?” a lui Kahlil Gibran
este una dintre cele mai complexe definitii ale iubirii.



Sursa:https:http://adevarul2012.blogspot.ro/2015/04/dragostea-este-un-dialog-fericit-cu-doi.html

[latan.elena]

„Nu dati decat putin, cand dati din ce-i al vostru.
Numai dand din voi insiva dati cu adevarat.

Pentru ca, spuneti-mi, ce-s averile voastre decat niste lucruri pe care le pastrati cu strasnicie, crezand ca maine veti avea nevoie de ele?
Iar maine, ce-i va aduce ziua de maine cainelui prevazator foarte, ascunzand oasele in nisipul miscator, in timp ce-i urmeaza pe pelerini catre orasul sfant?
Si ce este frica de saracie, daca nu saracia insasi?
Iar groaza de sete, in preajma fantanilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsa?
Sunt unii care dau putin din belsugul pe care il au si aceasta pentru a li se recunoaste darnicia, insa acea dorinta ascunsa umileste darul facut.






Sunt, apoi, altii care, putin avand, dau totul.
Acestia cred in viata si in marinimia vietii, iar sacul lor niciodata nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este rasplata cea mare.
Dar sunt si din cei ce dau cu durere si doar durerea ramane botezul acestora.
In sfarsit, sunt cei ce dau fara a simti nici durere, nici bucurie, necunoscandu-si virtutile.
Ei sunt asemenea mirtului din vale, care isi raspandeste parfumul in spatiu.
Prin mainile unor asemenea fapturi vorbeste Dumnezeu si dindaratul ochilor acestora El surade Pamantului.
E bine sa dai cand ti se cere, dar si mai bine fara sa ti se ceara, din intelegere.
Iar pentru cei dornici sa dea, a-i cauta pe necajiti este o bucurie mai mare decat darul insusi.
Fiindca, se afla, oare, vreun lucru pe care sa ti-l refuzi?







O, desigur, tot ceea ce iti apartine va fi daruit intr-o zi,




Deci, da acum, in anotimpul darniciei tale, iar nu in cel al mostenitorilor tai.
Deseori spuneti: „Am sa dau, dar numai acelora care merita.”
Pomii din livezile voastre nu spun, insa, astfel si nici turmele din imasuri.
Ele dau ca sa poata trai, fiindca a pastra inseamna a pieri.
Desigur, cel care-si merita zilele si noptile, merita totul si din partea voastra.
Iar cel care a meritat sa bea din oceanul vietii, are tot dreptul sa-si umple cupa si din micul vostru parau.
Exista oare merit mai mare decat acel ce sta in curajul si increderea de a primi milostenie?
Si cine va credeti voi, pentru ca oamenii sa-si sfasaie pieptul si sa lepede orgoliul, ca sa le puteti vedea meritele si mandria terfelita?
Luati aminte, ca mai intai voi sa meritati a fi daruitorul si instrumentul darniciei,
Pentru ca, intr-adevar, viata e cea care da viata, in timp ce voi, care va socotiti binefacatori, nu sunteti decat martorii acesteia.
Iar voi care primiti – si cu totii primiti! – nu va luati povara vreunei recunostinte spre a nu va pune de bunavoie un jug voua si celor ce daruie.
Inaltati-va, mai degraba cu cel care da, primindu-i darurile ca pe niste aripi,
Fiindca, a tine prea mult seama de datoriile voastre, inseamna a va indoi de generozitatea daruitorului, care are pamantul marinimos drept mama si a carui tata insusi Creatorul este.


extras din Profetul, de Kahlil Gibran

[latan.elena]

Cum sa iubim




„Iubeste lumea dar nu apartine ei” (Iisus Hristos)







Asculta fara sa intrerupi (Proverbe 18)

Vorbeste fara sa acuzi (Jacob 1:19)

Ofera fara sa te zgarcesti (Proverbe 21:26)

Roaga-te fara sa te opresti (Coloseni 1:9).

Raspunde fara sa te certi (Proverbe 17:1)

Impartaseste fara sa pretinzi (Efeseni 4:15)

Bucura-te fara sa te plangi (2:14)

Increde-te fara sa eziti (Corinteni 13:7)

Iarta fara sa pedepsesti (Coloseni 3:13)

Promite fara sa uiti (Proverbe 13:12)






„Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. ” (1 Corinteni 13:4-8a)







“Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.” (1 Corinteni, 13:1-13)







“Sa ne iubim unii pe altii caci dragostea vine de la Dumnezeu. Oricine care iubeste s-a nascut din Dumnezeu si il cunoaste pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7)

[latan.elena]

Sandor Kasza







TESTAMENTUL IUBIRII

Prin măsura dragostei și a credinței noastre, Dumnezeu ne dă dreptul să fim, să avem, să dăruim și să dobândim, tot ceea ce alegem să prețuim și să iubim.

Când ne vom iubi în mod real și autentic, și vom crede cu desăvârșire în dreptul nostru de a fi fericiți - nimeni și niciun sentiment uman nu ne va mai putea împiedica să împlinim dragostea ce ne sălășluiește în inimi, prin dar divin.

Cât timp însă, ne vom împotrivi inimi, încercând să sufocăm dragostea din ea - Lumina ce o purtăm prin scânteia divină, ne va arde atât de mult, încât golul, regretele, întunericul și durerea pe care neîmplinirea iubirii o lasă în sufletele noastre prin focul dragostei, ne vor măcina și copleși.

Odată ce lumina dragostei a germinat în inimile și sufletele noastre - nimeni și nimic nu-i va mai putea stinge sclipirea sau împiedica să iasă iar și iar la suprafața sufletului nostru, căci suferința respingeri ei - ne va reaminti mereu de de responsabilitatea pe care o avem prin testament divin, de a ne dărui și împlini iubirea.

Când trăim iubirea prin spirit - nicio forță umană, mentală sau lumească, nu o poate controla, decima sau înfrânge!
sk

[latan.elena]

„Fie ca lumina sufletului tău să te ghideze.
Fie ca lumina sufletului tău să binecuvânteze munca pe care o faci, cu iubirea secretă şi căldura inimii tale.
Fie să vezi în ceea ce faci frumuseţea propriului tău suflet.
Fie ca sacralitatea muncii tale să aducă vindecare, lumină şi reînnoire celor care lucrează cu tine şi celor care-ţi văd şi primesc munca.
Fie ca munca ta să nu te obosească niciodată.
Fie ca ea să elibereze în tine un izvor al prospeţimii, inspiraţiei şi entuziasmului.
Fie să fii prezent în ceea ce faci.
Fie să nu te pierzi niciodată în absenţele fade.
Fie ca ziua să nu-ţi fie niciodată o povară.
Fie ca răsăritul să te găsească treaz şi vioi, apropiindu-te de noua zi cu vise, posibilităţi şi promisiuni.
Fie ca seara să te găsească satisfăcut şi mulţumit.
Fie să intri în noapte binecuvântat, adăpostit şi protejat.
Fie ca sufletul tău să te liniştească, să te mângâie şi să te reînnoiască.”
(Anam Cara, John O'Donohue)
http://www.calatoriainimii.ro/…/Cartile/Detalii/98-Anam-Cara










Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii. Roque Schneider

[latan.elena]

Dumnezeu nu este
sesizabil
decât prin
experientã interioarã.

(Mgr. Jean de Saint-Denis)






Proportia interioarã - este ultimul adevãr inerent,
în absolut toate lucrurile.

(Constantin Brâncusi)








Reconciliazã-te cu tine însuti
si Cerul si Pãmântul se vor reconcilia cu tine.

(Sf. Isaac Sirul)



SURSA:http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_3.htm

[latan.elena]

Timp in cuvinte

"Atunci când eşuăm, credem că nu suntem suficient de buni pentru a ne împlini visurile. Aşa că, cedăm. Ne conformăm. Adevărul este, însă, că nu am avut suficient de multă încredere. Nu am crezut suficient de mult în noi sau în ceilalţi. Am încercat să controlăm. Am insistat să ne impunem voinţa. Ne-am speriat şi am ieşit din fluxul creator al vieţii. Viaţa nu a fost împotriva noastră. Noi nu am fost dispuşi să avem încredere în viaţă. Nu ne-a plăcut direcţia în care se îndrepta râul şi am decis să înotăm în cealaltă direcţie. Apoi, am obosit şi am renunţat. Putem să dăm vina pe râu. Putem da vina pe noi înşine. Sau putem să ne dăm seama ce trebuie să facem şi să o facem data viitoare. Putem să avem încredere în râu şi să învăţăm să înotăm în sensul curentului, nu împotriva lui."

Paul Ferrini










Mark Keathley Art.

[latan.elena]

http://paisajesybodegonesaloleo.blog...o-pintura.html

[latan.elena]

Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai cruntã suferintã.
Cãci, în ciuda pãrerii comune, nu dragostea te face sã suferi,ci instinctul proprietãtii , care este contrariul dragostei.
Cãci, iubindu-l pe Domnul, voi colinda drumurile ca sã-l duc si celorlati oameni. Si nu-l voi reduce la robie. Si voi fi hrãnit din ceea ce dãruieste altora.

Pe cel care iubeste cu adevãrat îl recunosc dupã faptul cã nu poate fi lezat.

[...]Dragostea adevãratã începe acolo unde nu mai astepti nimic în schimb.

(Antoine de Saint-Exupéry -Citadela)


SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_2.htm