Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Cand salut Soarele, Il salut pe Dumnezeu. Cand salut Viata, Ii multumesc lui Dumnezeu pentru darul vietii mele si al celor dragi, al intregului pamant.
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Cand salut Soarele, Il salut pe Dumnezeu. Cand salut Viata, Ii multumesc lui Dumnezeu pentru darul vietii mele si al celor dragi, al intregului pamant.
Dis- de -dimineata
Eu nu sunt servitorul nici unui înger
și nici aerul de sub aripa lui nu sunt
eu sunt un cântec
eu sunt un cântec
pe care singur îl cânt.
Veni-va toamna cu dumnezeoaica ei
de bălegar de aur printre tei,
veni-va iarna cu bălegarul de argint
al fulgilor care mă ning
când eu voi fi mereu un singur cântec
al vostru, care-l cânt.
Nichita Stanescu
Dragostea este tot ce există; dar ce este Iubirea? Iubirea este energie adusă din colectiv, din unitatea cu Totul. Iubirea este experimentată în acea ridicare a inimii pe care o simți când vezi un membru al familiei, speranță, care își dorește cel mai înalt obiectiv pentru altul. Este creatorul, soarele pe spatele tău, albinele bâlbâie, frunzele de pe copaci, florile înfloresc și o pasăre cântând ... Iubirea este cercul vieții (Dumnezeu ---- Tu ---- Totul ---- Doamne).
Neale Donald Walsch
Emily Dickinson, „Speranța-i ceva cu pene”
”Speranța”-i ceva cu pene,
În suflet se urcă
Melodia-i fără cuvinte-și cântă,
Nicicând nu-se-oprește.
Dulce-n Furtuni răsună,
Și, fie durere-n furtună,
Nu poate păsăruica înfrânge,
Ea tot caldă rămâne.
Am auzit-o-în țara de gheață,
Pe marea cea mai nebună,
Dar, nicicând, la strâmtoare,
Nu mi-a cerut o fărâmă.
Emily Dickinson, ”O lume-am pierdut
O lume-am pierdut cândva.
Găsit-a-o cineva?
O s-o știi după stelele
Ce-i înconjură fruntea.
Bogatul n-ar observa-o;
Dar ochiului meu auster
Mai mult decât ducații îi e.
O, doamne, găsește-mi-o!
Ultima modificare făcută de latan.elena; 22.06.2020 la 21:49.
“Nu trăim sentimente care ne transformă, și sentimente care ne sugerează ideea de transformare. De pildă, iubirea nu ne purifică de egoism, dar ne face să-l simțim și naște în noi ideea unei patrii îndepărtate, unde acest egoism nu și-ar mai găsi locul.”
Albert Camus
Richard S Johnson
Tudor Arghezi - Poezii
Psalm VI
Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.
Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.
Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.
Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"
Tudor Arghezi
”Există două moduri de a trăi. Unul este să traiești dormind profund – atunci îmbătrânești, cu fiecare clipă ești mai bătrân și mori câte puțin, atâta tot.
Dacă însă îți conștientizezi experiențele, dacă ești atent la tot ceea ce faci și tot ce ți se întâmplă, dacă savurezi experiența prin toți porii, dacă încerci să înțelegi rostul ei, dacă o trăiești intens și total, atunci nu e doar un fenomen de suprafață. În adâncul tău ceva se schimbă prin ea. Devii mai vigilent. Dacă această experiență este o greșeală n-ai să mai repeți niciodată.
Omul matur nu comite niciodată aceeași greșeală de două ori. Însă cel care e doar bătrân face aceleași greșeli iar și iar. El trăiește într-un cerc și nu învață nimic. Azi e supărat, ieri a fost supărat, alaltăieri a fost supărat, mâine o să fie supărat și poimâine la fel.
Dacă trăiești total experiența supărării, nu te vei mai supăra niciodată. O singură experiență este de ajuns să te învețe că supărarea e o prostie, e un lucru absurd – nu că e un pacat, ci doar o prostie! Îți faci degeaba rău ție și le faci rău și altora. Nu merită. Atunci te maturizezi. Mâine situația se va repeta, dar supărarea nu se va mai repeta.
Omul matur nu ia niciodată decizii cu privire la viitor; maturitatea însăși are grijă de asta. El trăiește în prezent, și felul în care trăiește hotărăște cum va fi ziua de mâine.
Dacă ai aflat că supărarea este otrăvitoare, termini cu ea, nu te mai superi și gata! Calea aceea este închisă, ușa aceea nu mai există pentru tine. Ai învățat ceva, așa că nu mai repeți greșeala, ba chiar s-ar putea să râzi de cât de proști pot fi oamenii care se supără. Cu fiecare experiență, înțelegerea ta evoluează.
Poți să-ți trăiești viața de parcă ai fi în stare de hipnoză – așa trăiesc 99% din oameni – sau poți trăi cu intensitate, conștientizând tot ce se întâmplă. Dacă trăiești conștientizând, te maturizezi; altfel doar îmbătrânești.
Viața poate să fie trăită în două feluri. Dacă trăiești inconștient, mori pur și simplu; dacă trăiești conștient, dobândești tot mai multă viață. Moartea va veni, însă ea nu vine niciodată la omul matur, vine doar la cel care a îmbătrânit. Omul matur nu moare niciodată, pentru că el învață chiar și din moarte. Până și moartea o să fie o experiență care trebuie trăită intens și urmărită cu atenție.
Trebuie să știi că viața este o oscilație între contrarii. Nu poți să fii fericit veșnic, altfel fericirea și-ar pierde înțelesul. Fiecare plăcere își are durerea ei și fiecare durere își are plăcerea ei. Atâta timp cât omul nu înțelege acest dualism al existenței, el rămâne în mod inutil nefericit.
Acceptă viața așa cum e, cu toate suferințele și toate bucuriile ei. Nu umbla după imposibil; nu dori să existe numai fericire și niciun chin.
Gândește-te la o viață fără moarte, ar fi imposibil. Moartea definește viața – îi da un fel de intensitate. Pentru că viața e trecătoare, fiecare clipă devine prețioasă. Înțelegând această oscilație, primești cu brațele deschise și fericirea și nefericirea știind că fac parte din același joc.”
Osho
"Experienţa mea aici nu a fost diferită de a ta.
Nu am biruit durerea. M-am lăsat în voia ei.
Nu am biruit moartea. Am păşit prin ea de bunăvoie.
Nu am slăvit trupul şi nici nu l-am condamnat.
Am intrat în dansul vieţii la fel ca voi, ca să cresc întru înţelegere şi acceptare, ca să trec de la iubirea condiţionată la trăirea iubirii fără condiţii. Nu există nimic din ceea ce tu ai simţit sau ai trăit ca experienţă, din care să nu fi gustat şi eu. Cunosc fiecare dorinţă şi fiecare frică, deoarece am trăit trecând prin toate. Iar eliberarea mea de ele nu a venit prin vreo dispensă specială.
Vezi tu, eu nu sunt un dansator mai bun decât tine. Mi-am oferit, pur şi simplu, disponibilitatea de a participa şi de a învăţa, iar aceasta e tot ce-ţi cer.
Binevoieşte! Participă! Atinge şi lasă-te atins! Simte totul! Deschide-ţi braţele vieţii şi lasă-ţi inima să fie atinsă! De aceea te afli aici! Când inima se deschide, ea este plină de iubire. Iar capacitatea ei de a da şi a primi nu se mai bazează pe nimic din exterior. Ba dăruieşte fără să se gândească la recompensă, deoarece a da este cel mai mare dar. Şi primeşte – nu numai pentru sine – ci pentru ca şi alţii să poată trăi experienţa darului."
Paul Ferrini
Artodyssey: Eduardo Arguelles
''O oră de tristețe lasă urme adânci,
o zi senină și liniștită
nu lasă nicio urmă.''
Luigi Pirandello
''Trebuie să ai o inimă pentru a vedea frumusețea și un suflet deosebit pentru a o fotografia.''
"În vârful copacului Tău sunt o floare...
Pe cea mai înaltă ramură a lumii
Mă leagăn în talazul de azur şi soare...
Petala mi-e cu aripa rudă,
Miresme, cântec gata să s-audă."
Vasile Voiculescu
Momentan sunt 255 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 254 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje