Elena Latan

[latan.elena]

IUBIREA ESTE O VIBRATIE








CAND SPUI CA IUBESTI LA CE TE RAPORTEZI?



Ceea ce voi numiti iubire este o vibratie. Aceasta vibratie insa nu e o constanta. Ea poarta in ea un portativ intreg de vibratii. Aceste vibratii de iubire se manifesta diferit in fiecare entitate din Creatie. Sa nu credeti vreodata ca sunt doi oameni care iubesc la fel. Nu sunt nici doi fulgi care iubesc la fel.


Fiecare entitate in intregul ei, va simti iubirea desfasurata pe un portativ vibrational. Este ca un cantec personal care trece prin diverse sunete, stari, de la liniste, pace, calm pana la pasiuni navalnice si furtuni ce zguduie din radacini padurea ta interioara pentru a o aseza altfel ..pe o alta vibratie superioara. Toate starile sunt ale iubirii. Nu doar cele inalte. Ci toate contin in ele vibratia iubirii. Ura contine in ea vibratia iubirii, egoismul contine in el, iubirea, invidia contine in ea iubirea de a fi mai mult. Starile joase contin si ele iubirea. Se spune ca frica este opusul iubirii. Pe o linie orizontala de la stanga la dreapta, frica este prima vibratia de iubire din stanga. Spun de iubire ..pentru ca frica te impinge sa iubesti. Sa cunosti iubirea. Frica este necesara. Pana la un punct. Pana cand descoperi iubirea. Frica este lipsa iubirii, asa se spune nu? Si daca v-as spune ca in intreaga Creatie e numai iubire? Nu exista nici o lipsa nicaieri, nicicand, niciunde. Este numai iubire peste tot. Insa aceasta iubire, acest cantec universal, noi il cunoastem fragmentat, pe bucati, putin cate putin. Acest cantec ne poarta pe aripile lui prin toate vibratiile de pe portativ. Daca percepi iubirea doar din punctul in care esti atunci toti ceilalti iti vor parea lipsiti de iubire sau poate mult mai iubitori ca tine. Daca tu esti la jumatatea portativului si traiesti stari de iubire pe acea vibratie si privesti inapoi si inainte, vei constata ca cei din spate si din fata nu iubesc ca tine. Si e normal. Atunci cand vezi totul liniar va exista intotdeauna primul si ultimul. Si inevitabil vei compara starea ta cu starea celuilalt. Iubirea ta va parea atat de inalta fata de cel de pe urma care e in frica Si tu te vei simti inalt fata de el..saracul lipsit de iubire. Daca te vei uita in fata, la cel dintai, te vei considera palit in propria ta lumina fata de stralucirea primului. Iar cel dintai uitandu-se in urma va vedea un portativ plin cu entitati care experiementeaza vibratiile iubirii de la 0 la1. Cand atingi un maxim, sari de pe portativul liniar. Intri pe cel cuantic. Devii observatorul propriei tale experiente, iti observi intregul cantec si-l auzi pentru prima data. Atunci nu mai ai cu cine sa te compari, esti doar Tu. Te uiti si abia acum intelegi ca totul a fost si este un cantec. Nu mai poti judeca oamenii, starile lor, vibratiile lor de iubire. Vezi intregul ca pe un cantec. Ii intelegi sensul, intelegi ca totul a fost ca sa creeze cantecul. Nu a fost vorba niciodata de o vibratie sau alta. N-a fost vorba despre frica, egoism, invidie, nici despre bucurii, pasiuni si stari inalte. A fost vorba despre cantecul tau.



Cantecul tau este iubire oricum. Este format din fricile tale, din furtunile tale interioare, din bucurii si tristeti, din raze de soare si din nori gri pe cerul sufletului tau. Cantecul tau este format din dimineti linistite si din rasarit de soare , din picuri de roua ce sclipesc si-ti dau savoare, din ploi ce scormonesc adanc interiorul tau si-l seamana cu raze de soare, din curcubee ce apar dupa depresii calatoare.. Cantecul tau este zi si noapte, intuneric si lumina, este barbat si femeie, putere si slabiciune..este lipsa si este preaplin, este aripa de inger si talpa de Om..Cantecul tau este urletul lupului divin si cantecul bufnitei seara, este atunci cand delfinul inoata si din apa sare, este El, EA, Ei,Tu, Noi, intr-un singur Eu al unui imn divin de iubire plin.



De la o vreme aud sunetul Universului…este placut. Nu este foarte inalt dar nici descendent. Este o vibratie constanta formata din atatea si atatea vibratii diferite. Este sunetul format din toate vibratiile la un loc. Si da! Este cantecul iubirii reunite. Este dovada existentei si a evolutiei. Este miscare si viata.Este.

Atunci cand Tu vorbesti despre iubire, intreaba-te la ce te raportezi? La tine? Sau la intregul portativul divin? Priveste-te si afla unde esti. Pe portativul liniar sau esti observatorul lui? Este important din ce unghi privesti. Orice unghi iti ingusteaza vederea oricat ar fi de larg. De la180 incolo sari din unghiuri si devii cuantic.



Deci cum iubesti? Cuantic sau liniar?




SURSA: https://ancatodirica.wordpress.com/t...te-o-vibratie/

[latan.elena]

Sufletul se educã prin imagini...

Ce este o poveste? O imagine care educã. Prin imaginatie, dar nu oricum...
Lipsiti de întelesuri n-avem rost...

Buna educare a capacitatii imaginative este, asadar, esentiala pentru buna oranduire a sufletului.

papusarii sufletului au un rol cheie – pentru ca ei ma invata ce sa iubesc, deci ce sa doresc.

Da, cu totii alergam dupa placere, dar ce anume ne face placere e o chestiune de educatie, adica de imagini.

Daca nevoia de altii e naturala, plictiseala de sine nu mai e. ALIN FUMURESCU



SURSA:http://www.ceruldinnoi.ro/

[latan.elena]

Una din marile frumuseţi ale universului nostru este faptul că nu puteţi atinge realizarea spirituală la mâna a doua, nimeni nu poate să vi-o dea. Aceasta înseamnă că fiecare suflet a primit un domeniu fantastic de libertate, inclusiv o profundă credinţă în ceea ce suntem şi o infinită răbdare. Richard Moss-La începutul nostru


Un interviu tradus AICI

SURSA :http://www.ceruldinnoi.ro/

[latan.elena]

Nichita Stănescu


Îmbrăţişarea

Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.

[latan.elena]

“Lectia de zbor” – Nichita Stanescu


Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor.
Şi acesta e zborul.

Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.”

[latan.elena]

"Nu am incetat sa ne mai jucam pentru ca am imbatranit; am imbatranit pentru ca am incetat sa ne mai jucam." -
George Bernard Shaw










“Încep sa inteleg, zise Micul Print: E undeva o floare…mi se pare ca m-a imblanzit.” -Antoine de Saint Exupery ,“Micul Prinţ”

[latan.elena]

Cele 100 chei de aur ale practicii spirituale care va asigura eliberarea si ascensiunea in acesta viata:




1. Cea mai importanta cheie de aur, in opinia mea, este sa priviti fiecare persoana, animal, planta sau minerala ca pe Dumnezeu care va viziteaza in forma fizica. Primiti pe toti si toate ca pe o incarnare a Sinelui Etern, inclusiv pe voi insiva.



2. Prima cheie conduce la cea de-a doua cheie de aur care este „Iubiti-L pe Domnul Dumnezeu cu toata inima, sufletul si mintea. Pretuiti-va si iubiti-va aproapele ca pe voi insiva.” Este mai usor sa practicati iubirea neconditionata atunci cand va amintiti ca Dumnezeu este intrupat in toate formele.

.................................................. .................................................. ..................

100. Fiti „politicos” activ la un anumit nivel ca parte integranta a practicilor voastra spirituale.



(Dr. Joshua David Stone)



MAI MULT AICI:

O SUTA CHEI DE AUR – ASTRODEV

[latan.elena]

PICĂTURA.....

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:

- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?

Maestrul îi spuse:

Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.

Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor.
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:
" Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
" Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul." Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:
" Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:
" Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:
" Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."

A unsprezecea poveste:
" Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.






A doisprezecea poveste:
" Daca as putea cuprinde" gândi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul."

Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului.
Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:

" Tu si cu mine, noi suntem una." Si Oceanul îsi deschise larg bratele si
îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.

Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

" Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat."

" Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul.

Maestrul râse din toata inima: "O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata."


SURSA: http://e2.haode.club

[latan.elena]

Tu nu eşti o picătură dintr-un ocean, tu eşti întregul ocean într-o picătură. RUMI

[latan.elena]

Si un astronom intreba: "Stapane, dar despre Timp?"
Iar el raspunse:
"Ati vrea sa masurati timpul, cel nesfarsit si cel nemasurat,
Ati dori sa va adaptati viata si chiar sa va dirijati mersul spiritului dupa cel al orelor si al anotimpurilor,
Si ati vrea sa va faceti din timp un rau, pe tarmul caruia stand, sa-i priviti trecerea.
In acest timp, insa, atemporalul din voi este constient de fara-de-timpul vietii,
Si stie ca astazi nu-i decat amintirea lui ieri, in timp ce maine e visul clipei de fata.
Si ca acela care canta si contempla in voi, este inca fixat de hotarele primei clipe, cea care a semanat stelele in spatiu.
Cine dintre voi nu simte ca puterea de a iubi ii este fara de margini?
Cu toate acestea, cine nu simte ca chiar aceasta dragoste, cu toate ca de necuprins, inchisa-i in miezul firii sale si neizvorand dintr-un gand de dragoste spre alt gand de dragoste, nici dintr-un gest de iubire spre un alt gest de iubire?
Iar timpul nu-i oare, asemenea dragostei, indivizibil si fara de masura?
Dar daca, in gandirea voastra, trebuie sa impartiti timpul in anotimpuri, faceti ca fiecare anotimp sa le cuprinda pe toate celelalte,
Si ca prezentul sa imbratiseze trecutul cu amintirea si viitorul cu nazuinta."

Profetul - Kahlil Gibran