Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
"Tu poți înfăptui ceea ce eu nu pot. Eu pot înfăptui ceea ce tu nu poți. Împreună, putem face lucruri minunate."
Maica Tereza
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
"Tu poți înfăptui ceea ce eu nu pot. Eu pot înfăptui ceea ce tu nu poți. Împreună, putem face lucruri minunate."
Maica Tereza
Cu cât o persoană este mai înaltă în dezvoltarea mentală și morală, cu atât viața lui îi oferă mai multă plăcere.
Anton Pavlovici Cehov
Te-ai născut cu un potențial. Te-ai născut cu bunătate și încredere. Te-ai născut cu idei și vise. Te-ai născut cu măreţie. Te-ai născut cu aripi. N-ai fost conceput să te târăsc, aşa că nu o face. Ai aripi. Învață să le folosești și să zbori.
Rumi
Cuminţenia muntelui
Marin Sorescu
Spre gol alpin îşi duc domol
turme de oi străvechiul port.
Sunt scorobeţi pe Sohodol,
sunt scorobeţi şi pe Gilort.
În soare, râul muscăreşte,
sclipind pe pietre solzii reci;
moșdreanu-ar prinde şi el peşte,
iar tisa magică-n poteci.
Te înfăşoară cu-o hlamidă
pe murmur vânăt, de Parâng;
ca faraonu-n piramidă,
întâi se zbate ochiul stâng.
Şi hieroglifele-ţi din sânge
deodată le pricepi, mirat
și, fericită, bolta plânge
ca o gravidă: „A mişcat!”
Cheile Gilortului
https://www.youtube.com/watch?v=vis9YehTFWg
Rondelul marilor roze
Alexandru Macedonski
Mari roze bogate și grele
Abia mai pot capul să-și țină
De luxul ce poartă pe ele,
Scăldate-n albastra lumină.
Miresme plutesc prin grădină,
Iar roua deșiră mărgele
Pe roze bogate și grele,
Ce-abia mai pot capul să-și țină.
Avântul simțirilor mele
Mă duce-ntr-o sferă senină
De ceața lumeștilor rele,
În care, pe frunte-mi se-nclină
Mari roze bogate și grele.
trandafiri stefan luchian
Ultima modificare făcută de latan.elena; 24.05.2020 la 21:58.
Frumosul nu se naște, este prezent în natură, căci ea însăși face parte din această natură. Așa suntem și noi, și toți cei din lumea asta " sublunară Îl scoatem, îl construim pe mormânt să ne bucurăm de el, să cântăm și să încercăm să ne conectăm la sursele sale de energie care ne luminează mintea, să ne elibereze mușchii corpului, să ne curățăm ochii, să ne umplem ochii, să ne umplem cu o încercare în lumi necunoscute și sentimentele necunoscute.
Eugene Doga
Ultima modificare făcută de latan.elena; 24.05.2020 la 21:49.
Scriu fără a redacta. În genere, nu am năravul de a chinui pianul, de a chinui hârtia. Dacă iese – scriu mai departe, dacă nu – las pentru alte vremuri. Aşa a fost cu baletul „Luceafărul”, pe care l-am început prin 1971, după ce terminasem cu Emil Loteanu filmul „Lăutarii”. Tot Emil Loteanu scrisese un libret extraordinar, dar cei de la Operă, cu provincialismul lor, au încercat să mă înveţe cum anume să scriu baletul. Am încercat să scriu ceva, ţinând cont de aceste sugestii, dar, în scurt timp, am înţeles că nu era baletul meu, ci cu totul altceva. Tehnologia lua locul sentimentelor şi am refuzat să accept acest stil. Au trecut 11 ani şi câteva zile, până am ajuns la spital, fără cunoştinţă. „Baborniţa cu coasa” încerca să mă “îmbrăţişeze”. Când mi-am revenit din acea stare, eram la un spital din centrul Chişinăului şi am văzut prin geam o imagine extraordinară. Însera şi cernea o ploiţă măruntă, de toamnă. Era pentru prima dată când vedeam cum se aprind felinarele în stradă. Pe rând: unul alb, altul violet, altul roz, altul galben. Toate se aprindeau consecutiv. În acelaşi timp, sute de umbrele se mişcau dintr-o parte în alta. Atunci când semaforul se închidea la roşu, toate umbrelele se opreau. Când semafoarele se deschideau, porneau maşinile. Apoi iarăşi umbrelele. Apoi iarăşi maşinile. În această mişcare, o singură umbrelă se oprise din mers pe mai mult timp, la mijloc de stradă. Într-un moment, cineva s-a apropiat de această umbrelă, şi umbrela, cu doi oameni, s-a dus… Atunci mi-am zis pentru prima dată: mamă dragă, uite că viaţa se descurcă fără mine. M-am gândit: care-i rostul aflării mele aici? A doua zi, am fugit din spital prin geam, deoarece nu puteam fi externat. Am plecat spre Moscova, la o casă de creaţie unde, în două luni şi jumătate, am scris baletul „Luceafărul”. Urmam tratamentul. Atunci nimeni nu îndrăznea să intre în camera mea şi, nu mă veţi crede, dormeam câte 15 minute pe zi şi îmi era suficient. Mă simţeam extraordinar de bine. Niciodată, până atunci, nu fusesem atât de fericit: plângeam, râdeam, săream, cântam. Dacă ar fi trebuit să scriu într-o clipă baletul, l-aş fi scris, pentru că simţeam totul.
Eugen Doga
http://www.dogamusic.com/ro/Scena-Luceafarul
Vara
La orizont-departe-fulgere fara glas
zvacnesc din cand in cand
ca niste lungi picioare de paianjen-smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pamantu-ntreg e numai lan de grau
si cantec de lacuste.
In soare spicele isi tin la san grauntele
ca niste prunci ce sug.
Iar timpul isi intinde lenes clipele
si atipeste intre flori de mac.
La ureche-I taraie un greier.
Lucian Blaga
Rondelul ajungerii la cer
Alexandru Macedonski
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci...
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieții plâns îneci.
Spărgând fluidicul său smalt,
Ca o săgeată de-aur treci. --
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.
I se mai dă-n sfârșit asalt
Sub jar de patimi când te pleci,
În al tău suflet când n-ai alt
Decât fiorii dulci și reci...
În cer s-ajunge dintr-un salt.
Vasile Voiculescu-Poet si prozator
Nu tai piatră să-ţi ridic minune,
Îţi cioplesc un templu din plăpând:
Sus pe limpezi stâlpi de rugăciune
Bolţi de dor sub turle mari de gând.
Din căţuia gurii stinse piere
Adierea unui fum de grai.
Calc pe marginile sufletului... sfere
De tăcere, pârtii către rai…
Curg încremenit. De ce m-aş teme?
Către Tine trece un singur vad.
Doar un pas afară din tărâm şi vreme
Şi-n prăpăstiile liniştilor cad.
Inima cu sânge-n amurgire
A rămas pe-un ţărm fără talaz
Şi pornesc prin vasta mea neştire
Să Te caut cu antene de extaz.
"Caut cum cată - n munte minerul
Vâna de aur a tainicii mine,
Scobesc: ci muntele pentru mine e Cerul,
Haotice funduri de spaime vii pline,
Cu gândul sfredel s-ajung la Tine.
Sleit, Îți dau ocoluri orbăcăind,
Cad în genunchi, la poalele genunii,
Și, iată, călăuză în piatră lucind,
Până-n inima eternităților Tale suind,
Filonul de aur dumnezeiesc al Rugăciunii. "
Filonul - Vasile Voiculescu
Οmul este creat după chipul unui Dumnezeu care este Iubire. Cu mâini pentru a oferi, cu inimă pentru a iubi și cu două brațe care sunt exact atât de lungi cât să îmbrățișeze pe altul.
Phil Bosmans
,,Oamenii sensibili trăiesc pe vârfuri pentru a nu deranja pe nimeni. Ei trec prin viață fără a face zgomot pentru că zgomotele sunt înlăuntrul lor."
A. Curnetta
By: @thinklumi
Momentan sunt 270 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 269 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje