Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
"Pururea mărire Ţie
Floarea căzută din împărăţie
A văzut Cerul şi Ţi-a sărutat Lumina. "
Vasile Voiculescu
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
"Pururea mărire Ţie
Floarea căzută din împărăţie
A văzut Cerul şi Ţi-a sărutat Lumina. "
Vasile Voiculescu
Păstrează - Costache Ioanid
Păstrează ochii fără vină,
o clipă nu-i lăsa furaţi.
Plutind pe valul greu de tină,
stă nufărul ca o lumină.
Păstrează ochii fără vină,
mereu pentru Iisus curaţi.
Păstrează pentru El urechea,
să n-o laşi pradă nimănui.
O şoaptă, cea dintâi, străvechea,
a smuls din Paradis perechea.
Păstrează pentru El urechea
sfinţită pentru glasul Lui.
Păstrează buzele curate,
potir de rugi şi de cântări.
Jertfind un trup mai sfânt ca toate
Iisus ne vrea ca nestemate.
Păstrează buzele curate
să-L poţi primi cu sărutări.
Păstrează inima ascunsă,
să nu fii de săgeţi răpus.
Sub pavăza cea nepătrunsă,
sub stropi din coasta Lui străpunsă,
păstrează inima ascunsă
pentru Iisus, pentru Iisus!
''Frumosul va salva lumea.''
Dostoievski
Rapsodii de primavara
I
Sus, prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Șiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngerași
Cu alai
De toporași.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le lași?
II
Se-nalță abur moale din grădină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperișurile veștede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Și ies gândacii-Domnului pe zid.
Ferestre amorțite se deschid
Să intre-n casă soarele și vântul.
De prin balcoane
Și coridoare
Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele
Iuți ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Și din covor.
Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,
Și-a răsfirat crenguțele ca spinii
De frică să nu-i cadă la picioare,
Din creștet, vălul subțirel de floare.
Că s-a trezit așa de dimineață
Cu ramuri albe – și se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viață
Când i se-ntâmplă-asemenea minune.
Un nor sihastru
Și-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petală
De miozot.
III
Soare crud în liliac,
Zbor subțire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele și urzici…
Primăvară, din ce rai,
Nevisat de pământeni,
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri și poieni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Lași în urmă, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălți albastre și-nsorite
De omăt topit abia,
Și pe dealuri mucezite
Arături de catifea.
Și pornești departe-n sus
După iarna ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Așternută pe colini…
Drumuri nalte de cocori,
Călăuzii cei străini,
Își îndreaptă an de an
Pasul tainic și te mint
Spre ținutul diafan
Al câmpiilor de-argint.
Iar acolo te oprești
Și doar păsul tău ușor
În omăt strălucitor,
Lasă urme viorii
De conduri împărătești
Peste albele stihii…
Primăvară, unde ești?
George Toparceanu
''Suntem tristi, agitati, descurajati, abătuti.
Aspirăm să evadăm si aceasta este cea dintâi dificultate.
Pentru ce? Pentru că nu avem suficient dorinta, dorinta pur si simplu de a poseda bucuria, pacea, iubirea, chiar si într-o stare de tristete, de agitatie sau de ură.
Iată ratiunea care ne duce spre mărturisire: să ne risipim tristetea.
Să stim deci:
păcatul nu este atât tristetea,
cât absenta dorintei de bucurie.''
Eugraph Kovalevski
"Ascultă-ți sufletul! Șterge-i lacrima când plânge și întinde-i zâmbetul când rade. Bucură-te, ești o minune!"
Hrisostom Filipescu
Ultima modificare făcută de latan.elena; 20.04.2020 la 15:23.
,,Umanitatea se îndreaptă către îndumnezeire, către o nouă stare de conștiință. Ea trece acum printr-o etapă de tranziție între natura animală și cea divină. Natura divină este conștiința a ceea ce suntem cu adevărat. Suntem divini prin natura noastră. Divinitatea pe care am căutat-o tot timpul în exterior este înlăuntrul fiecărei creaturi.
Umanitatea ajunge acum la un punct de final. Suntem încă naturi animale. Dar ne trezim. Ieșim la suprafață. Devenim cine suntem cu adevărat."
Ghis Ghis, ex dotoriţa autoarea cărţii Mafia Medicală
Cum sa nu merite viata s-o traiesti, cum sa n-aiba sens, daca exista florile?
Ernest Bernea
"Frumosul reprezinta un fenomen complex, greu de definit."
"E bine să rămâi om între oameni, fie și numai ca să salvezi în tine însuţi ideea de om, chiar dacă alţii o calcă în picioare."
Marin Preda
Nu obosi niciodată să aştepţi, pentru că ziua cea mai frumoasă a vieţii tale poate veni mâine! Poartă-te precum copacii care aşteaptă primăvara ca să se umple de frunze şi flori!
Romano Battaglia
Ultima modificare făcută de latan.elena; 20.04.2020 la 17:29.
Cerşetori şi regi
Seara,
toate orele ce n-au fost folosite
sunt golite
şi cerşetorii aşteaptă să le adune
să le deschidă
să găsească soarele din fiecare
şi să îl înveţe numele cerşetorului
şi să-i cânte. Este târziu
în noapte.
dar fiecare dintre noi
are regatul lui de dureri
şi nu le-a găsit încă pe toate
şi navighează în căutarea lor zi şi noapte
infailibil necontestat neobosit
şi timpul său
ca un deget într-o lume fără mâini.
W.S. Merwin
Marea loveşte digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udă
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atât de atenţi,
încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
şi îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâţi să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aş merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,
să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vârstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,
ca şi cum l-aş cunoaşte?
Octavian Paler
Sufletul Priveliştilor
„Tu eşti felurită la nesfârşit în exuberanţa universului,
Doamnă cu multiple măreţii!
Calea ta este semănată cu lumini,
atingerea ta face să nască flori,
trena rochiei tale mătură un dans de stele
şi muzica ta cu note diverse îşi află ecoul printre
nenumărate lumi.
Dar unică în misterul de necunoscut al sufletului,
o, Doamnă a tăcerii şi singurătăţii,
iată, te-ai preschimbat în corolă de lotus pe tulpina
Iubirii...”
Rabindranath Tagore
Momentan sunt 505 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 505 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje