Dobândeste pacea interioară si alte mii din jurul tău îsi vor afla salvarea.
(Serafim de Sarov)
De experienţa spirituală depinde
modificarea radicală a omului
şi viitorul lumii.
(Thomas Merton)
Dobândeste pacea interioară si alte mii din jurul tău îsi vor afla salvarea.
(Serafim de Sarov)
De experienţa spirituală depinde
modificarea radicală a omului
şi viitorul lumii.
(Thomas Merton)
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.06.2016 la 11:27.
Iisus a ştiut că unii dintre noi vor întâmpina dificultăţi în a-şi aminti cele zece porunci, aşa că a decis să simplifice învăţătura de dragul nostru. El ne-a dat doar două porunci de care să ne aducem aminte: “Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată inima şi cu toată mintea ta şi iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”
Pentru a-L iubi pe Dumnezeu, trebuie să înţelegem că Dumnezeu nu se afla numai în afara noastră, ci şi în interiorul nostru. El este în inimă şi în mintea noastră. El este împreună cu noi. Într-adevăr, iubirea şi prezenţa lui Dumnezeu sunt însăşi esenţa a ceea ce suntem. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a ne iubi şi a ne cinsti pe noi înşine, precum şi a asculta şi a acţiona în spiritul îndrumării pe care o primim.
Dar, aşa cum Dumnezeu este esenţa noastră, El este, de asemenea, esenţa fiecăruia dintre fraţii şi surorile noastre. Şi fiecare dintre semenii noştri merită aceeaşi cinstire de sine, iubire şi respect pe care îl merităm şi noi.
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă să ne iubim şi să ne cinstim fratele şi sora şi să respectăm îndrumarea lor, precum şi acţiunile ce izvorăsc din ea.
Nu putem să-L iubim pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să ne onorăm pe noi înşine şi pe aproapele nostru. Iubirea de Dumnezeu este intim legată de iubirea de noi înşine şi de iubirea pentru ceilalţi.
Paul Ferrini
Nu trăim decât pentru a descoperi frumusetea.
Tot restul nu este decât asteptare. (Kahlil Gibran)
Cauţi un înţeles vieţii, când înţelesul este, în primul rând, propria devenire şi nu pacea mizerabilă pe care o dă uitarea conflictelor.
Dacă ceva ţi se opune şi te face să suferi, continuă-ţi creşterea, înseamnă că te transformi.
Fericită acea suferinţă care te face să te naşti din tine însuţi:
căci nici un adevăr nu se demonstrează şi nu se atinge prin evidenţă […] Căci îi dispreţuiesc pe cei care se abrutizează pentru a uita sau care,
simplificând, înăbuşă, pentru a trăi în pace,
una din aspiraţiile inimii lor.
Află că orice contradicţie fără rezolvare,
orice conflict ireparabil
te obligă să creşti pentru a le absorbi.
[…] Şi tu, dacă vrei să te înalţi,
macină-te în luptă cu conflictele tale:
ele conduc spre eternitate.
E singurul drum care există.
Şi pentru asta suferinţa te înalţă, atunci când o accepţi.
(Antoine de Saint-Exupéry – Citadela)
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_2.htm
“Fiecare om este realizatorul unui templu numit corpul sau … Noi suntem cu totii sculptori si pictori, utilizand ca material propria noastra carne, sangele si oasele noastre. Orice noblete incepe odata sa rafineze caracteristicile unui om, orice mediocritate sau senzualitate duce insa la abrutizarea acestora”. Henry David Thoreau”
LUATI-VA TIMP PENTRU 12 LUCRURI
1. Luati-va timp pentru lucru – este pretul succesului.
2. Luati-va timp pentru a gandi – este izvorul puterii.
3. Luati-va timp de joaca – este secretul tineretii.
4. Luati-va timp de citit – este fundamentul cunoasterii.
5. Luati-va timp de inchinare – este autostrada spre veneratie, si spala praful pamantului de pe ochii nostrii.
6. Luati-va timp de a ajuta si de a va bucura cu prietenii – este sursa fericirii.
7. Luati-va timp sa iubiti – este sacramentul vietii.
8. Luati-va timp sa visati – ridica sufletul spre stele.
9. Luati-va timp sa radeti – este cantecul care usureaza sarcina vietii.
10. Luati-va timp pentru sanatate – este adevarata bogatie si tezaur al vietii.
11. Luati-va timp pentru frumos – se afla pretutindeni in natura.
12. Luati-va timp pentru planificare – este secretul care ne face in stare sa avem timp pentru a ne lua timp pentru primele 11 lucruri.
MAI MULT AICI: http://naturadivina.com/2016/03/16/p...ol/#more-16321
…în fiecare zi se întâmplă miracole. Nu numai în sate îndepărtate din ţară sau în locuri sfinte din cine ştie ce parte a globului, ci şi aici, în propria noastră viaţă. Erup la suprafaţă din sursa lor ascunsă, ne înconjoară cu oportunităţi şi apoi dispar. Ele sunt stelele căzătoare ale vieţii de zi cu zi.
Atunci când vedem stele căzătoare, raritatea lor le face să pară magice, dar, de fapt, ele brăzdează cerul tot timpul. însă noi nu le observăm pe parcursul zilei, orbiţi fiind de lumină, iar noaptea apar doar dacă se întâmplă ca noi să privim în locul potrivit, iar cerul să fie senin, întunecos.
…putem alege să le observăm sau să le ignorăm, neştiind că este posibil ca în balanţă să fie chiar destinele noastre. Dacă devenim receptivi la prezenţa miracolelor, într-o secundă viaţa ne poate fi transformată într-o experienţă uimitoare, minunată şi încântătoare, mult peste limita a tot ce ne-am fi putut imagina. Dacă le ignorăm, şansa se pierde pentru totdeauna.
Intrebarea este: „Ai recunoaşte un miracol dacă l-ai vedea?" „Dacă l-ai recunoaşte, ce ai face?" „Şi dacă, cumva, ai putea să îţi compui propriile miracole, ce miracole anume ai alege?"
Mai presus de eul nostru fizic, mai presus de gândurile şi emoţiile noastre, se află, în noi, un tărâm al potenţialului pur; din acest loc totul - şi orice - este posibil. Chiar şi miracole. în special miracole. Această parte din noi, din tine, se întrepătrunde cu tot ceea ce există şi cu tot ceea ce nu există încă.
Mi-am dedicat viaţa explorării şi călăuzirii către moduri de a pătrunde în acest câmp infinit de posibilităţi, pentru ca noi să ne putem redirecţiona şi îmbunătăţi vieţile din punct de vedere material, emoţional, fizic şi spiritual. în cărţile anterioare m-am concentrat asupra unor scopuri specifice. De exemplu am scris extrem de mult despre modalităţi de a ajunge la o sănătate perfectă, de a găsi drumul spre dragoste, de a descoperi cum să îl cunoaştem pe Dumnezeu.
Această lucrare am conceput-o cu un scop mai larg - să te îndrume către o cale de a vedea adevărul profund care se ascunde sub iluzia vieţii de zi cu zi şi, prin aceasta, de a îţi descoperi propriul destin - şi modul în care să îl modelezi. Aceasta este calea către împlinire şi, în final, către iluminare.
Cu toţii am trăit experienţe care ar putea fi considerate uimitoare sau supranaturale. Poate că, făcând curat într-un dulap, ai găsit un cadou de la cineva cu care nu mai vorbiseşi de ani buni, apoi, o oră mai târziu, dintr-odată, îţi sună telefonul şi este chiar acea persoană.
Poate că citeşti un articol de ziar despre un tratament experimental pentru cancerul de piele şi, fără vreun motiv anume, te hotărăşti să păstrezi acel ziar. O lună mai târziu, o rudă te sună să te anunţe că tocmai a fost diagnosticată cu cancer de piele - iar informaţia din acel articol pe care l-ai păstrat îi influenţează deciziile şi ajunge să îi salveze viaţa.
Sau poate că ţi se strică maşina pe o stradă pustie şi, tocmai când te-ai resemnat cu ideea că vei sta acolo, părăsit, ore întregi, primul vehicul care trece este exact un camion pentru remorcări.
Oare astfel de momente pot fi considerate simple coincidenţe? Desigur că da, dar, dacă le examinăm mai cu atenţie, pot, de asemenea, să se dovedească a fi frânturi de miracole.
De fiecare dată când trăim o experienţă de acest fel, avem posibilitatea să alegem: fie îi minimalizăm importanţa, văzând-o ca pe o întâmplare banală dintr-o lume dezorganizată, fie o recunoaştem ca pe un eveniment care ne-ar putea schimba viaţa.
Eu nu cred în coincidenţe fără sens. Eu cred că fiecare coincidenţă reprezintă un mesaj, un indiciu legat de un anumit aspect al vieţii noastre care necesită să îi acordăm atenţie.
Ai ascultat vreodată acea „voce mică”, domoală, abia auzită, din interiorul tău? Ai avut vreodată o intuiţie legată de ceva sau de cineva? Intuiţia şi vocea aceea mică sunt forme de comunicare pe care, de regulă, vei descoperi că merită să le asculţi. Coincidenţele sunt, de asemenea, tipuri de mesaje…
Atunci când îţi trăieşti viaţa apreciind coincidenţele şi semnificaţiile lor, te conectezi cu tărâmul ascuns al posibilităţilor infinite. Atunci începe magia.
Aceasta este o stare pe care eu o numesc sincronizarea destinului (sincrodestin), stare în care devine posibil să ne îndeplinim, în mod spontan, orişice dorinţă…
Deepak Chopra-Sincrodestinul. Cum sa exploatezi puterea infinita a coincidentelor
Ascultarea muzicii clasice moduleaza gene responsabile cu functionarea cerebrala
http://noulpamant.ro/muzica/ascultar...rea-cerebrala/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.06.2016 la 11:28.
“Fiinta umana e asemeni unei case de oaspeti.
In fiecare dimineata, un nou venit.
O bucurie, o depresie, o josnicie,
unele constientizari de moment vin
ca un vizitator neasteptat.
Ureaza-le bun venit si intretine-te cu toate!
Chiar daca sunt o multime de necazuri,
care matura cu violenta casa ta
goala de mobilele sale,
cu toate acestea, trateaza fiecare invitat in mod onorabil.
El poate sa te duca in alta parte
pentru noi desfatari
Gandul intunecat, rusinea, rautatea,
intampina-le razand,
si invita-le sa intre.
Fii recunoscator pentru oricine vine,
deoarece fiecare a fost trimis
de dincolo, ca sa te indrume.”
RUMI
''Muzica este legătura de chei fermecate, cu care se deschid uşile universului sufletesc si felul divin de a spune inimii lucruri frumoase şi poetice este vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi .''
Să aducem în lume frumuseţe şi bucurie
Floarea nu poate fi comparată cu nimic altceva. Floarea e ceva unic. Şi asta ne aduce aminte că şi noi suntem ceva unic în lumea aceasta. Adică ceva ca noi, ca fiecare dintre noi, nu mai există în lumea aceasta, suntem ceva unic. Aşa că există o legătură între flori şi oameni. Florile sunt unice prin rosturile lor de a înfrumuseţa lumea aceasta, pământul acesta, şi aşa suntem şi noi. Şi noi avem rostul acesta de la Dumnezeu: să înfrumuseţăm pământul, să aducem ceva din cer pe pământ, să înmulţim ceea ce este frumos, să înflorim aşa cum înfloresc floriile, fără să ştie pentru cine înfloresc. O floare înfloreşte prin firea ei, ea nu are cum să se gândească să înflorească pentru cineva anume. Şi, bineînţeles, pentru că vine de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu face tot ce este frumos în lumea aceasta, floarea adaugă ceva la frumuseţea lumii şi mai ales îi desfată pe cei la care ajunge.
O floare înfloreşte pentru ea, în primul rând, pentru că aşa există, dar înfloreşte şi pentru oamenii care vin în legă¬tură cu ea. Oriunde ar fi, o floare înfloreşte. Există o floare care se numeşte „floarea-reginei" sau „floare-de-colţ". Creşte pe munte, în locuri la care se ajunge greu şi de aceea este văzută de puţini oameni. S-ar putea întâmpla să nu ajungă nimeni la floarea-de-colţ; şi ea totuşi înfloreşte, pentru că e în firea ei să înflorească, pentru că aşa a lăsat-o Dumnezeu. Dar când ajunge cineva totuşi la ea, înseamnă că a înflorit şi pentru acela care o vede şi care o culege. Aşa trebuie să fim şi noi. Fiind în noi ceva unic, trebuie să avem şi ceva din gingăşia unei flori. De altfel, şi florile sunt de mai multe feluri. Gândiţi-vă la un bujor, de pildă, aşa de mare, plăcut mirositor, parcă ar vrea să spună ceva despre măreţia lui Dumnezeu prin mărimea lui, prin parfumul lui. Sunt însă şi flori plăpânde, de exemplu ghioceii, brân¬duşele – nuşcelele, cum le mai spune pe aici - sau viorelele. Cât sunt de plăpânde, cât sunt de mici şi totuşi ce par¬fum minunat au, mai ales în buchet! Te desfată, pentru că aşa a vrut Dumnezeu.
Ei, dacă noi ne asemănăm cu florile, şi noi trebuie să fim aşa. Şi noi trebuie să aducem ceva nou în lumea aceasta, ceva care să se realizeze prin noi, să oferim oa¬menilor din jurul nostru ceva din ceea ce purtăm în sufle¬tul nostru. Florile aduc bucurie, să aducem şi noi bucurie. Florile aduc gingăşie, să aducem şi noi gingăşie. Florile cele plăpânde ne îndeamnă cumva la smerenie, să avem deci smerenie. Florile care sunt mai mari spun ceva de¬spre măreţia lui Dumnezeu, să spunem şi noi ceva despre măreţia lui Dumnezeu. Florile mirositoare îşi revarsă par¬fumul lor în jur, să avem şi noi „miros de bună mireasmă duhovnicească", să oferim ceva din sufletul nostru când, cu darul lui Dumnezeu, putem să oferim.
Spor de bucurie şi de mulţumire
Când aducem lui Dumnezeu florile pe care le-am pri¬mit de la alţii, zicem cumva ca la Sfânta Liturghie: „Doam¬ne, îţi aduc «ale Tale dintru ale Tale». De ce? Pentru că ceea ce îţi ofer eu acum, Tu ne-ai dat. Floarea nu e creată de mine, mi-au dat-o prietenii mei, mi-au dat-o cei care mă iubesc, floarea aceasta mi-au dat-o cei care mă cin¬stesc, şi eu, Doamne, le-am primit pe toate acestea, iar acum Ţi le ofer Ţie, odată cu sufletul meu, odată cu inima mea, primeşte-le pe ele cum m-ai primit pe mine.
Poetul Vasile Militaru are o rugăciune de seară în care sunt pomenite şi florile. El zice:
„Cu de lacrimi gene ude înalţ rugă Domnului, Sufletul păzeşte-mi, Doamne, în tot ceasul somnului. Gândurile ce mă tulbur' cu-al Tău Duh înfrânge-le, Trupului meu dă-i odihnă, răcoreşte-mi sângele. Somn uşor să mă cuprindă, să dorm lin ca florile Şi cu inimă curată să mă scoale zorile. Să pornesc la muncă sfântă, cum pornesc albinele, Să pot umple ca şi ele fagurii cu binele. Şi să Te slăvesc pe Tine, de pe valea plângerii, Dumnezeule din slavă, ce-L slăvesc toţi îngerii."
E o alcătuire gingaşă ca florile, e o alcătuire pe care o poţi oferi lui Dumnezeu în rugăciunile de seară, când îi spui lui Dumnezeu: „Aş vrea, Doamne, ca în lumea aceasta să se înmulţească binele - «să pornesc la muncă sfântă cum pornesc albinele, să pot umple ca şi ele fagurii cu binele» - şi să Te slăvesc pe Tine, din lumea aceasta -„de pe valea plângerii, Dumnezeule din slavă, ce-L slă¬vesc toţi îngerii" să mă unesc cu îngerii întru a Te preaslăvi, a Te preaslăvi ca şi florile, cu gingăşie, cu delicate¬ţe, cu smerenie, cu mărturisire. Să înfloresc şi eu ca ele pentru cei din jurul meu, să aduc şi eu un spor de bucurie, un spor de mulţumire. Să nu fiu ca buruienile, pe care le smulg oamenii pentru că nu au nevoie de ele, ci să fiu ca florile, pe care le iubesc oamenii, pe care le oferă, pe care le primesc, pe care le sădesc şi la grijesc, ca să fie mai multă bucurie, ca să fie mai multă frumuseţe în lumea aceasta.
Astfel de gânduri mi-au venit în minte acum, când ne pregătim pentru spovedanie şi când ar trebui să spunem şi dacă suntem ca florile, şi dacă oferim ceva pentru binele altora, când ar trebui să spunem şi dacă suntem delicaţi, şi dacă suntem sau nu suntem gingaşi, când ar trebui să spu¬nem dacă înmulţim binele sau nu îl înmulţim, dacă avem conştiinţa că am putea să fim sau chiar suntem ca florile şi prin aceasta să aducem mai mult bine în lumea aceasta Pentru că am fost creaţi ca să înmulţim binele, ca să fim şi noi ca florile, bineînţeles oameni fiind, şi nu numai flori. Am fost creaţi ca să învăţăm de la flori să fim cu¬raţi, să fim luminaţi, am fost creaţi să ne bucurăm de ceea ce oferă Dumnezeu în lumea aceasta prin florile care cresc şi înfloresc, să ne bucurăm şi prin ceea ce adunăm noi în sufletul nostru spre mărirea lui Dumnezeu. Amin.
Părintele Teofil Paraian - „Calea spre bunătate”
SURSA:http://apostolatintarafagarasului.bl...-si-flori.html
Momentan sunt 53 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 53 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje