Elena Latan

[latan.elena]

Iată ce calități trebuie să ai ca să fii ”înger” uman:

Ești un ”înger” printre oameni? | Divertis

[latan.elena]

Sandor Kasza



EȘTI FEMEIA CE-O IUBESC

Tu ești fericirea... și izvor de bucurii,
Ești lacrima ce pulsează în crâmpeiul meu de vis,
Ești Lumina ce m-adoarme în vâltori de pasiunii
Și sufletul ce-mi piere pe vecie înrobit.

Tu ești chip de Înger... și insulă de dor,
Ești floarea pasiunii ce-mi scaldă trupul lin,
Ești mireasma dulce a primăverii, ce mă împresoară iubitor
Și inima ce-mi bate înlănțuită în dor de alint.
Tu ești mângâiere de Lumină... și șoaptă de Divin,
Ești Zâna Bună ce sufletul tău pur mi-l dăruiești,
Ești soare cald de primăvară, ce tristețea mi-o alini
Și glasul rațiunii ce prin iubirea inimii o împlinești.
Tu ești alaiul de splendoare... și al fluturilor zbor blajin
Ești al aripilor blândă fâlfâire în zborul spre lumină.
Ești speranța ce în mine naște iar iubirea lin
Și tril al greierilor, ce durerea vieți o alină.

Tu ești viața... în explozii de culoare,
Ești flacăra iubirii pictata-n curcubeul florilor de mai,
Ești vânt blând, ce sufletului îi dă splendoare
Și cântec suav de alinare, ce-i a fericirii drag alai.
sk

[latan.elena]

Hrisostom Filipescu





La mulți, buni și frumoși ani, mamelor, soțiilor, iubitelor, colegelor, prietenelor!

Să fiți iubite și să iubiți!
Mama...
''Mama este mereu lângă tine. E îngerul păzitor al fiecăruia. O găsești în adierea frunzelor pe lângă care treci, în mirosul mâncărilor pe care ți le amintești din copilărie. Ea e în florile pe care alegi să le dăruiești, ea e în toate zâmbetele tale de zi cu zi. O găsești în mâna care te atinge pe frunte când ai febră, în liniștea din zilele ploioase când te simți melancolic, ea e în culorile curcubeului și în căldura pe care o simți în diminețile de Crăciun.
Mama poartă lumea pe umeri. Ea este începutul tuturor începuturilor, profesorul profesorilor şi cartea cărţilor. Mama este sertarul în care ne depunem toate lacrimile şi zâmbetele. Mama e izvor de răbdare şi bunătate. Mama e creatorul tuturor poveştilor. E un anotimp, e un cântec dulce, glas plin de smirnă.
Mama este acea fântână care te răcoreşte când îţi este sete, mama e acel vânt care îţi mângâie obrajii în zilele toride de vară, mama e acel foc care te încălzeşte atunci când îţi este frig, mama e acea sclipire care îţi luminează cele mai întunecate nopţi, mama e îngerul care îţi alungă visele triste, mama e braţul în care îţi găseşti alinarea, mama e soarele de la care primeşti lumina, mama e cerul pe bolta căruia îşi scaldă păsările zborul, mama e bucuria de a trăi, mama e tot ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ.
Mama trăiește mereu cuibărită în râsul tău. Ea e locul de unde ai plecat, primul tău „acasă”, primii tăi paşi în viaţă. Mama ceartă şi sărută în acelaşi timp. Mama e cea mai frumoasă, cea mai bună, cea mai deşteaptă, cea mai cea din lume. Ea e prima ta iubire, primul tău prieten, chiar primul om cu care te-ai certat. Însă nimic şi nimeni nu vă poate despărţi. Nici timpul, nici distanţa, nici chiar moartea…
Mama ştie şi simte totul. Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranţei oriunde. Mama este o icoană ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă, rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la Dumnezeu. Mama este fiinţa care „conduce” lumea. Ce făptură minunată e mama!
Mamă, ţi-am spus astăzi cât de mult Te Iubesc ?! ''
(Puține cuvinte, multă iubire)
‪#‎Putinecuvintemultaiubire‬ ‪#‎HrisostomFilipescu‬

[latan.elena]

Femeia fenomenală

O dedicație pentru toate femeile: femeia fenomenală ești chiar tu.

Femeile frumoase se întreabă care e secretul meu,
Pentru că nu sunt nici frumoasă și nici nu am alura de manechin,
Dar când încerc să le răspund
Cu toate cred că le spun minciuni.
Le spun:
Este cuprinderea brațelor mele,
Rotunjimea șoldurilor,
Felul în care merg,
Și arcuirea buzelor.
Sunt o femeie
Fenomenală.
Femeia fenomenală,
Asta sunt eu.Când intru într-o încăpere,
atât de încrezătoare
pe cât își poate imagina cineva,
Bărbații se ridica în picioare
Sau cad în genunchi;
Roiesc in jurul meu
Ca albinele în jurul stupului.
Le spun:
Este focul din privirea mea,
Și scânteia din zâmbetul meu,
Unduirea taliei,
Și bucuria din mersul meu.
Sunt o femeie
Fenomenală.
Femeia fenomenală,
Asta sunt eu.Bărbații, chiar ei se întreabă
Ce îi atrage la mine.
Și încearcă din greu,
Dar nu-mi pot atinge
Misterul interior.
Când încerc să le arăt
Ei spun că tot nu înțeleg.
Le spun:
E arcuirea spatelui meu,
Și lumina zâmbetului,
Freamătul sânilor
Și grația comportamentului.
Sunt o femeie
Fenomenală.
Femeia fenomenală,
Asta sunt.Acum înțelegi
De ce țin capul plecat.
De ce nu fac vâlvă vorbind despre asta
Și nici strig în gura mare.
Când vezi trecând
Ar trebui să te mândrești.
Îți spun:
Stă în zgomotul tocurilor mele,
În unduirea părului,
În palma mâinii,
În dorința mângâierii.
Pentru că sunt o femeie
Fenomenală.
Femeia fenomenală,
Asta sunt eu.

Maya Angelou (4 aprilie 1928 – 28 mai 2014),
Femeia fenomenală


http://webcultura.ro/femeia-fenomenala/

Gheorghe Zamfir Official





La multi si frumosi ani, tuturor femeilor, mame, doamne, domnisoare, pentru ca ele sunt pilonii omenirii! Ele reprezinta Sublimul din vietile noastre, lumina fiecarei dimineti, caldura fara de care nu putem creste, emotia fara de care nu putem crea. La multi ani, minunilor din viata noastra!

[latan.elena]

[latan.elena]

Mama e ca o liturghie, jertfeşte jertfindu-se. Mama e candelă aprinsă, lumânare ce arde şi aduce lumina speranţei oriunde. Mama este o icoană ce o poartă fiecare în suflet. Mama este ca un duhovnic la care mereu găseşti iertare, chiar şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. Mama când se roagă, rugăciunea ei pentru fiu e foc ce mistuie întreg universul şi ajunge grabnic la Dumnezeu. Mama este fiinţa care „conduce” lumea. Ce făptură minunată e mama !
Mamă, ţi-am spus astăzi cât de mult Te Iubesc ?! ”
(Hrisostom Filipescu, Puține cuvinte, multă iubire)















Adrian Paunescu - Cantec Femeiesc



Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…

[latan.elena]

Despre părul femeii și puterea lui ascunsă

Așadar, părul, din cele mai vechi timpuri a fost nu doar un atu și o componentă de bază a frumuseții feminine, ci și o sursă și un indicator al niveluliui de energie vitală și forță interioară a unei femei. Părul era tratat cu o atenție și o dragoste deosebită la toate popoarele lumii. Orice femeie era învățată din fragedă copilărie că părul ei reprezintă o adevărată comoară. De exemplu, cu ajutorul părului lung se atrăgea sporul casei, se putea vindeca un copil sau fermeca un bărbat!…


TOT ARTICOLUL AICI :https://atelierezoetno.wordpress.com...i-puterea-lui/

[latan.elena]

Impresionantele imagini facute de Kirsty Mitchell in memoria mamei ei

[latan.elena]

“Femeia face lumea. Ea e suverana… nimic nu se face decat prin ea si pentru ea. Femeia este marea educatoare a barbatului, ea il invata virtutile incantatoare, politetea, discretia si acea mandrie care se teme sa nu fie suparatoare.“ – Anatole France Femeia… una din marile necunoscute ale lumii, pedepasa pentru pacatul primordial sau doar pretext pentru alungarea barbatului din rai? De-a lungul timpului, filosofi si intelepti au incercat sa deslusasca femeia, enuntul cel mai cuprinzator definindu-o ca o enigma aruncata pe pamant de zei, intr-un moment de furie, in care s-au simtit amenintati in frumusetea lor; sau, cum bine definea William Shakespeare, ”Femeia este o mancare pentru zei gatita de diavol”.
La inceput, femeia a fost doar frumoasa si harnica, caci legile faurite de barbati nu ii permiteau accesul la educatie si viata publica. Pe atunci inca nu se vorbea de misoginism sau feminism, exista doar o diviziune sociala primitiva, in care rolul principal al femeii era sa zamisleasca prunci si sa gateasca pentru barbati. Paradoxal, dupa mii de ani, inca mai exista culturi in care femeia este definita ca o persoana de rangul doi, anumite religii limitand si azi dreptul acesteia la afirmarea libera a personalitatii.
De a lungul istoriei societatii umane, in spatele fiecarui barbat important s-a aflat cel putin o femeie, se spune. Si trecutul a dovedit cat adevar zace in aceste vorbe. Caci daca barbatul era motorul progresului, femeia furniza carburantul necesar functionarii lui. Batuta, schingiuita, umilita, vanduta ca sclava sau arsa pe rug, femeia s-a ridicat mereu din propria-i cenusa, continuandu-si parcursul triumfal spre “everestul social”, cu o perseverenta si un pragmatism unic.
In societatea moderna nu exista functie sau profesie in care femeia sa nu poata concura barbatul si, ne place sa nu, de multe ori sunt mai performante decat noi, baratii, in ciuda faptului ca sunt mai slab platite. Regina sau spalatoreasa, sefa de stat sau croitoreasa, om de stiinta, medic, avocat sau politist, femeia stabileste si influenteaza in mod decisiv nu doar politica demografica a unei natii, ci si orientarea si dezvoltarea generala a speciei umane.
Oscar Wilde spunea ca “ Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite, nu intelese “, probabil pentru ca doar Creatorul detine secretul formulei care defineste femeia. Nu sunt poet si nici nu stiu sa alcatuiesc prin cuvinte o definitie care sa patrunda complexitatea fiintelor care ne completeaza viata de zi cu zi.
Am renuntat de mult sa inteleg femeia, asa cum nu reusesc sa patrund nici esenta filozofiei cosmice sau mecanismele care guverneaza natura. Femeia ne defineste existenta pe tot parcursul vietii, ca un blestem al pamantului fara de care nu putem trai, pe care-l iubim si uram in egala masura, fapt intarit de cugetarea care spunea ca sunt trei tipuri de barbati care nu inteleg femeile: barbatii tineri, barbatii de varsta mijlocie si barbatii batrani.
Poate de aceea, ”Unii barbati se poarta cu femeile ca un urangutan cu o vioara?”, dupa cum spunea Honore de Balzac.
La moment aniversar, un gand sincer si plin de afectiune pentru mamele, sotiile, fiicele si colegele noastre, fiinte dragi carora de cele mai multe ori nu stim sau uitam sa le spunem cat de mult le iubim si le pretuim.
Va multumim ca ne faceti viata suportabila, mangaindu-ne vanitatea, oblojindu-ne ranile si alimentandu-ne ambitiile. Probabil ca fara de voi am reprezenta mult prea putin fata de meritele pe care ni le arogam.

sursa:http://ziarmm.ro/la-multi-ani-fiinta...azi-e-ziua-ta/

[latan.elena]

Osho: Arta delicată de a fi mamă

Una este să dai naştere unui copil, şi cu totul altceva să fii mamă. Orice femeie poate naşte un copil; este un fenomen simplu. Dar, a fi mamă necesită o mare artă, o mare înţelegere.

Creezi o fiinţă umană - cea mai mare creaţie posibilă! Un pictor pune pe pânză o pictură; numim ceea ce face o mare artă. Îl vedem pe Picasso drept un mare artist. Ce ştim însă despre mama sa? Un poet scrie poezii frumoase, dar ce se ştie despre mama care l-a creat pe Shakespeare?

Nu ne gândim la mame ca la cele mai creative fiinţe umane de pe pământ. Acesta este unul din motivele pentru care femeile nu sunt mari pictori ori poeţi; nu au nevoia să fie aşa ceva, întrucât ele pot fi mari mame. De ce încearcă bărbatul să devină un mare om de ştiinţă, poet, pictor? Este invidios faţă de femei: el nu poate crea copii. Se simte impotent. Sigmund Freud a vorbit mult despre invidia falică, cea a femeilor provocată de faptul că nu au organul reproductiv masculin. Acest lucru este întru totul fără sens, absurd. Este ca şi cum s-ar fi născut o femeie gen Sigmund Freud şi ar începe să spună despre bărbaţi că sunt invidioşi faţă de femei fiindcă nu au sâni. Un lucru este însă sigur: în străfundurile sale, bărbatul se simte invidios pentru că nu poate fi mamă, pentru că nu poate purta o fiinţă în viaţă în el, pentru că nu poate reproduce viaţa. Că să înlocuiasă asta, el pictează, sculptează, scrie poezie, compune muzică, merge pe lună, escaladează Everestul. Îşi doreşte să-i dovedesca femeii sale că cel puţin "Pot să fac şi eu ceva," în caz contrar simţindu-se impotent. Comparat cu capacitatea unei mame, arată cumva ca un copil, pare să fie aproape un accident al naturii. Munca lui nu este prea mare: pentru a se naşte un copil, el pur şi simplu declanşează acest proces. O mică injecţie poate face asta în locul său; nu e o muncă prea mare.

Femeia trece prin nouă luni de agonie şi extaz. Şi, după aceea, munca ei nu se termină! De fapt, munca, munca ei reală începe atunci când se naşte copilul.

Iar copilul aduce din nou un suflu proaspăt existenţei. Fiecare copil este primitiv, barbar; mama trebuie să-l civilizeze. Orice copil este barbar, aminteşte-ţi; este sălbatic, ca un animal. Iar mama trebuie să-i ofere cultură, să îl înveţe căile vieţii, căile omului. Este o muncă măreaţă. Trebuie, mamă, să-ţi aduci aminte că munca ta nu s-a terminat după naştere, ea abia a început. Asumă-ţi-o cu voioşie!

Tu creezi ceva imens de valoros - sculptezi o viaţă, protejezi o viaţă.

Munca ta este în aşa fel încât nici un sacrificiu nu este îndeajuns pentru ea; orice sacrificiu poate să fie şi trebuie să fie făcut. Acesta-i un prim lucru. Al doilea lucru: nu o lua prea în serios, altfel îţi vei distruge copilul. Seriozitatea ta va deveni destructivă. Ia-o în joacă. Responsabilitatea ta există, însă trebuie să o abordezi jucăuş! "Cântă" la un copil aşa cum cineva cântă la un instrument muzical, iar mama ştie cum să "cânte". Copilul ar trebui să fie instrumentul tău muzical. Cântă cu grijă, dar jucăuş. Dacă devii serioasă, atunci copilul va începe să simtă seriozitatea ta şi se va simţi strivit şi ologit. Nu împovăra copilul; nu începe să gândeşti că faci ceva măreţ pentru copil. Când spun că faci ceva măreţ, dau de înţeles că faci ceva măreţ pentru tine însăţi.

Ajutând copilul să crescă, să se transforme într-o fiinţă umană frumoasă, într-un buddha, vei deveni mama unui buddha. Nu te vei simţi constrânsă de copil: te vei bucura, pur şi simplu de viaţa ta; propria ta viaţă va deveni înmiresmată graţie copilului. Această este o oportunitate, o oportunitate dăruită de Dumnezeu.

Şi există două capcane: fie îţi neglijezi copilul, fie te saturi de el; sau ajungi să fii prea serioasă faţă de el, şi începi să-l împovărezi, să-l constrângi.

Amândouă căi sunt greşite. Ajută copilul, dar fă-o pentru bucuria absolută a acestui lucru. Şi nu simţi niciodată că el are vreo datorie faţă de tine. Dimpotrivă, simte-te recunoascatoare că te-a ales să-i fii mamă. Lasă-ţi simţirea de mamă să înflorească prin el. Dacă înfloreşti întru a fi mamă, te vei simţi recunoscătoare copilului pentru totdeauna. Şi, desigur, vor fi sacrificii, însă ele trebuie să fie făcute... cu voioşie. Numai un astfel de sacrificiu este autentic! Sacrificiul provine din cuvântul sacru. Când faci voioasă un sacrificiu, acesta este sacru. Când nu îl faci cu voioşie, atunci nu îţi îndeplineşti decât o datorie; toate datoriile sunt urâte, ele nu sunt sacre. Aceasta este o mare oportunitate. Meditează asupra ei, cufundă-te adânc în ea. Nu vei găsi niciodată o implicare atât de adâncă; de fapt, nici una nu este atât de profundă precum cea dintre mamă şi copil. Nici măcar între soţ şi soţie, între iubiţi nu poate exista o implicare atât de profundă ca cea dintre mamă şi copil. Nu poate fi la fel de adâncă cu nimeni altcineva, întrucât copilul a trăit nouă luni în tine; nimeni altcineva nu poate trăi nouă luni în tine. Iar copilul va deveni o fiinţă individuală separată mai devreme sau mai târziu, însă undeva adânc, în subconştient, mama şi copilul vor rămâne conectaţi. Dacă al tău copil devine un buddha, vei beneficia de acest lucru; în cazul în care copilul tău creşte şi devine o fiinţă umană frumoasă, vei beneficia din asta, întrucât copilul va rămâne mereu conectat cu tine. Numai conexiunea fizică ar putea fi întreruptă; conexiunea spirituală nu este întreruptă niciodată.