Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Soarele se ridică peste acoperişurile caselor, lumea zâmbeşte. Şi are dreptate. În viaţă e ca la cursele de cai. Nu te opreşti pentru că un călăreţ a căzut din şa. Cel mult îl fereşti...
Octavian Paler
Sunt trei dimensiuni componente ale conştiinţei umane, care ne deosebesc de animale. Ne naştem şi asfinţim odată cu ele, nu numai bătrânii se gândesc la trecut, nu numai tinerii la viitor şi nimeni nu poate trăi ca un cal jugănit, numai în prezent, viaţa noastra ar fi ca şi a lui, mâncare, ham, apă, somn, apoi iar mâncare, ham, apă şi din când în când bici, dacă l-ar vizita, trăgând căruţa şi auzind nechezatul unei iepe - cine ştie ce reverie de pe vremea când era armăsar.
Marin Preda
Savatie Baștovoi
Știți ce este un pai cu fragi? Este un vis. Cînd eram copil umblam singur prin poiene și adunam fragi pe pai. Știam cum să aleg paiul așa ca să nu se ciufulească de la atîta băgătură de fragi. Apoi umblam cu acel pai pe cărările pădurii și visam să întîlnesc o fată frumoasă căreia să-i zic: "vrei un pai cu fragi?" Ea era să zică: "da, vreau". Și ar fi mîncat toți fragii. Dar pentru că eram rușinos, n-am dat niciodată unei fete un pai cu fragi. Așa că îl pun aici, măcar să știți cum arată un pai cu fragi, cea mai pură declarație de iubire!
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.06.2020 la 20:06.
′′ EXPOZIȚIE SACRĂ:
Oboseala ta are demnitate! Nu te grăbi să faci din ea o condiție sau să o îndepărtezi, pentru că poate conține o inteligență deosebită și chiar ′′ medicamente ".
Ai făcut o călătorie lungă de la stele, prietene. înclină-te în fața oboselii tale acum; nu te mai lupta cu ea.
Nu există rușine să recunoști că nu poți continua.
Înclină-te în fața oboselii tale; nu te mai lupta cu ea.
Pentru o călătorie minunată ne așteaptă.
Și vei avea nevoie de toate resursele tale.
Vino, stai lângă focul prezentei.
Lasă corpul să se relaxeze; cade în tăcere.
Uită de ziua de mâine, renunță (dă drumul) la călătoria din față și scufundă-te în căldura din seara asta.
Fiecare aventură mare este alimentată de odihnă în inima ei.
Oboseala ta este nobilă, prietene, și conține o putere vindecătoare... dacă ai asculta... ′′
Jeff Foster
„În ceea ce părem a fi, toți avem alți oameni care ne judecă,
în ceea ce suntem nimeni nu ne poate judeca.”
Friedrich Schiller
Nu știu dacă cunoașteți genul ăsta de sentiment...
Dar de când m-am născut, nu m-am simțit niciodată bine în această societate, ca și cum aș fi venit din altă parte...
Tot cu capul în stele văd detalii pe care majoritatea oamenilor nu le văd sau nu vor să le vadă...
Întotdeauna înapoi de la alții pentru a observa și analiza constant ceea ce mă înconjoară.
Când majorității îi face plăcere să facă aproape toate la fel, să urmeze același drum și bine de fiecare dată când ceva mă face să fac invers, să merg împotriva tuturor!
Să fiu singur în fața mea fără să fac nimic, doar gândind, văzând, simțindu-mă, trăind și concentrându-mă pe mine mă face să mă simt bine în timp ce foarte puțini oameni le place să facă asta, preferă să iasă tot timpul, să vadă mulți (haine, gadgeturi etc...) pentru a te simți cineva și a exista în ochii celorlalți...
Această nevoie incontrolabilă de a ′′ schimba lumea ′′ și acel sentiment de a avea o
′′ misiune ′′ ca abilități senzoriale extrem de dezvoltate (viziune, clarviziune, clairaudiență, cunoștințe interne înnăscute) și apoi această sete de a învăța mai mult, de a vrea să crească în fiecare secundă! Să nu suport nedreptatea... Hipersensibil și plin de empatie pentru toate ființele vii din lume care este foarte greu de trăit uneori...
Sunt sigura ca multi dintre voi de aici va recunoasteti in acest text, sa stiti ca nu sunteti singuri si e important sa o spuneti, sa va exprimati ca sa auda si altii si la randul lor sa semeni seminte care vor creste in constiinta
Credeai că ești singur în colțul tău?
Acum știi că suntem aici.
Julian Wolf
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.06.2020 la 23:26.
Mi-aduc aminte de clipa în care ochii mei au văzut prima dată marea; de atunci nu am mai văzut, nu am mai gândit și nu am mai trăit ca înainte...
Jacques-Yves Cousteau
Atât de fragedă de Mihai Eminescu
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireș,
Și ca un înger dintre oameni
În calea vieții mele ieși.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Și de la creștet pân-în poale
Plutești ca visul de ușor.
Din încrețirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi și noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din povești,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce ești,
Cât poți cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde șoapte,
Cu-mbrățișări de brațe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinți:
E-ntunecoasa renunțare,
E umbra dulcilor dorinți.
Te duci, ș-am înțeles prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină
Și vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăși-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deșert.
Și să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?
„Nu ești singur printre oameni, dacă mai păstrezi intr-un colț de suflet un vis, o speranță.”
Ștefan Iordache
Chiar dacă nu ai nici un motiv, continua să cauți; pe calea către El, ce nevoie ai de motive?
Rumi
Apărarea mea la Judecata de apoi ar putea fi:
”Am încercat să rămân legat de Cer, făcând-o cu toate puterile mele.”
E. M. Forster
Momentan sunt 110 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 110 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje