Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !



Cand salut Soarele, Il salut pe Dumnezeu. Cand salut Viata, Ii multumesc lui Dumnezeu pentru darul vietii mele si al celor dragi, al intregului pamant.

[latan.elena]

Mi-a pătruns
o bucată de nouri
pătrată-n odaie
…dar cerul afară-a rămas

Mi-a pătruns
o bucată
pătrată de cer
în odaie
…dar stelele-afară au rămas.
A plouat toata noaptea.
Nichita Stănescu, Fereastra

[latan.elena]

Floarea din asfalt

"Fii mare în inima celuilalt. Sau nu fi nimic..."



Pentru cei care raman.

Pentru cei care raman sa achite nota de plata cand distractia s-a terminat.
Pentru cei care raman sa faca ordine cand petrecerea s-a incheiat.
Pentru cei care raman si asculta cand toti ceilalti doar au vorbit. Si apoi au plecat.
Pentru cei care raman langa tine si cand incepe furtuna, nu doar la plaja.
Pentru cei care raman si daruiesc cand toti ceilalti au luat tot si apoi au disparut.
Pentru cei ce raman si aleg sa prilveasca doar binele, chiar daca raul ar fi trebuit sa ii goneasca demult.
Pentru cei ce raman si lasa de la ei cand toti ceilalti au plecat urmandu-si orgoliul.
Pentru cei ce raman si iti intind mana, atunci cand toti ceilalti te-au injunghiat pe la spate.
Pentru cei ce raman si incearca sa ajute, cand toti ceilalti au plecat criticand.
Pentru cei ce raman chiar si cand nu mai ai nimic sa le dai.
Pentru cei care raman cu tine in corabie chiar daca aceasta da semne ca se scufunda.
Pentru cei care raman pe baricade, chiar si cand lupta pare pierduta.
Pentru cei care raman si iti amintesc de visele tale atunci cand tu ai obosit.
Pentru cei ce raman chiar si atunci cand toata lumea le spune sa plece. Chiar si tu.
Gandul meu de Pretuire. Azi si intotdeauna. Pentru cei care raman!
Caci am inteles, in sfarsit.... Sa pleci e usor. Sa ramai, nu!”

Floarea din asfalt

[latan.elena]

Trăiesc realitatea hrănindu-mă cu vise. M-am adaptat mie însămi...
Anais Nin

[latan.elena]

Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi."



"De ce nu putem să rămânem închişi în noi înşine? De ce umblăm după expresii şi după conţinuturi şi sistematizăm un proces haotic şi rebel? N-ar fi mai fecundă o abandonare în fluiditatea noastră internă, fără gândul unei obiectivări, sorbind doar cu voluptate intimă toate fierberile şi agitaţiile lăuntrice?"
Emil Cioran

[latan.elena]

Du-te Soare, vino Lună,
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea floare,
Galbenă, mirositoare;
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie
Struţuri pentru cununie;
Boabele să le răstească,
Până-n toamnă să nuntească!



Încărcată de magie şi farmec, sărbătoarea Sânzienelor este celebrată pe 24 iunie. Născută dintr-un străvechi cult al soarelui, ea nu şi-a pierdut coloratura păgână, deşi este asociată cu o mare aniversare creştină: naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.

POVESTEA SÂNZIENELOR. Când marea preoteasă a Soarelui - tânăra împărăteasă Reskynthis - a plecat în Lumea Umbrelor, jalea soţului ei - împăratul Ion, marele preot al Lunii - a fost de nespus. Atât de mult a suferit împăratul, încât şi-a lăsat palatul şi sceptrul, plecând în munţi spre a se reculege - gest fără precedent în tradiţiile autohtone. Acolo, spun legendele, a pogorât până în Tărâmul Celălalt, rugându-se de zei să-i redea soţia. Se mai spune că ar fi reuşit să o aducă până aproa*pe de Lumea Albă, dar că ar fi pierdut-o în ultima clipă. De atunci, Reskynthis a mai fost numită şi Eury*dike, adică "Readusa”.

Noua mare preoteasă a Soarelui a fost aleasă Salonai, sora mai mică a Eurydikei. Legea pământului cerea ca împăratul văduv să o ia de soţie pe Salonai. Numai că acesta, iluminat de o nouă lege divină, a refuzat. Tradiţia mai cerea ca marele preot al Lunii să oficieze în fiecare an, cu marea preoteasă a Soarelui, hierogamia - adică "nunta sfântă”, pentru ca pământul să dea roade multe - dar împăratul a respins şi această ceremonie sacră, care implica actul sexual.

Afrontul suferit de Salonai le-a mâniat în aşa măsură pe celelalte preotese, încât acestea l-au căutat pe împăratul plecat în munţi, l-au găsit şi i-au tăiat capul, pe care l-au aruncat în râul ce curgea prin apropiere.

Temutele preotese mai purtau denumirile de Amazones ("Femei Frumoase”), Sintiana ("Femei Fermecate”), Zantiala ("Doamnele Soarelui”) şi Mainades ("Dansatoare”). Ele şi-au spălat crima îngrijindu-se de creşterea şi educaţia copiilor mici ai lui Ion-Orpheus şi Eurydike, Musaius şi Maria. Ajuns împărat, Musaius, zis şi D-Ion-Ysos, adică "Fiul lui Ion”, le-a reabilitat şi a asigurat supravieţuirea ordinului lor sfânt, ce fusese ameninţat cu desfiinţarea de adepţii lui Ion-Orpheus. Ele chiar au îmbrăţişat noua lege divină pe care o propovăduise împăratul şi au luptat pentru impunerea ei. De atunci, au fost asociate cultului marelui profet, iar sărbătoarea lor se ţinea de ziua naşterii lui, la solstiţiul de vară, mai ales că ele slujeau Soarelui.



De la geto-daci, Sintienele au pătruns în mitofolclorul nostru sub denumirea de Sânziene, Frumoase, Minunate, Doamne, Drăgaice etc. În "Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir scrie despre Ziua Sânzienelor: "Acesta este numele Sfântului Ioan Botezătorul. Ei (moldovenii) cred că în ziua când se prăznuieşte acest sfânt, Soarele nu-şi străbate drumul său drept înainte, ci într-o linie tremurată. De aceea, toţi ţăranii moldoveni se scoală în acea zi înaintea zorilor şi privesc cu ochi mari răsăritul Soarelui şi cum ochiul nu suferă prea mult această lumină şi - din pricina ei - începe să se zdruncine şi să tremure, ei pun pe seama Soarelui tremurătura pe care o simt în ochi şi se întorc voioşi acasă, după ce au făcut această încercare”.



De la ceremonialul alegerii marii preotese a Soarelui, căreia tracii îi spuneau şi Thraekidica ("Binecuvântată”), au moştenit românii obiceiul numit Drăgaică. Tot în "Descrierea Moldovei”, Cantemir scrie despre această tradiţie: "După cum se vede, prin ea o înţeleg pe Ceres. Căci în acea vreme a anului când încep să se coacă semănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice şi cu multe năframe colorate şi-i pun în mâini cheile de la jitniţe. Drăgaica împodobită în acest chip se întoarce de la câmp spre casă, cu mâinile întinse şi cu năframele fluturând în vânt, de parcă ar zbura, şi cutreieră toate satele din care s-a adunat lume s-o petreacă, cântând şi jucând laolaltă cu toate tovarăşele ei de joc, care o numesc foarte des sora şi mai-marea lor în cântecele alcătuite cu destulă iscusinţă. Fetele din Moldova doresc din toată inima să aibă parte de această cinstire sătească, deşi în cântecele lor spun mereu, după datină, că fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât abia după trei ani”.



În ajun de Sânziene, seara, se întâlnesc fetele ce vor să se mărite cu flăcăii ce doresc să se însoare. Băieţii fac ruguri, aprind flăcări şi le învârt în sensul mişcării Soarelui la apus, strigând:

Du-te Soare, vino Lună,
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea floare,
Galbenă, mirositoare;
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie
Struţuri pentru cununie;
Boabele să le răstească,
Până-n toamnă să nuntească!



Fetele fug şi culeg flori de Sânziene (Drăgaică), din care împletesc cununi. Cu aceste cununi se întorc în sat şi le aruncă peste casă; dacă se agaţă cununile de hornuri, fetele se vor mărita chiar în acel an. A doua zi, în zori, cetele de feciori străbat satele, cu struţuri de sânziene la pălărie, în semn că au căzut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor ce îi interesează. Ei chiuie şi strigă:

Du-te Lună, vino Soare,
Că tragem la-nsurătoare;
Cununile neursite
Zac sub hornuri azvârlite.
Până-n miezi, cu steagu-n frunte,
Trec feciorii după slute,
C-alde alea nedirese
Nu vor să fie mirese.



Sânzienele, spre deosebire de iele, sunt zâne bune, umblă noaptea şi dau puteri oamenilor, animalelor şi plantelor.

"Oamenii fac ceai din sânziene şi îl beau, le dau flori de sânziene animalelor să mănânce ca să fie apărate de boli", povesteşte etnologul maramureşean Janeta Ciocan.

Cine nu cinsteşte Sânzienele, adică cine nu le culege, nu împleteşte cununi şi nu le aruncă peste casă sau nu face niciun alt obicei din nenumăratele tradiţii existente, îşi atrage pedeapse din partea "zânelor" bune. În acest caz, Sânzienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recolte.

Continuare:https://www.realitatea.net/stiri/actual/sanzienele-2020-dragaica-traditii-obiceiuri-semnul-care-iti-arata-ca-vei-avea-noroc-tot-anul_

[latan.elena]

Noaptea de sânziene

Ce adâncă în mistere e această noapte trează!
Ursitul să şi-l afle, fecioarele veghează…
E noaptea-nmiresmată de flori de sânziene –
Aceste flori menite visărilor eterne.

Ah! Flori de sânziene, firave, trecătoare,
Mai sunt, în astă lume, fecioare visătoare?
Sau sunteţi, mai degrabă, un mit, demult uitat
În veacul ce se-arată frivol şi desfrânat?

Mai văd, în amintire, în trecutul ăstei lumi,
Fecioare despletite, pe frunte cu cununi
Din flori de sânziene, cu râvnă împletite –
Visând ca toată viaţa să fie fericite…

Dar, Doamne, fericirea – acest abstract concept,
De nu e o himeră, e doar un jind în piept
Căci dincolo de piedici şi de dureri perene,
Doar poţi visa magia din nopţi de sânziene.

…Cu minte îmbâcsită de gânduri înnegrite –
Eu mai visez, în noapte, fecioare despletite
Fugind, prin iarba udă, pe frunte cu cununi
Din flori de sânziene – venind din alte lumi.

Boris Ioachim

[latan.elena]

"În noaptea aceea a Sfântului Ion de vară, se schimbă crângul cerului după porunca cea prea înaltă și soarele începe să deie îndărăt. De aceea în zodie e zugrăvit la vremea asta semnul racului. La miezul nopții a rânduit Dumnezeu un răstimp de liniște, când stau în cumpănă toate stihiile, și cerurile cu stele și vânturile, după care dintrodată toate purced în scădere. Iarna începe a-și pregăti harmasarii în grajdurile ei din miazănoapte. În acel ceas al cumpenei, Dumnezeu a orânduit pace între toate animalele, jigăniile și paserile. Le dă și lumina înțelegerii pentru acel răstimp, ca să grăiască întocmai așa cum grăiesc oamenii. Oriunde s-ar afla, toate se strâng în sobor și stau la sfat."

Mihail Sadoveanu, Nopţi de sânzâiene

[latan.elena]

1. Destinul este acea parte din Timp in care Istoria isi imprima vointa ei asupra noastra. De aceea trebuie sa-i rezistam, sa fugim de el, sa ne refugiem in Spectacol.

2. Toti suntem nemuritori. Dar trebuie sa murim intai.

3. Daca nimic nu e real, daca totul e o creatie gratuita si absurda, ca intr-un mare vis, un joc iresponsabil repetandu-se la infinit, existenta noastra n-ar mai avea nici o semnificatie si nicio valoare. Am fi definitiv pierduti.

4. Nu poti iubi niciodata doi oameni in acelasi timp. Iubesti pe rand, cand pe unul, cand pe altul.

5. Te-am iubit asa cum m-ai iubit si tu, ca un nebun, ca un strigoi, fara sa inteleg ce fac, fara sa inteleg ce se intampla cu noi, de ce am fost ursiti sa ne iubim fara sa ne iubim, de ce am fost ursiti sa ne cautam fara sa ne intalnim.

6. Dupa o anumita varsta, toti oamenii au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata, ca au trait o viata idioata, absurda - o viata care nu putea fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intr-un adevar viata noastra, ea ar fi putut fi atat de idioata.

7. Dar ce poate insemna o iubire? Cat poate ea dura? Nimic nu dureaza in lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nasca din nou, altfel, in alta parte, cu alti oameni.

8. Binele facut la nevoie ti-l rasplateste inzecit Dumnezeu cand nici cu gandul nu gandesti.

9. S-ar putea intampla fel de fel de miracole. Dar trebuie sa te invete cineva cum sa le privesti, ca sa stii ca sunt miracole. Altminteri, nici macar nu le vezi. Treci pe langa ele si nu stii ca sunt miracole. Nu le vezi.

10. A nu mai avea timp inseamna a fi rezolvat toate problemele, a trai intr-un perfect echilibru.

Mircea Eliade

Sursa:10 citate frumoase din Noaptea de Sanziene scrisa de Mircea Eliade ..

[latan.elena]

Pe la miezul nopții, înflorește iarba-fiarelor, dar numai pentru câteva clipe. ”Cu această plantă se poate descuia orice încuietoare”, spuneau bătrânii umblați prin lume, drept pentru care era foarte căutată de tâlhari.
Aceștia o purtau la brâu sau încolăcită împrejurul degetului mic de la stângă.
După credința poporului, la Sânziene, ”ferega pe câteva minute înflorește, luminându-se ca ziua de soare toate locurile de pe lângă ea și, atunci, cunoscând-o, o poți prinde și culege”, spuneau vracii, în taină, ucenicilor lor.
Sursa:https://mesagerulneamt.ro/2018/06/tr...ziua-soarelui/



Floare de sânziană…Boris Ioachim

Sânziană, sânziană,
Floare eşti sau buruiană?
Buruiana dorului
Sau floarea norocului.

Buruiană de iubit
Sau floare de lecuit
Vise limpezi de fecioare
Ce mai cred în ursitoare?


Ce cred că-n vraja iubirii
Stă secretul nemuririi.
Şi parfumul tău aparte
Le ţine de rău departe.

Te culeg fecioare-n noapte,
Cu chicote şi cu şoapte
Despre un frumos ursit
Despre-un mult visat iubit.

Şi le stinge, dintr-o dat’
Şi aleanuri şi oftat.
Şi-mpletindu-te-n coroană
Sânziană, sânziană,

Pe creştete te aşează –
Chipul li se luminează,
Preschimbându-le-n prinţese,
Dacă nu chiar în crăiese

Nopţi, ah, nopţi de sânziene,
Cum îmi picură din gene,
Rouă rece şi amară –
Căci îmi amintesc de-o vară

Când sub stele mai visam
La al dragostei balsam
Şi sub vraja stelelor
Mă simţeam nemuritor.

…Sânziană, sânziană –
Floare eşti şi buruiană
Buruiana dorului
Şi floarea norocului…



"Pe nesimţite, deasupra lor, cerul îşi domolise sclipirea. O stea răsărise din senin, stingheră, în creştetul pădurii.
— S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el fără s-o privească. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi…
— îmi pare rău că nu te pot urmări, vorbise ea târziu. Mi-ar fi plăcut să te pot înţelege…
— Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…"
Mircea Eliade



“Sa scapi de Timp. Sa iesi din Timp. Priveste bine in jurul dumitale: ti se fac, din toate partile, semne. Increde-te in semne, urmareste-le…”.



NOAPTE MAGICA TUTUROR !