Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Păstrează-ţi inima pură. O inimă pură este necesară pentru a-L vedea pe Dumnezeu în ceilalţi oameni. Dacă Îl vezi pe Dumnezeu în oameni, atunci există iubire pentru ei şi de aici apare pacea.
Maica Tereza
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata !
Păstrează-ţi inima pură. O inimă pură este necesară pentru a-L vedea pe Dumnezeu în ceilalţi oameni. Dacă Îl vezi pe Dumnezeu în oameni, atunci există iubire pentru ei şi de aici apare pacea.
Maica Tereza
Gabriel Socaciu
Ochii, oglinzile sufletului
Sunt comori ale cerurilor primite la fiecare sărbătoare a unei binecuvăntări numite viață.
Atinge-i cu palmele încălzite de puterea unei rugăciuni, de căldura oricărei fapte bune.
Ai grijă cu ce îi hrănești, ce le dai să vadă.
Crește lumina, viziunea, libertatea lor.
Le place să zboare pe cel mai frumos câmp, ajung înaintea ta acolo unde îi duce chemarea luminii cerești.
Dimineața și seara stropește-i cu apa sfințită a unei rugăciuni închinate lui Dumnezeu. Scalda-ți privirea în soarele răsăritului și amurgului. Prima privire, a dimineții, înseamnă binecuvântare, iar cea a apusului, împăcare.
De câteva ori pe zi privește cerul, nuanțele lui, acolo ochii tăi sunt din nou acasă.
Apoi vezi locuința ta trecătoare, culorile pământului, florilor, ierbii.
Privește verdele pentru mai multă energie, roșul pentru putere, albul pentru puritate, galbenul pentru smerenie și ascultare, albastrul pentru adevăr, movul pentru conectare.
Nu privi faptele rele ale omului, goana lui, rătăcirea de Dumnezeu.
Când ești nevoit să o faci spală privirea în culorile iubirii, ale celui mai pur indigo.
Ochii sunt daruri îngerești date oamenilor pentru a le urma lor, pentru a urca aceleași trepte.
Strălucirea lor arată cât de mult sunt prezenți îngerii de lumină în sufletul tău.
Puritatea, blândețea, iertarea, iubirea sunt sclipirile lor, tămăduirea lor.
Nu-ti risipi darurile pe străluciri trecătoare, care înșeală.
Adu lumina peste orice întuneric, binecuvântează mereu.
"Sub liliac
Sunt păsări dulci ce nu mai tac,
Concert de voci mângâietoare
Sărmani cu inimi gemătoare,
Uitaţi, dormiţi sub liliac."
(Primăvara – Alexandru Macedonski)
''Liliacul simbolizează primăvara însăși, reînnoirea exterioară și interioară, dar și încrederea. Liliacul alb vorbește despre puritate și inocență, poate chiar despre perioada copilăriei și a tinereții, liliacul violet poartă umbre de mister cu sine și simbolizează spiritualitatea, cel albastru – fericirea, pacea și liniștea, liliacul în culoarea magenta – iubirea, pasiunea, bucuria de a trăi (și de a fi în viață), bucuria de a învinge încercările vieții, cel liliachiu (violet deschis) – prima iubire sau emoțiile primei iubiri, liliacul roz – dragostea pură și prieteniile puternice. Poate că nu întâmplător o floare care este atât de mult asociată cu iubirea și loialitatea este floarea reprezentativă pentru celebrarea celei de a 8-a aniversări a căsniciei.''
''O altă legendă, de data aceasta desprinsă din mitologia greacă, ne povestește despre sentimentele puternice pe care tânărul Pân, zeul pădurilor și a câmpiilor, le-a nutrit pentru nimfa Syringă. Pe când aceasta se plimbă într-o zi prin pădure, vorbind cu florile și cu animalele, tânărul i-a ieșit în cale și a rămas uimit de frumusețea și grația răpitoare ale nimfei.
Fascinat și îndrăgostit pe veci, a încercat să îi vorbească Syringei, dar nimfa s-a speriat de înfățișarea zeului pe jumătate om, pe jumătate animal, și a fugit. Dorind să scape de urmărirea tânărului și să-și păstreze jurământul de castitate, nimfa s-a transformat într-un copac cu flori plăcut mirositoare. Când a încercat să o cuprindă în brațe, Pan a îmbrățișat un mic copăcel cu flori albe de liliac. Dezamăgit și trist, a oftat adânc, iar vântul a suflat printre florile liliacului, împrăștiind cel mai frumos miros din lume. Întristarea lui Pan nu a cunoscut măsura și de atunci a încercat să își schimbe și caracterul năbădăios și aprig, făcând bine oriunde se ducea și vindecând pădurile și ființele care îi ieșeau în cale.''
Mai mult:https://www.garbo.ro/articol/Lifesty...iliacului.html
"Uneori, când sunt fericită într-adevăr,
Simt (sau poate numai mi se pare)
Cum, în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare,
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească...”
Ana Blandiana
La fiecare întâlnire cu primăvara.
Nu știu cum să tac - dorința răsare
antic, o anxietate amestecată cu o așteptare,
O promisiune de frumusețe
Este o cursă a întregii mele ființe
cu ceva ce se ascunde în ea.
Când primăvara dispare
Regret că n-am privit-o suficient.
Emily Dickinson
Singura experienţă care îi poate da omului
un fundament indestructibil
este aceea de a fi singur
pentru a descoperi ceea ce îl poartă
atunci cînd el nu mai este în stare să se poarte pe sine.
C.G. Jung
"Chiar si o piatra, si mult mai usor o floare sau o pasare, ar putea sa iti arate drumul inapoi la Sursa, la tine insuti. Cand te uiti la ea sau o tii, si o lasi sa fie, fara a impune un cuvant de etichetare mentala asupra ei, un sentiment de veneratie, de mirare, apare in tine. Esenta ei comunica in tacere cu tine si reflecta propria ta esenta inapoi catre tine".
Eckhart Tolle
''Fiți atenți la poezie. Fiți atenți la muzică. Fiți atenți la picturi și sculpturi și expoziții foto, balete și piese de teatru. De ce? De ce? Pentru că arta este modul lui Dumnezeu de a saluta. Lumea ta strigă către tine, dezvăluind ceva intrinsec glorios despre sine. Ascultați cu atenție. Iubesc arta, felul în care arta iubește viața. Nu lăsa toate astea să treacă neobservate.''
Neale Donald Walsch
''Dumnezeu nu dă nimănui.
El este oferit
tuturor,
si,
dacă-L vrei numai pe El,
poate fi bunul tău.''
Angelus Silesius
,,A iubi nu e o poveste. E un fapt, e o stare. În a iubi cuprinzi o lume, cuprinzi întreaga creație în îmbrățișarea ta, cu aripile tale, iubindu-i cântecul, portul, prezența, tot așa cum iubești foșnetul frunzelor, adierea vântului, pașii fini, aproape imperceptibili ai sufletelor poeme…
A iubi e un mod de a fi; de a te dărui și de a arde frumos, lin, coborând în adâncuri, suind în ceruri… Iad și Rai. Cădere și restaurare. Moarte și înviere. Acestea, adesea merg în lumea văzută împreună, de mână, într-un amestec dificil de deslușit, de descurcat. Între nodurile vieții este inima noastră ca o candelă a cărei flacără este dăruită de faptul, starea iubirii.
A iubi dincolo de poveste, dincolo de realitate, ca o descătușare, libertate sfințită prin dăruire, prin jertfă, prin valoare. Mântuire. Autentic. Suiș și coborâș; înviere și bucurie, dincolo de asperități, umbre, neputințe. Deplină covârșire a lipsei de sens, de stare, de renunțare. Limpezire și dor. Cer. Senin.
A iubi nu e poveste. E o renunțare. La renunțare, la tine însuți pentru a deveni mai tu prin el, prin ea, prin tot ceea ce iubești . Iubirea trăiește în și prin tine, iar tu ești parte din ea. Cum ai putea altfel cuprinde în îmbrățișare, cerul? Cum altfel…"
Traian Calistru
".....nu-ti vedeam chipul, dar te simteam arzand prin visul tau alb de dorinta de a ma insoti departe , in zbor..."
Traian Calistru
Adagio
mi-am dorit să am aripi, nu ca să zbor,
ci să simt cu tălpile goale iarba albastră.... și roua.
iarba crescută din nori, din mătase albastră,
din culori nedefinite si infinite, asemeni unor cuvinte nerostite, niciodată topite, niciodată rănite...
doar atunci simți că norii sunt țesuți din lalele albastre,
iar poveștile lumii ard... cu lumină albă...
mi-am dorit....
Traian Calistru
Revedere- Mihai Eminescu
- Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am umblat.
- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.
- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.
- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa rămânem:
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
Ultima modificare făcută de latan.elena; 11.04.2020 la 23:23.
,,În tot acest mister care se numeşte viaţă, avem o singură certitudine: sufletul. Este singurul pe care merită să te bazezi.”
Chris Simion
Leonid Afremov
Factorul decisiv care oferă în orice situatie
un calm interior durabil,
o sursă de pace pentru ceilalti,
este acela de a-ti accepta propriile greseli si slăbiciuni,
de a fi capabil să cobori de pe piedestalul pe care te-ai asezat.
K. G. Durckheim
''A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde de om deoarece Dumnezeu este oriunde.''
Sf. Ioan Gura de Aur
“L-am căutat îndelung pe Dumnezeu la creștini, dar nu era pe cruce.
Am fost în templul hindus și la mănăstirea budistă, însă acolo nici urmă de-a sa.
Am mers la Kaaba, dar Dumnezeu nu era nici acolo. Atunci m-am uitat în inima mea. Și numai acolo l-am văzut pe Dumnezeu, care nu e nicăieri în altă parte.”
Rumi
"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."
Ne rugam impreuna ,Doamne ajuta ! Noapte frumoasa si binecuvantata !
Momentan sunt 268 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 268 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje