Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Cand salut Soarele, Il salut pe Dumnezeu. Cand salut Viata, Ii multumesc lui Dumnezeu pentru darul vietii mele si al celor dragi, al intregului pamant.
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Cand salut Soarele, Il salut pe Dumnezeu. Cand salut Viata, Ii multumesc lui Dumnezeu pentru darul vietii mele si al celor dragi, al intregului pamant.
Arta de a trăi? Să ai privirea celui care a trecut prin multe, şi zâmbetul celui care le-a depăşit pe toate.
Sonne Suavis
" Am descoperit în mijlocul urii mele o iubire care poate învinge orice, în mijlocul lacrimilor am descoperit zâmbetul, în mijlocul deznădejdii, liniştea... Aşa am descoperit că în mijlocul iernii este o vară. Şi acum sunt fericit. Pentru că am dovada că nu e important cât de dură e viaţa cu mine când în mine există ceva care mă apără încontinuu..."
Albert Camus
Ultima modificare făcută de latan.elena; 19.06.2020 la 20:40.
Schimb de gânduri ...
“Cati dintre locuitorii unei cetati trebuie sa fie buni, pentru ca raul din ea sa nu duca la dezastru? Macar zece suna raspunsul Domnului ..Adica foarte putini. Nu se cere ca binele sa fie majoritar…Se cere doar ca binele sa existe, sa fie identificabil…Daca e prezent, lucreaza homeopatic, ca drojdia in alcatuirea aluatului..
…Mai exista inca oameni intregi, traditii vii, intalniri miraculoase…Se poate inca trai frumos!”
Andrei Plesu
''Viața este o experiență cu un scop mai mare decât simpla supraviețuire. Tot ceea ce se întâmplă, atât în viața noastră individuală, cât și în experiența noastră colectivă, servește perfect acelui scop mai mare''
Neale Donald Walsch
Se spune că a fost cândva un rege foarte chipeș, care căuta o soție. Toate cele mai frumoase femei din regat și altele mai îndepărtate au trecut prin palatul său; multe i-au oferit, pe lângă frumusețea și farmecele lor, multe bogății, dar niciuna nu l-a satisfăcut suficient pe rege pentru a deveni regina lui.
Într-o zi, o țărăncă a venit la palatul acestui rege și cu multă sârguiță a obținut o audiență.
„Nu am nimic material ca să vă ofer maiestatea voastră, nu vă pot oferi decât marea iubire pe care o simt pentru domnia voastră. Dacă îmi permiteți, pot face ceva pentru a vă arăta această iubire ", a spus ea regelelui.”
Acest lucru a trezit curiozitatea regelui, care a rugat-o să-i spună ce va face.
„Voi petrece 100 de zile pe balconul domnie voastre, expusă la ploaie, furtună, soare și frigul nopții; încercând doar să mișc a dumneavoastră inimă. Dacă pot suporta aceste 100 de zile, atunci mă veți face soție și regină peste acest ținut. "
Regele, mai surprins decât mișcat, a acceptat provocarea. Și a zis:
"Accept, dacă o femeie poate face toate acestea pentru mine, este demnă de a fi soția mea."
Cu acestea spuse, femeia și-a început sacrificiul ...
Zilele au început să treacă și femeia a îndurat curajos cele mai grave furtuni. De multe ori simțea că leșină de foame și frig, dar s-a încurajat și s-a imaginat lângă marea ei iubire.
Ocazional, regele o privea din confortul camerei sale și îi făcea doar un semn cu degetul mare.
Așa a trecut timpul, 20 de zile, 50 de zile, 90 de zile ... iar regele continua să o privească din când în când pentru a vedea progresul femeii. „Această femeie este uimitoare”, se gândea el însuși și îi făcea doar câte un semn cu degetul, și nimic altceva.
În ultima zi 99 a venit și toți oamenii din sat ,au început să se adune în afara palatului pentru a vedea momentul în care acea femeie simplă din popor va deveni soția regelui. Numărau orele, la ora 12 noaptea , se gândeau că vor avea o regină.
Biata femeie era extrem de obosită ,bolnavă, cu toate simțurile deteriorate, simțea că nu mai poate duce la capăt această promisiune. Iar ora 11 cu o oră înainte de a se termina cele 100 de zile , femeia s-a predat și a decis să se retragă din acel palat. Aruncă o ultimă privire tristă regelui surprins și fără să spună un cuvânt plecă din palat.
Oamenii au fost șocați. Nimeni nu putea înțelege de ce acea femeie curajoasă a renunțat cu atât de puțin să-și vadă visele împlinite. Îndurase atâta de mult...
Când a ajuns acasă, tatăl său aflând deja ce s-a întâmplat, o intrebă:
- De ce ai renunțat la doar un pas de la a fi regina?
Și, spre uimirea lui ea a răspuns:
„Am petrecut 99 de zile și 23 de ore pe balconul său, suportând tot felul de calamități și nu a putut să mă elibereze de acest sacrificiu. M-a văzut suferind și pur și simplu m-a încurajat să continui, fără a arăta măcar o mică milă pentru suferința mea. Am așteptat în tot acest timp un indiciu de bunătate și considerație care nu a venit niciodată. ”
Apoi am înțeles: „o persoană atât de egoistă, neîncrezătoare și oarbă, care se gândește doar la sine, nu merită iubirea mea” ...
Daniel F. Gerhartz
Cireşar
Nichita Stănescu
Nimeni nu ne crede dacă sărutăm
pasărea din zbor, iarba înverzind.
Noi suntem un fel de martori
ai adolescenţei ruginind.
Nimeni nu ne spune: bea, flămândule!
Nimeni nu ne spune: însetatule!
Curge primăvara pe sub fluturi,
visător podeaua curge pe sub tine, patule!
Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos,
cade-mi tu în gura mea uscată
roşie cireaşă dintr-un chiparos,
zână inventată!
"Oamenii vin şi pleacă în viaţa noastră ca într-un peron de gară. Sau ca într-un aeroport. Nu, mai bine rămânem la căile ferate. Unii îşi pierd bagajele, alţii şi le uită. Rătăciţi într-o poveste, într-o lecţie. Mă încearcă un sentiment când urcă şi coboară oameni din trenul vieţii. Ieri suflau aburi pe geam, azi nu mai fac nici măcar din mână. Le ajunge privirea sau tăcerea. Mi-e dor de oameni. Sau poate mi-e dor de puterea cu care i-am investit eu. Și tot noi îi mai ținem legați prin lanțul emoțiilor pe cei care au ales să urce în alt tren, în alt vis.
Când pleacă cineva din viața ta te simți ca o cameră din care s-a tot luat câte ceva: tablourile de pe pereți, icoana, mobila, covorul, ceasul etc. Uneori mai rămâne un pat sau un scaun unde, din când în când, acel suflet vine și se mai așează. Rece sau cald. Dar vine și ziua când nu mai vine deloc și îți ia tot. Și scaunul, și patul. Și rămâi pustiu o vreme. Rămâne tăcerea şi amintirea. Aprinzi lumânarea, candela. Îți practici iertările, mulțumirile. Apoi, mai greu sau mai ușor, începi să redecorezi, să reamenajezi. De obicei mai simplu, mai aerisit. Sau devii mai pretențios, mai selectiv. Te bucuri ca un copil sau suferi ca un câine. Visezi ca un adolescent când ai lumea la picioare sau privești ca un bătrân peste care s-a așezat înțelepciunea vieții. Oameni răniți care rănesc. Ori răniți, dar care aleg să iubească, lingându-și rănile pe ascuns. Și apoi muşti din viaţă cu poftă.
Adevărurile se află întotdeauna undeva la jumătate de drum. Nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni deoarece nu știe tot adevărul. Oamenii au poveşti pe care nu mă mai satur să le ascult. Niciun om nu seamănă cu celălalt. Fiecăruia îi dă Dumnezeu o întrebare și un răspuns. Uneori anumite evenimente par ca o ultimă filă ruptă dintr-o carte. Acțiuni, aventuri, vise, speranțe rămase în aer. Fără concluzii. Vrem să fim fericiți sau vrem să avem dreptate? Răbdarea de zi cu zi schimbă lumea.
Viaţa este o călătorie unde întâlnim o mulţime de oameni, locuri, întâmplări. Cu braţele inimii deschise, ori un sloi de gheaţă, viaţa tot trece. Oamenii au nevoie să fie ascultați și iubiți. Cu dorul lor, cu povestea lor. Alegeri, lecții. Viața niciodată nu stă pe loc. E o continuă mișcare, creștere sub privirea binecuvântată a lui Dumnezeu.
Dacă ai curaj să spui „Adio”, viața te va recompensa cu un nou „Încântat de cunoștință”. Orice minune ți se poate întâmpla. Ai nădejde! Oare cine e cel mai iubit dintre pământeni?!"
Hrisostom Filipescu:
''Arde macul să se-nsoare
Macul roșcovanul
C-a pus ochii pe-o cicoare...
Nu-i ca ea o alta floare
Mândră în tot lanul
Însă floarea mult iubită
Floare mai aleasă
Nu-i cu macul potrivită
Ci-i cu Flutur logodită
Și-i va fi mireasă''
Falsă evanescenţă - Mircea Ivănescu
"Dispar tot felul de lucruri în jurul nostru – şi sentimente,
şi fiinţe – şi noi, cei care stăm la mijloc, şi ne uităm
cum pier, şi lasă goluri, şi cum golurile se umplu
ca nişte sticle, cu amintiri care iau forma acestor goluri,
adică a acestor sentimente pierdute (sau numai o aparenţă
a acelor fiinţe care au pierit – pentru că o fiinţă
nu se face din nou din amintiri –) noi cei care stăm
la mijloc rămânem mereu singuri.
Numai că amintirile – ni se pare nouă – ne fac
să uităm cât de singuri, şi încă mai singuri rămânem."
Blanca Álvarez
Ultima modificare făcută de latan.elena; 20.06.2020 la 00:14.
''Singura experienţă care îi poate da omului
un fundament indestructibil
este aceea de a fi singur
pentru a descoperi ceea ce îl poartă
atunci cînd el nu mai este în stare să se poarte pe sine.''
C.G. Jung
''Nu poţi suporta lumea decât în stare de ebrietate. Cu condiţia ca starea aceasta să dureze douăzeci şi patru de ore pe zi. ''
Emil Cioran
,,Sunt întâmplări sau impulsuri pe care le poți simți, dar nu și explica; orice cuvânt e și prea mult, și prea puțin în același timp.”
Augustin Buzura
,,Ceea ce vrei să faci şi ceea ce poţi să faci sunt limitate doar de ceea ce poţi să visezi."
M. Melville
ramonlaasc photography
''În lumina vieții
Ne bucurăm să cunoaștem
că totul este o binecuvântare
și un miracol''
Carlos Santana
Momentan sunt 245 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 244 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje