Elena Latan

[latan.elena]

Vezi-ți de drumul tău, curat, demn și fericit. Dumnezeu îți prețuiește dragostea, bunătatea, reușitele, mulțumirea, seninătatea, omenia. Asta e tot ce contează. Fii împăcat și rămâi în pace. Îți doresc Iubire! ~ Hrisostom Filipescu






Apreciaza ce ai !

Proprietarul unei mici ferme, prieten al poetului Olavo Bilac, l-a intalnit pe acesta pe strada si i-a spus: “Dle Bilac, as dori sa vand mica mea ferma, pe care tu o stii foarte bine. Ai putea, te rog, sa-mi scrii un anunt pentru asta?” Bilac a scris: “De vanzare, o proprietate frumoasa, unde pasarile canta in zori, in padurea imensa brazdata de ape repezi, stralucitoare si inspumate. Casa este scaldata de lumina la rasaritul soarelui, iar veranda ofera umbra protectoare dupa-amiaza.

Dupa un timp, poetul isi intalneste prietenul si il intreaba daca a vandut proprietatea. Acesta ii raspunde: “M-am razgandit. Cand am citit ce ai scris, am realizat cat este de valoroasa pentru mine”.
Adeseori subestimam lucrurile bune din jurul nostru, pe care le avem deja, cautand mirajul falselor comori. De multe ori, suntem nepasatori fata de copii, de familie, de prieteni, de profesie, de cunostintele acumulate in ani de zile, de sanatatea noastra, de toate lucrurile bune din viata amicilor si a celor dragi. Aruncam atat de usor pe fereastra ceea ce Dumnezeu ne-a dat, lucruri care au fost cladite cu mare grija si efort. Priveste in jur si apreciaza ceea ce ai: casa ta, cei dragi, prietenii pe care poti conta, cunostintele pe care le-ai dobandit, starea buna de sanatate si toate lucrurile frumoase din viata, care sunt cu adevarat pretioase pentru tine.


Sursa- https://astrodeva.wordpress.com/2014...reciaza-ce-ai/

[latan.elena]

Val Răzeşu







Floare de cireş



Te-am ales cireş în floare,
În petale să mă scald
Desenând raze de soare
Cu surâsul cel mai cald.

Mă privesc muguri pereche
Şi roşesc când îndrăznesc
Să-mi şoptească la ureche
Că pe mine mă-nfloresc.
Ce ciudat.. la rădăcină
Şi din iarba dimprejur
Strigă lacrimi de lumină
Să privesc albastru pur
Cum te întrupezi făptură
Dintr-un dor nepământean
Să mă înfloreşti pe gură
Cum mă-nalți din ram în ram.

Din petalele cuminți
Îmi şopteşti.. ce nu-i de spus,
Eşti a mea şi te alinți
A pereche, tot mai sus.
Ce frumos eşti vinovată
Floare de cireş, ştii bine,
Scrii, în vers îmbrățişată,
Poeziile din mine..














Val Răzeşu

Te ştiu, cumva, de-o viață, deşi nu te-am văzut,
Îmi spui cuvinte care parcă pictează-ntr-una
Un soare luminînd un drum către trecut
Şi-un bulevard secret, acum pictează luna.
Prin taine, călătoare cu ochii lerg deschişi,
Îți daruieşti lumina cu dragoste în jur
... Şi strigă primăvara, cu ramuri de caişi
Şi vii cu înflorirea, din albul cel mai pur..

[latan.elena]

Drum bun prin mintea mea…




Drum bun prin mintea mea
Caută-te pe tine, caută-mă pe mine
Aruncă-te în gol prin gândurile mele
Ia-ţi arcuri, iubito, prin această junglă
Ţi se poate întâmpla orice
Poţi întâlni oameni, păsări, zei,
Scrisorile tale de dragoste, roz şi parfumate.








Drum bun prin mintea mea
Ia toate intersecţiile la rând
Cutreieră-mi visele visate şi nevisate
Ochii mari, iubito, cuprinde cât vezi cu ei
Scoate aparatul şi imortalizează totul
Developează filmul la faţa locului
Nu ştii cu ce vei rămâne afară, nu-l voala.







Drum bun prin mintea mea,
Poţi liniştită să faci autostopul
Ia toate amintirile la ia-mă nene
Călătoreşte de-a lungul şi de-a latul
Universul meu cuprinde stele fără nume
Iubiri fără nume, dar iubiri fundamentale,
Sateliţii eului profund şi inconfundabil.



Drum bun prin mintea mea,
Sper să te descurci cu o simplă busolă
Ea, invariabil, o să-ţi arate copilăria
Şi apoi, dacă te vei rătăci cumva,
Urmează calea frumoasă a binelui
A binelui pe care l-am făcut şi l-am risipit,
Ea te va scoate definitiv la lumină şi la viaţă.







Drum bun prin mintea mea
Nu ai nevoie de gps să te găseşti
Când tu eşti acolo pentru totdeauna
Arheologic vorbind eşti la suprafaţă,
Inelele vârstei însă te plasează de la începuturi
Descoperindu-mă nu cu mult timp după
Vocea, sufletul şi lumina mamei.







Drum bun prin mintea mea,
Fără viză, fără paşaport, fără nimic
Doar cu mâinile în buzunare, fluierând
Cântecele acelea pe care le cânţi dintr-odată
Fără să le fi auzit undeva altădată,
Nu băga în seamă sunetul lumii
Mergi şi fluieră ca şi când n-ar mai exista altceva.







Drum bun prin mintea mea,
Vino s-o iei cu tot ce e în ea
Vom face un proces-sentimental de predare-primire
Să nu pară un teritoriu ocupat prin forţă
Trasează graniţele, stabileşte hotarele, tocmeşte grănicerii
Pune stăpânire pe tot şi pe toate,
Bine ai venit în lumea ta!(Marius Tuca)







SURSA: https://wikipedlia.wordpress.com/tag/marius-tuca/

[latan.elena]

Paulo Coelho - sublim si periculos

E la moda astazi sa citesti Paulo Coelho. Toata lumea citeste Coelho, chiar si cei ce nu citesc de fel... Aveam sa aflu ca, in cercurile inalte ale literatilor, era "acuzat" ca speculeaza mituri si simboluri pe care le proiecteaza in povesti facile, deci ca-i mai mult un speculant decat un mare prozator.


MAI MULT: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=47

[latan.elena]

Fluturele, sufletul lumii




Cunoscutul poet şi scriitor german Hermann Hesse, atent observator al naturii, scria in 1933 „Fluturele nu este un animal, ca toate celelalte, defapt nu este un animal, ci starea cea mai înaltă, ultimativă, supremă, festivă şi în acelaşi timp cea mai importantă formă de viaţă a unui animal”.

Cu toate acestea astăzi, din ce în ce mai puţini dintre semenii noştrii sesizează zborul acrobatic al unui fluture trecut prin faţa noastră. Am pierdut oare o parte din sensibilitatea ancestrală sau numai interesul pentru a găsi timp de câteva secunde pentru a urmări zborul unui fluture cu ochii şi inima?
Fluturele însoţeşte şi influenţează întreaga istorie şi cultură a omenirii, inspirând şi fascinând. In antichitatea greco-romană, zeiţa Psyche a fost considerată întruparea sufletului şi vieţii, fiind artistic reprezentată ca purtătoare de aripi de fluturi. Multe popoare au considerat fluturii ca încorporarea dintre viaţă şi moarte, ca simbol al trecerii vieţii dar şi ca speranţă în nemurire. Mai mult decât în Europa, simbolistica fluturelui joacă un rol important în Orientul Îndepărtat. Sub influenţa brahmanismului, care consideră că sufletului trece după moarte de la o fiinţă la alta, fiind astfel nemuritor, multe popoare văd în fluturele un suflet uman reântors pe Pământ. In ultima sa cuvântare, Buddha mulţumeşte fluturilor, de la care a învăţat mai mult decât din scrierile brahmanilor.

MAI MULT:http://revistasinteza.ro/fluturele-sufletul-lumii/

[latan.elena]

Sandor Kasza







ROSTUL IUBIRII

Iubirea este oglinda sufletului și reflexia vie, a vieții pe care alegem să o trăim. Iubirea devine esența vieții, atunci când încetăm să ne mai rănim sau să ne slăbim puritatea inimii, frumusețea și dragostea din ea, prin nemulțumiri, neîmpăcări, neasumări, neacceptări, griji, ură și frici - alegând să întâmpinăm viața și s-o împlinim, prin curajul, credința, prețuirea, bucuria și asumarea iubirii ce sălășluiește în noi și ne face să vibrăm. sk

[latan.elena]

Dacă nu te iubești pe tine însuţi, nu ai cum să iubești pe altcineva. Poți în schimb să simți nevoia de a fi iubit; şi dacă descoperi pe altcineva care are la rândul lui nevoie de tine, se creează o relaţie pe care oamenii o numesc “iubire”. În realitate, nu este vorba de iubire. Este doar o formă de posesivitate, de egoism, de control lipsit de respect. Nu vă minţiţi singur: aceasta nu este iubire.

Iubirea pe care o emanaţi este singura cale prin care puteţi fi fericit. Începeţi prin a vă iubi pe sine, necondiţionat. Abandonaţi-vă în faţa acestei iubiri. Nu vă mai opuneţi vieţii. Nu vă mai respingeţi singur.
Renunțați la toată această vinovăție, la toate aceste acuzaţii, acceptaţi-vă aşa cum sunteţi. În acest fel, îi veţi putea accepta mai uşor şi pe ceilalţi aşa cum sunt. Aveţi tot dreptul de a iubi, de a zâmbi, de a fi fericit, de a vă împărtăşi iubirea şi de a nu vă teme să o primiţi.
Acesta este procesul de vindecare. Este alcătuit din trei puncte simple: adevărul, iertarea şi iubirea de sine. Dacă ar respecta aceste trei puncte, întreaga lume ar cunoaște vindecarea şi nu ar mai fi un spital de nebuni.
Aceste trei remedii pentru vindecarea minţii ne-au fost date de Iisus Christos, dar el nu a fost singurul care ne-a învăţat cum ne putem vindeca.
Buddha a făcut acelaşi lucru; Krishna la fel. Toţi marii maeştri au ajuns la aceleași concluzii şi ne-au predat aceleași lecții. În întreaga lume, din Mexic până în Japonia, din Peru până în Egipt sau în Grecia, au existat oameni care s-au vindecat. Ei şi-au dat seama că boala se află în mintea omului şi au aplicat aceste trei remedii: adevărul, iertarea şi iubirea, pentru a se vindeca. Orice om care consideră că starea lui mentală obişnuită este o boală trebuie să știe că există un remediu pentru ea. El nu trebuie să mai sufere inutil.
Dacă este conştient că mintea lui este bolnavă, că trupul lui emoţional este rănit, el a început deja procesul de auto-vindecare.









Imaginaţi-vă că toţi oamenii ar începe să fie sinceri cu ei înșiși, să se ierte reciproc şi să iubească pe toată lumea. Dacă toţi oamenii ar iubi în acest fel, egoismul ar dispărea de pe Pământ. Oamenii ar fi deschişi să dăruiască şi să primească, şi nu s-ar mai judeca reciproc. Bârfele ar înceta cu desăvârşire, iar otrava emoţională s-ar dizolva instantaneu.





Visul planetar s-ar schimba complet. Pur si simplu am trăi pe o altă planetă, care nu ne-ar mai aminti prin nimic de Pământul de dinainte. Această lume diferită a fost numită de Iisus “Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ”; Buddha i-a spus “Nirvana”, iar Moise “Tărâmul Făgăduinţei”. Este un loc în care putem trăi cu toţii în iubire, pentru că toată lumea s-ar concentra asupra iubirii. Oamenii ar alege în mod conştient un alt mod de viaţă: viaţa în iubire.
Dar oricum i-am spune noului Vis, acesta ar rămâne tot un vis, la fel de real sau de fals ca şi visul iadului. Dar cel puţin puteţi alege visul în care preferaţi să trăiţi. Aveţi acum la dispoziţie uneltele prin care vă puteţi vindeca. Întrebarea este: ce veţi face cu ele? Don Miguel RUIZ


SURSA:https://treziredivina.wordpress.com/2012/10/21/iubirea-este-o-arta/

[latan.elena]

Iisus: Trebuie sa devii un servitor al Iubirii pentru a ti se garanta cea mai mare libertate de creatie. Pentru ca atunci cand esti in slujba iubirii, ii iubesti pe ceilalti ca pe tine insuti. Esti in slujba unui bine superior si deci, poti avea si tu avantaje, in moduri pe care nu le poti cunoaste. Slujitorul iubirii nu intreaba “Dar eu ?”, deoarece el stie ca este in beneficiul intregului, trebuie sa fie si in beneficiul partii. E de neconceput ca cei care ofera ingrijire si iubire celorlalti, sa primeasca inapoi mai putin decat au dat. Pentru ca iubirea creste, pe masura ce este data si primita. Cresterea care vine de la Dumnezeu nu cauta sa avantajeze pe una dintre parti, mai mult decat pe cealalta. Si astel, toti prospera impreuna.







Iti voi spune foarte simplu ce trebuie sa stii. Nu poti profita numai tu singur. A incerca sa faci asta, inseamna sa te zbuciumi si sa esuezi.
Ai grija de tine, dar pastreaza binele celorlalti in gandurile si rugaciunile tale, deoarece ceea ce le vei oferi se va intoarce in mod sigur la tine, ca si cand asta ar fi fost dorinta ta expresa.
Dumnezeu nu v-a creat separat, ci “dintr-o bucata”. Fiecare dintre voi face parte din tesatura omenirii. Indiferent decat de mult incercati sa scapati de acest lucru, in final, veti fi adusi inapoi. Binele tau si cel al fratelui si surorii tale este unul si acelasi. Acesta a fost adevarul la inceputul creatiei si acesta este adevarul si astazi. Intelege insa, datoria ta fata de omenire nu este de a incerca sa fii ca ceilalti, ci sa fii tu insuti si sa-i incurajezi si pe altii si fie ei insisi. Nu poti forta o persoana sa fie buna si iubitoare. Nu poti impune cinstea sau onestitatea. Ele trebuie sa se dezvolte in mod spontan, in fiecare inima. Iar ceea ce ajuta la dezvoltarea lor este doar sprijinul si incurajarea procesului creator, ce are loc in fiecare.






Spijina-l pe celalalt sa fie cine este si nu-i va fi greu sa te iubesca. Incurajandu-l sa fie el insusi, il inveti cum sa-i iubesca pe ceilalti in mod neconditionat. Si el va invata sa ofere celorlalti sprijinul pe care tu i l-ai ofeirt lui. Societatea nu poate fi reglementata de sus in jos. Puterile ierarhice nu pot oferi putere, ele pot doar oprima. Cresterea puterii are loc de jos in sus, de la un individ care-l incurajeaza pe altul. Iubirea data in dar se va oferi ea insasi, iar si iar.


Aceasta este invatatura mea. Este una de iubire, nu de impunere cu forta. Ea imparte cu ceilalti, dar nu terorizeaza si nu insista. Nu cauta sa-i limiteze sau sa-i controleze pe ceilalti – ea are incredere ca oamnenii vor lua hotararile cele mai bune pentru ei. Intinde o mane deschisa, nu un pumn strans. Bineinteles ca imediat ce religia iubirii este proclamata, soseste cineva care poarta sabie si care anunta urmatoarea Cruciada.
Va cer sa nu ma implicati in toate acestea. Nu doresc sa inghesui iubirea mea pe gatul nimanui.




Calea mea este mai blanda si mai plina de incredere. Stii ca vine de la mine, deoarece iubirea pe care o proclama este oferita intr-un mod iubitor. Daca nu vine intr-un mod iubitor, atunci ea nu vine de la mine, ci din temerile aceluia care refuza sa aiba incredere in decizia pe care o vei lua. Paul Ferrini


SURSA: https://treziredivina.wordpress.com/2012/10/21/iubirea-este-o-arta/

[latan.elena]

Calea către Dumnezeu şi către desăvârşirea spirituală este înainte de toate, pentru aceia care au deschiderea sufletească şi îndrăzneala necesară, o cale a iubirii. Prin iubire putem găsi cea mai puternică motivaţie şi cea mai uşoară modalitate de a aprofunda dăruirea, empatia, compasiunea, răbdarea, îndrăzneala şi alte virtuţi, precum şi de a explora fericirea, împlinirea, extazul, misterele polarităţii etc. Iubirea este cea care conferă putere şi echilibru sufletului omenesc şi îl face să se deschidă faţă de divin.






„Iubirea”, spunea Michelangelo Buonarroti, „este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să se urce până la El.” Dacă avem şansa să iubim şi să fim la rândul nostru iubiţi, de ce să nu avem curajul să ne explorăm profunzimile sufletului şi să ne dăruim complet în această iubire? De ce să nu îndrăznim să ne abandonăm complet, iubind mereu mai mult, mai frumos, mai adânc, mai adevărat?






„O iubire care nu este eternă nu este nimic”, scria Camil Petrescu. Iubirea profundă vine din adâncul sufletului şi ne trezeşte sufletul, şi, ca niciun alt sentiment, ne conferă starea de împlinire sufletească de care avem atât de multă nevoie, chiar şi atunci când nu ne dăm seama. „În fiecare om există o infinită nevoie de a iubi, care-l divinizează atunci când este plenar şi divin manifestată”, ne spune Ghidul nostru spiritual. Prin atingerea sa magică, iubirea ne alchimizează întreaga fiinţă, ne transfigurează viaţa, trăirile, percepţiile, ne redefineşte idealurile, ne încântă şi ne purifică inima. Trăită la modul autentic şi profund, iubirea dă rost strădaniilor sufletului nostru şi se află printre cele mai de preţ comori pe care le luăm cu noi în lumea de dincolo atunci când vom părăsi planul fizic. Aceia care iubesc mult pot spune că nu au trăit degeaba, pe când aceia care iubesc puţin sau chiar deloc vor înţelege, la momentul oportun, că şi-au irosit viaţa. „Noi toţi ne-am născut pentru a iubi.Acesta este principiul existenţei noastre şi singura sa finalitate.” – Benjamin Disraeli.





Lev Tostoi scria: „Iubirea? Ce-i iubirea? Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu, şi când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor.”





Mahatma Gandhi a spus: „Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui”, iar Dante Alighieri a descris această forţă a iubirii astfel: „Iubirea mişcă Soarele şi celelalte stele”. Dacă iubirea conferă măreţie sufletului uman, este alegerea noastră să manifestăm plenar această iubire. Pentru că iubirea îşi găseşte adevărata împlinire atunci când ea este manifestată.







Iubirea nu este doar un sentiment abstract, ceva strict interior şi strict personal. A manifesta iubirea şi, cu atât mai mult, a manifesta fără măsură iubirea pe care o trăim în universul nostru lăuntric, este o adevărată artă care necesită curaj, dăruire şi un gram de nebunie. Cum putem manifesta iubirea, astfel încât ea să se reverse din prea-plinul sufletului nostru într-un mod armonios, astfel încât să fie o sursă de încântare şi bucurie pentru cei pe care îi iubim, astfel încât să vină în întâmpinarea dorinţelor şi aspiraţiilor fiinţei iubite, oferind totul fără a cere nimic în schimb, dar şi fără a stânjeni, fără a forţa, fără a presa, lăsând de o parte dorinţele şi nevoile noastre şi punând pe primul plan fiinţa iubită? Aici este marea artă a iubirii pe calea căreia nu suntem cu toţii, deocamdată, decât nişte ucenici. (A.M.)



SURSA: https://treziredivina.wordpress.com/...a-este-o-arta/
http://www.ziarulatac.

[latan.elena]

''Muzica este legătura de chei fermecate, cu care se deschid uşile universului sufletesc si felul divin de a spune inimii lucruri frumoase şi poetice este vibraţia iubirii pe înţelesul fiecărei inimi .''










Atunci când iubirea atinge cu mâna ei magică vioara, atunci se naște un cântec minunat, ea mângâie suav sufletele aducându-le în Paradis.

Andre Rieu interpretează în clipul următor unul dintre cele mai emoționante cântece, tema iubirii din Romeo și Julieta. Dacă închideți ochii și ascultați cu atenție veți auzi fâlfâitul aripior de îngeri.

http://filedelumina.ro/2015/01/31/ca...#ixzz42nmnPiTh